Dan Negru

       Am vazut IPADUL lui Steve Jobs…Asteptat de multi…Un prieten din Timisoara a primit prin ’95 oferta de a lucra in Sillicon Valley. Sunt multi romani acolo. Tibi a plecat cu iubita cu tot. In 2010 lucreaza tot acolo, iubita i-a devenit sotie si i-a mai facut si 2 copii,romano-americani…

     Mi-a povestit odata ca la sediul Apple sefii nu sunt tratati diferit de angajati, incepind chiar din parcare. Nimeni nu are loc de parcare rezervat si daca ajungi mai tirziu, orice functie ai avea, esti nevoit sa colinzi toata parcarea sa gasesti un loc. Exceptia o face insa Steve Jobs. Nu are locul lui dar adeseori cind ajunge la birou si parcarea e plina isi pune Mercedesul pe locurile destinate handicapatilor. Angajatii ii pun tot felul de biletele in parbriz, ii ridica stergatoarele…degeaba.

       Interesant insa e altceva…Reactia angajatilor la gestul lui…Ei spun ca e de inteles,ca  asa e bossul lor, omul care a schimbat lumea, Steve Jobs n-a respectat niciodata nicio regula…A darimat toate barierele,de ce ar respecta reguli in propria parcare?.

       Prietenul meu, roman angajat la Apple cistiga peste 200000 de dolari/an, asta inseamna mai bine de 15000 de dolari pe luna. La noi fotbalistii se lauda cu astfel de salarii. Noi platim picioarele, ei platesc capul…

       L-am vazut pe Jobs pe Youtube  la lansarea IPAD-ului…Steve Jobs, cu aceiasi privire agera tinind in miini o noua revolutie…Un corp firav, slabit de un diagnostic cutremurator …cancer pancreatic….

     Am promis ca revin cu alte fotografii faimoase…Am o colectie intreaga. Am gasit citeva care au reusit sa schimbe legi, mentalitati…

    Am fost mirat cind am vazut in America scarile de incendiu din spatele blocurilor. Acelea din fier pe care  fug in filme politistii, amantii…

    Prin anii 70 , in Boston la un incendiu pompierii , din greseala, au darimat o scara de incendiu a unui imobil. Ziaristii erau acolo si un fotograf a surprins pe viu cum mama si fiica, neavind pe unde sa coboare ,au cazut in gol. N-au supravietuit…In fotografie sunt surprinse ultimille lor secundde de viata. Poza a aprut pe prima pagina a ziarelor americane si a dus la regindirea intregului sistem de scari de incendiu din toata America…                  Priviti-o…

       Lennart Nillson are 89 de ani…E omul care a inventat fotografia medicala.In 1965 a realizat prima fotografie a unui fetus. In 1965!!!! La 89 de ani merge zilnic la clinica  folosind cele mai noi device-uri tehnologice pentru cercetare…Fotografia cu fertusul a fost folosita in cea mai mare campanie anti-avort . A fost reprodusa pina azi in peste 20 milioane de exemplare. Se estimeaza ca in urma acestei fotografii milioane de femei , de-a lungul anilor, au renuntat la avort, aducind pe lume noi oameni…Priviti-o..

      Un film care a batut cartea…Filmul a aparut in 1970 , a luat un Oscar si a fost nominalizat la alte sase categorii. Inclusiv scenariu…

      Putini stiu…Eric Segal, romancierul, autorul Love Story,  a scris si scenariul clipului „Yellow submarine” a lui Beatles…Intr- un interviu interesant facut de BBC cu Mc’Cartney si Eric Segal prin anii ’90, scriitorul spunea ca-si doreste ca publicul sa aibe o mai buna tinere de minte decit o are el….”Sper ca lumea sa nu ma uite asa cum uit eu acum…’ Avea primele simptome ale parkinsonului… Ieri, la Londra, Eric Segal a fost inmormintat…love story

       E clar…Cu scuze dar multi dintre colegii mei de breasla sunt analfabeti…E incredibil ca un jurnalist, vorbind cu Adrian Nastase sa-l confunde pe Omar Haysam cu Omar Khayyam. Cind nu esti stapin pe ceva , taci. Cit de idiot sa fii sa nu stii cind sa taci…

       Cred ca genul asta de jurnalist face ca toata breasla sa fie blamata. Tineri, absolventi de o facultate de jurnalism la care au dat doar sperind ca vor ajunge ca Raduleasca sau Marin. Nu pentru ca le-ar fi placut meseria ci pentru ca si-ar dori sa ajunga sa le arate lumea cu degetul pe strada…

       Pina atunci le arat eu cu degetul pe blog. Niste agramati, aroganti si analfabeti…Multi din breasla mea…Sunt revoltat, suparat. Chiar si pe cei care angajeaza astfel de tantalai. Stiu, sunt ieftini,  n-au pretentii dar merita??? Dezonoreaza o breasla intreaga…Pot sa fac ceva?  Poate doar sa postez un catren de-al lui Omar Khayyam. Care nu e tot una cu Omar Haysam. Bre, analfabetilor !!!!

           ”  Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea.
Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Si-acum, ce sens plecarea? ”

               omar khayyam-nascut in Iran in 1048 , mort in 1131-matematician, poet, filosof, catrenele lui sunt faimoase si-n ziua de azi.

               omar haysam-nu ma intereseaza , confuzia o poate face un idiot, nicidecum un jurnalist,poate doar daca e idiot…

      Mi s-au parut interesante doua comentarii la postul meu despre Edgar Alan Poe…Atit de interesante incit am simtit nevoia sa le public…

     „Intre om si animale este o legatura foarte stransa,se spune ca ,cainii simt cel mai tare atunci cand se spropie moartea stapanului.N-am putut sa cred asta pana cand am vazut cu ochii mei materializarea .

     In urma cu patru ani mi-a murit sotul la Cluj,de leucemie,cand am ajuns acasa cu el,am gasit moarte amandoua catelele,aveam o cockerita si o pechineza…iar rottveilerul, mi-au povestit vecinii ca a urlat intr-un mod ciudat toata noaptea,de-au iesit vecinii afara sa-i vorbeasca,sa-l mai potoleasca…Exista cred acel pact nevorbit,acea iubire neconditionata de care ne bucuram…trebuie sa stim sa ne deschidem inima spre necuvantatoare,daca reusim acest lucru,ele ne rasplatesc din plin.”

 ” Legenda cu pasarea (corbul) poate totusi e adevarata.Fratele unui amic a murit acum 32 de ani(aveam doar cateva luni si eu si el, nu am vazut asta).Cu ceva vreme inainte sa moara,  jokeu fiind la Hipodromul din Ploiesti , a gasit o barza cu o aripa rupta,a ingrijit-o pana si-a revenit.Barza era nelipsita de la antrenamentele lui si din preajma lui,cand era acolo. In ziua inmormantarii,barza a venit,cand l-au scos din casa si pana la biserica a stat numai pe masina mortuara.In timpul slujbei a stat pe treptele bisericii,iar apoi la cimitir a stat numai langa groapa.Nu s-a speriat de restul oamenilor,nu s-a miscat.
Stiu ca parintii aveau si vreo 2 poze.”

        Mi-a placut mereu Edgar Alan Poe…  Habar n-am de unde pasiunea mea pentru filme horror, sunt un mare fan, sau pentru Ac/Dc ori Iron Maiden…Ii am mereu in masina si-i ascult , cind sunt singur, la maxim…Precum asculta cocalarii manele, e adevarat eu o fac cu geamurile inchise … Asadar, trebuia sa-mi placa si Poe…

        Pe 19 ianuarie s-a nascut… M-au fascinat si legendele din preajma lui…Un corb pe care-l crestea a stat la mormintul lui ani de zile dupa moartea sa…In schimb m-a atins o stire dintr-un ziar englezesc…Timp de 60 de ani pe mormintul lui Poe din Baltimore, dintr-un mic cimitir retras, un necunoscut punea un trandafir si o sticla de coniac…60 de ani, an dupa an, mereu pe 19 ianuarie…Anul asta misteriosul admirator n-a mai venit…Localnicii spuneau ca venea intodeauna pe la 4 dimineata cu masina…Era un individ mic de statura, statea citeva minute la mormint, lasa trandafirul si sticla si pleca…Localnicii l-au vazut imbatrinind, an dupa an, timp de 6 decenii…Saptamina asta, pe 19 ianuarie, n-a mai ajuns…Probabil a ajuns in sfirsit sa faca ce-si dorea… Sa stea la o tacla cu Poe…

   Mi-am propus initial sa aleg citeva povesti si sa le trec pe blog. Mi-e imposibil. Sunt frumoase toate. Nu am ce alege…Cititi-le la comentarii…Hagi, Regele Mihai, Felicia Melescanu, Nicolae Manolescu, oameni pe care i-ati intilnit…Daca mai aveti astfel de povesti, nu ezitati…Mi-au placut toate…Sunt sigur ca vor veni altele,la fel de interesante…Cititi-le la comentarii !!!! Multumesc !

       Am postat aici, pe blog,  povesti cu oamenii care m-au marcat, cu oameni pe care i-am intilnit o data sau cu oameni care mi-au schimbat viata…

       Cindva , la Radio Timisoara fiind, am facut un reportaj …Ii intrebam pe oameni care a fost cea mai puternica personalitate pe care au intilnit-o vreodata in viata. Cu care au interactionat…O stringere de mina macar, un schimb de priviri…

       Am gasit , intimplator, un batrin care mi-a spus ca , tinar fiind, a fost frizer in Austria…Ca lucra la o frizerie renumita si ca de vreo doua ori l-a tuns pe…Hitler. Mai mult chiar, am ajuns acasa la batrin unde mi-a arata o fotografie, ingalbenita de vreme, cu vreo 10 frizeri, toti tineri, frumosi si-n mijlocul lor era chiar Hitler…Printre ei, printre frizeri, l-am remarcat si pe batrin…Trasaturile i-au ramas…Poza a fost facuta la Berlin, el fiind angajatul unei frizerii cunoscute din Viena…Drumurile vietii sunt intortocheate…Batrinul n-avea ce sa-mi povesteasca …N-a schimbat decit 2-3 propozitii cu fuhrerul. Mi-a spus ca nu-si mai aminteste prea multe. Pe atunci, prin ’94 batrinul avea vreo 80 de ani…S-o fi stins intre timp, fotografia s-o fi prapadit si ea…
        Ideea mi-a ramas…Care e personalitatea care v-a marcat cel mai puternic?  Cum a fost intilnirea?  Povestiti-mi secundele, minutele alea…Mi-ar placea ca apoi, cele mai interesante comentarii sa le publicam pe blog… V-ati gindit vreodata la asta? Care e omul public, personalitatea , celebritatea, cel mai cunoscut om pe care l-ati intilnit vreodata? Macar si citeva secunde…Ce va amintiti? E o tema pentru oglinda retrovizoare…Privim rar in ea…Astept cu mare interes…Multumesc.

          Am obosit sa vad mereu, peste tot explicatii violet…Cred in astfel de teorii dar nu ca scuza a unor esecuri. Prin anii ’90 Michael Jackson si-a anulat un spectacol tocmai pentru ca specialistii lui pe zona asta l-au sfatuit asa. Dintr-o data toata tara e cuprinsa de isteria violet. Nimeni nu intelege nimic si tot ce se retine e bascalia dimboviteana…

         Pastrind proportile, americanii au o poveste uluitoare despre un presedinte faimos. 

         Abraham Lincoln a fost unul dintre cei mai faimosi presedinti americani.Povestea nasterii lui Lincoln este uimitoare.Parintii locuiau singuri intr-o ferma izolata si-n ziua nasterii, doctorul si moasa din satul lor erau plecati din localitate. Cu citeva minute inainte de nastere , in casa Lincoln a intrat o femeie spunind ca e moasa dintr-un sat vecin.  Ea a ajutat apoi la venirea pe lume a micului Abraham. Nasterea a avut complicatii si fara o moasa copilul  ar fi murit la nastere. Femeia a avut o singura rugaminte, micutul sa se numeasca Abraham si parintii sa-i transmita sa aibe grija de oamenii pe care-i va pastori atunci cind va creste mare. Asta le-a cerut parintilor. Atit.  N-a pretins niciun ban…Apoi , a plecat…

         Peste citeva zile, povestind intimplarea celor din sat, socul a fost uluitor.Femeia respectiva, moasa, murise  de fapt cu o luna inainte intr-un accident de caruta. Parintii si-au tinut promisiunea numindu-l pe copil Abraham. La 14 ani i-au povestit intimplarea nasterii , amintindu-i si rugamintea moasei de a avea grija de „cei pe care-i va pastori…”  . Abraham Lincoln a devenit unul din cei mai mari presedinti americani…

      Comentariul lui varu mi-a dat o idee…De intrebare…Telecomada are un rol important in viata (din pacate…) .O spun eu,care din asta-mi castig piinea.

     Se spune ca televizorul a luat locul focului,a sobei de altadata cind,in familie,oamenii se stringeau in casa, asa cum e acum, iarna, in jurul sobei si vorbeau, comunicau ? Acum,azi, orice comunicare se face privind la televizor… Iarna consumul de televiziune creste.

      Sunt curios care sunt primele 6 butoane de pe telecomanda voastra ???  Am sa vi le spun pe ale mele…Eu vi le dau pe primele 10..Spuneti-le  pe primele 6…(eu dau si argumente…)

   1- TVR 1-meciuri, olimpiada, dan puric(omul frumos), dr house

   2-TVR2 -nu m-am mai uitat aici de un car de ani dar din obisnuinta 2 e pe 2…(mint,nu chiar un car de ani,de 1 dec am tras cu ochiul la „Pruncul petrolul si ardelenii)

 3-ANTENA 1-my job

4-PROTV-filme, unele, rar, mai cu seama cele de dupa 22,00 .Niciodata pina la capat,nu pot sa vad un film rupt de pub.Schimb si uit sa ma mai intorc.

5-HBO-

6-REALITATEA TV-zapare – cu halta pe A3

7-ANTENA3-zapare-cu halta pe Realitatea

8-AXN- seriale-dr house,csi, criminal minds !!!

9-OTV-noaptea dupa 2 de distractie , de cind cu platoul lor mare insa, tot mai rar…

10-EUROSPORT- acum tenisul de la Melbourne si campionetul de la Tallin de patinaj artistic

          Mor ziare…E un subiect prea rulat zilele astea. Nu sunt in masura sa comentez. Vreau doar sa semnalez o idee buna a unui amic, Tibi Lovin. Omul are un blog foarte citit , un blog despre presa si ideea lui poate salva jurnalisti parasiti de conducerile ziarelor. Ofera bani in schimbul unor anchete, a unor reportaje… Stiu ca si paginile astea sunt citite, uneori, de colegi de-ai mei din presa scrisa…Incercati…http://www.reportervirtual.ro/2010/01/anchete-pe-bani.html

        Totusi, Rubens, pictorul celebru care picta femei grase, de aici si cuvintul de rubensian, spunea…”Nu exista femei slabe doar vopsea prea putina..” Pe ideea asta, nu toti jurnalistii concediati sunt prosti, unii sefi sunt incompetenti…Un om slab are probleme, un om puternic are propuneri…

      Nu l-am cunoscut desi mi-a intrat adeseori in casa, prin muzica lui … I-am ascultat muzica . Nu ascund faptul ca sunt un mare ascultator de folk, fie al lor, Bob Dylan sau Kenny Rogers, fie al nostru, Ecoul sau Tatiana Stepa ..Ascult Flacara, am prin masina cel putin un cd cu Cenaclul… Ieri am citit despre el , Augustin Fratila, o stire in ziar. Singura stire care a aparut vreodata despre el in vreun ziar… ca murit…

      E nedrept ca se vorbeste atit de putin despre Augustin Fratila…Stiu, tabloide cu goliciuni, emisiuni cu scandaluri, amanta lui Mindruta, cearta dintre Cirstea si Silvia Dumitrescu…le stiu…Doar de 12 ani sunt un pion important in promovarea lor. Cum as putea sa fiu ipocrit si sa spun ca nici usturoi n-am mincat, nici gura nu-mi miroase?…Doar cultiv plantatii intregi de usturoi de 12 ani…

      Nu-l cunosc, n-a fost niciodata in vreo emisiune de-a mea dar a fost de multe ori in casa mea…pe cd-uri…A murit Augustin Fratila…

         fratila       augustin

      De ceva vreme citiva amici ma bat la cap sa port o discutie cu o editura…Mai cu seama Marius Ghilezan, un vechi prieten scriitor din Timisoara . Pe Marius il cunosc de prea multa vreme…

      M-am intilnit de citeva ori cu cei de la editura Corint…Sa scriu o carte…Uauuuu…Hmmmm…Mdaaaa…Habar n-am…O carte despre intimplari din televiziune, despre oameni fascinanti care fac jobul asta, despre artisti ,vedete, nebuni sau genii…Oameni pe care i-am intilnit. Citeva povesti sunt si pe blogul asta…Poate le-ati citit…

         E o moda a cartilor. Nu ascund ca am o stare de jena…Carte ???  Hmmmm…

         Cum vi se pare ? Dati-mi un verdict…Cititi unul ,cel mult doua posturi cu intimplari si apoi spuneti-mi…Merita? CINSTIT!!!  Astept …multumesc…

     S-au implinit 10 ani de cind Ion Ratiu a murit si mi-am amintit de un post mai vechi…Anul asta , in ianuarie, i-au omorit si ziarul, Cotidianul, un ziar pe care l-a fondat cu 17 ani in urma…A fost primul ziar particular din Romania…Chiar si azi, in ianuarie 2010 cred ca Ratiu a fost ultima sansa…

       Ultima data cind am fost sa votez am pus stampila pe el,pe Ion Ratiu. Si acum cred ca n-am gresit , noi toti am fi aratat altfel azi…De atunci nu ma mai intereseaza zilele de alegeri…

       Tin minte insa vorbele lui Ratiu…” poti reinvia din morti doar din pamintul patriei tale…” Amintiti-va sau aflati o poveste cutremuratoare…

        In 2000 a murit la Londra si a cerut,prin testament,sa fie ingropat in Turda,la Biserica Adormirii Maicii Domnului,numita si Biserica Ratestilor tocmai pentru ca a fost ctitorita de familia Ratiu.Construita si intretinuta pe banii familiei Ratiu… Omul isi dorea sa-si gaseasca linistea linga parintii,bunicii si stramosii lui…Uluitor,preotul ortodox al lacasului n-a acceptat inhumarea lui Ratiu, in biserica ctitorita de bunicii lui ,din cauza diferendelor dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Unita cu Roma,Ratiu fiind credincios unit pe cind biserica careia familia lui i-a pus bazele era ortodoxa…Slujba prohodului a avut loc in strada,pe un ger naprasnic,in fata bisericii…A fost inmormintat apoi la cimitirul central din Turda departe de familia lui…

     Nu sunt un mare fan de emisiuni politice, de talk-showuri politice. Politica in general nu ma intereseaza deloc… Ieri m-am uitat la emisiunea Sandrei pe Antena 3, cea cu Mihalea Geoana invitata. Din partea mea fie Geoana fie Basescu , nu ma intereseaza. N-am votat. Am scris si pe blogul asta ca ultimul meu vot i l-am dat lui Ion Ratiu. Atunci inca se mai putea schimba ceva…Acum e prea tirziu…

      Revin la emisiunea de ieri…D-na Geoana, femeia de la cirma organizatiei Crucea Rosie,  a spus ca Geoana a fost atacat energetic si ca in sala , in timpul faimoasei dezbateri, erau oameni care „lucrau la acest lucru”…Brrrr…

       Auzind vorbele astea mi-am dat seama de un fapt senzational…Dupa 10 ani in care ,an dupa an, am batut Pro-ul la distanta foarte mare ,de Revelioane, anul asta batalia a fost extrem de strinsa. Acum deabia am siguranta ca Sirbu si Boncea m-au atacat energetic…Ei i-au imbracat pe tiganii lor intr-o culoare, eu pe ai mei intr-alta si uite atacul energetic…Unde mai pui ca ei au avut-o pe Flacara lu ‘State exact cum Base a avut Flacara violet…Uneori ma vad cu Banel Nicolita la o benzinarie, locuim prin aceeasi zona…Habar n-aavea el  ca albul lui Real Madrid l-a agresat energetic cind cu autogolul…Abia astept sa i-o spun…

         Acum vad la televizor oameni seriosi vorbind de flacara violet…Schimb si dau de Tom si Jerry pe Disney Chanel…Al mare il ataca energetic pe al mic…Macar astia nu dezbat cafteala…Bietul Bacovia avea dreptate…”O tara trista plina de humor…”

       Cristi Brancu mi-e prieten de multi ani…Ne leaga multe…Ne stim inca de pe vremea cind netul, laptopurile  si Google nu insemnau nimic…Am hotarit zilele trecute sa facem un schimb de texte pe bloguri http://www.cristi-brancu.ro/…Era intr-o seara cind , prin telefon, ne-am propus asta.

     A doua zi, pe la 10 dimineata mi-a sunat telefonul… Era un numar pe care nu-l aveam in agenda dar stiam ca e cineva din Timisoara dupa salut…”Ciao Negrule”…Timisorenii n-au „ pa”  sau „buna”. Era un amic din Timisoara… Mi-a spus scurt… ”A murit Kamo !” . L-am cunoscut  pe Bella Kamocsa, Kamo… In 1962 impreuna cu cativa prieteni – Moni Bordeianu , Nicu Covaci, Kamo  a nascut o legenda. Phoenix. A fost singurul fondator al trupei Phoenix care nu si-a parasit orasul. A ramas in Timisoara. Imi amintesc ca, in urma cu ani buni, mi-a dat sansa sa prezint una din primele editii ale Festivalului de Jazz de la Timisoara. Intalnirile cu Kamo s-au rarit dupa ce am plecat la Bucuresti. Dar ori de cite ori ne vedeam avea o curiozitate… ”Blackieeeee, cum reusesti sa supravietuiesti acolo, cu miticii?” E intrebarea standard pe care o aud adeseori acasa, in Timisoara. Dar din gura lui Kamo suna parca mereu altfel…

      Merg rar la alte emisiuni de televiziune, chiar deloc. Exceptia o face Cristi Brancu. Poate si pentru ca mi-e prieten de multi ani, ne leaga multe amintiri. Ca o destainuire de prietenie, ii cunosc sotia dar i-am cunoscut si iubitele dinaintea ei. Imi cunoaste sotia dar mi-a cunoscut si iubitele dinaintea ei… Poate fi o marturie a lungii noastre prietenii… Dimineata primisem telefonul de la Timisoara . Seara urma sa ma duc la Brancu, invitat in showul lui… Brusc mi-am amintit ca aproape de fiecare data cand il intilneam pe Kamo imi spunea ” Blackie, tu acolo, la mitici, n-o sa ne prezinti niciodata. Te-ar da afara… Ce sa cautam noi cu muzica noastra printre dansurile tale din buric, asa-i?”…Zambeam, radeam dar nu-l puteam contrazice… L-am sunat pe Cristi si l-am rugat sa gaseasca in arhiva o inregistrare cu Phoenix de prin  ’60. „Totusi sunt ca voi” e un hit al lor si videoclipul se inregistrase in centrul Timisoarei… Seara, am ajuns la Brancu… Ce trebuia sa fac in timpul vietii lui Kamo, am facut acum… L-am prezentat…”Doamnelor si domnilor, unul din cei ce ne-au dat nume, singurul membru fondator Phoenix care nu si-a parasit orasul…KAMOOOO…” Mi-l imaginam…”Ha,ha…Blackie, ne-ai prezentat acolo, la mitici? Acum dupa ce ai facut-o fa-ti bagajele… Te-or da afara…”  Dintr-o lume plina de Nikite, Brailence si  dansuri din buric Dumnezeu l-a dat afara pe Kamo…”

                     Phoenix

      Stau noaptea pe Facebook…La inceput ignoram toate cererile de prietenie. Acum le accept pe toate…Cel mai prolific pe Facebook mi se pare pe departe Ciutacu. Posteaza mereu cite ceva…Uneori vad poze cu Maia, fetita lui Teo si alteori intilnesc colegi de liceu plecati prin Canada. Netul e o minune…

       Am descoperit citeva minuni facute de facebook…Poate va plac…

Un hot a fost prins de curând după luni de zile în care poliţia egleza a fost pe urmele lui. Craig Lynch adunase 40.000 de prieteni pe Facebook, cărora le împărtăşea poze cu bradul de Crăciun şi rânduri în care povestea cum a cerut ajutorul poliţiei pentru a găsi diverse adrese în Londra. Aceste adrese erau viitoare tinte ale hotului. Omul povestea pe Facebook sistemul de operare, de spargere a locuintei fara sa stie ca de fapt rindurile puteau fi citite de toti cei 40000 de prietei carora le-a dat acceptul. Boul credea ca vorbeste in sistem mess doar cu un alt colef de hotie. Politia l-a luat ca din oala…

Alex Anfuso, un băiat din Italia, dupa divortul parintilor, a ramas cu tatal sau si au plecat impreuna in Egipt  . Ani de zile n-a mai stiut nimic de mama sa. La 20 de ani de la plecarea dn Italia ,Anfuso a scris mesajul „Numele meu este Alex. Îmi caut familia. Îmi caut mama”. A contactat apoi cit mai multe nume de italieni. Intr-o zi a primit un mesaj de la un vecin de-al mamei sale care si-a amintit de pusti si de drama familiei. Stia ca baiatul a plecat cu tatal in Egipt. Trecusera 20 de ani. Intre timp mama lui murise…

     Cu citeva minute in urma am primit un telefon de la un prieten din Timisoara. Mi-a dat o veste naucitoare… Bella Kamocsa, membru fondator Phoenix a murit acum cateva ore… L-am cunoscut bine pe Kamo… Canta in ultimii ani la Bega Blues Band.  Radea ori de cite ori ne intilneam…”Blacky,  cum rezisti cu miticii si cu toti tembelii din televizor?”  E singurul membru fondator Phoenix care nu a parasit Timisoara… Dumnezeu sa-l inteleaga si sa-l odihneasca !!!

                                                             kamo

              Cind eram pusti ,mama, ca orice mama, vroia sa ma faca doctor…N-am apucat, spre binele posibilor pacienti. Ma credeti sau nu, si azi, la aproape 40 de ani, mama inca tinjeste dupa meseria pe care am ratat-o…”Ce bine-ti era doctor, mama,of,of…”

             Sincer,ma fascineaza meseria asta dar niciodata n-as fi fost in stare s-o practic…Casc gura la Dr.House, stiu, marketing, America, filme dar totusi nu pierd niciun episod… Ma uitam uimit si la E.R. sau la Anatomia lui Gray…Am prieteni medici platiti rusinos de putin…Statul roman ii calca in picioare. Acum o face din nou cu taiatul garzilor. Televiziunile au inceput o campanie de demolare a medicilor ….Amintiti-va reportajele de la stiri…Un film, „Moartea d-nului Lazarescu” a incercat sa decredibilizeze medicul roman…Campanii intregi de demolare.

            Cindva C.V. Tudor mi-a daruit o carte de aforisme. Una dintre ele…“Privesc pe ecranul unui ecograf,la organele mele interne ..- “unul din voi ma va vinde!”-spun si eu, ca Mintuitorul, gindindu-ma care dintre ele ma va rapune”-  Cindva fiecare dintre noi va ajunge acolo…Ne va vinde unul de-i nostri… rinichi,ficat,stomac…De undeva va pleca…

           La doi pasi de casa mea, zilele astea, pe ploaie, s-au asfaltat gropi. Ploua si totusi asfaltau.  Bani aruncati. Dupa o zi, gropile reaparusera…Paunescu scria cindva…  „Nu-i numarati ilustrului chirurg banii luati pe grave operatii/ Daca nu stiti si banii care curg ca sa distruga rase, neamuri, natii…”        

            La televizor am vazut, ieri,  un reportaj ancheta despre un medic dintr-o comuna de linga Iasi care a primit plocon un purcel.Amaritul ala de doctor era privit ca marele criminal , ca singurul vinovat …Reportajul s-a dat pe la 8 dimineata, la 9 am plecat de acasa. Mi-am amintit brusc reportajul cu medicul comunal atunci cind mi-am lovit din nou masina in gropile asfaltate pe ploaie….Doctorul statea cu capul in pamint justificindu-si ploconul…Statul ofera plocoane de milioane de euro in gaurile din asfalt…

         Inainte de-i judeca priviti fotografia de mai jos…Prima operatie a unui fat direct in uterul mamei a generat aceasta fotografie uimitoare…Mina fatului sau a copilului, depinde de ce parte a medicinei te afli, prinde mina doctorului…Fotografia stirneste si-n ziua de azi emotii…Priviti-o…

      Seara ma uit la Cupa Africii.La fotbal …Rar am vazut meciuri mai bizare, rasturnari de scor…Cred ca pariori sunt disperati… De la 4-0 in minutul 70 se egaleaza la 4 in minutul ’90…Se fuge haotic, se joaca anapoda…Africa. cit de mult se aseamana cu Liga 1 de la noi…Flaminzi, desculti si goi, jucam fotbal si noi…

      Mi-am amintit de citeva ciudatenii din fotbal…

      Turcia s-a calificat la Campionatul Mondial din 1954 intr-un mod cel putin ciudat. Dupa trei partide de baraj jucate contra Spaniei, toate incheiate la egalitate, formatia calificata a fost aleasa in urma tragerii la sorti.  Incredibil…Nu exista departajerea prin lovituri de la 11 metri…

        In 2002, formatia Stade Olympique L’Emryne, din Madagascar, a castigat cu 149-0 partida disputata impotriva campioanei AS Adema. Toate cele 149 de reusite au fost de fapt autogoluri ale celor de la Adema care au protestat fata de o decizie luata de arbitri intr-o partida precedenta. Jucatorii au luat mingea si au bagat-o in propria poarta de 194 de ori…Protestul lor…

       Nationala Indiei a decis sa se retraga de la Campionatul Mondial din 1950, dupa ce FIFA a refuzat sa-i lase pe fotbalistii de la Mumbay sa evolueze desculti. Jucatorii nu au mai jucat niciodata in ghete si nu reuseau deloc sa alerge incaltati asa ca au preferat sa se retraga de la Mondiale…

     Ma uit la fotbal, admir sportul asta…il indragesc…Oamenii vor iubi mereu fotbalul pentru ca-i cunosc regulile…simple, usor reconoscibile. Asta nu inseamna ca nu sunt convins pe mai departe ca aurul din medalia lui Bute e mai important decit aurul din ceasul lui Mutu…Ma scot din sarite stirile sportive mondene ..despre cuceririle lui Mitea si fundul bombat al iubitei lui Cristea…Le-o spun si colegilor mei de la sport, ori de cite ori am ocazia…Vina ca ceasul lui Mutu e mai important decit medalia lui Bute e a televiziunilor…

      Imi plac fotografiile…Eu am ramas la stadiul de poze…Dupa cum am mai scris aici,pe blog,  e o mare diferenta intre poze si fotografii….Revin cu citeva fotografii care vor ramine peste ani , adevarate obiecte de arta…Le-am cules de pe net… pur si simplu.

       Pe 11 iunie 1963 un calugar budist, Thich Quang, si-a dat foc in mijlocul unei intersectii din Saigon incercind astfel sa atraga atentia asupra tratamentului la care erau supusi calugarii budisti. Malcome Browne, fotograful, a fost anuntat cu o zi inainte ca evenimentul se va intimpla. Interesant, in timpul „executiei”, calugarul a ramas in pozitia lotus fara sa scoata niciun sunet, fara sa faca niciun gest in timp ce ardea, ghidat de uluitoarea disciplina budista. Fotografia e faimoasa in intreaga lume, de atunci, din ’63….

         In timpul razboiului din Vietnam o echipa de stiri de la NBC a auzit focuri de arma in oras. Au mers dupa sunet si pe o strada au intilnit citiva militari care insoteau un civil. Crezind ca civilul va fi interogat jurnalistii au scos aparatele foto. Insa au prins pe viu o executie. S-a dovedit ca de fapt, cel executat era un ofiter Viet Cong responsabil la rindu-i de asasinarea unei intregi familii. Poza stirneste si azi reactii…Moartea unui om…

       Cu vreo 12 ani in urma l-am vazut prima data intr-un spectacol la Ploiesti. L-am prezentat chiar…N-a trebuit sa spun prea multe pentru ca publicul il astepta. Stia ca urmeaza. Imi amintesc ca atunci am stat prima data aproape de el, eu iesind de pe scena dupa prezentare, el intrind in scena.  Avea o pereche de pantofi cum nu mai vazusem niciodata. Negri, de lac,  oglinda. Pur si simplu oglinda. Nu-mi puteam lua ochii de la ei. Noaptea, dupa spectacol, am regretat ca n-am avut un aparat de fotografiat la mine …Prima data regretam asta.

      L-am revazut dupa alti citiva ani. Intr-una din emisiunile mele, de data asta. Inainte de a pleca la filmare, tot drumul pina la studio, aveam sentimentul ca am uitat ceva acasa.  N-am reusit sa aflu ce anume… La platoul de filmare, am intrat in cabina de machiaj si am schimbat citeva politeturi… I-am spus ca ma impresioneaza cit de atent e cu imaginea sa, fara sa-i pomenesc nimic de pantofii uimitor de lacuiti… Mi-a spus ca e o obisnuinta de-a Cezarinei, sotia sa, de a fi mereu „la patru ace”. Vorbea despre Cezarina ca si cum l-ar astepta acasa. Stiam ca ea murise de vreo 20 de ani… Apoi a inceput filmarea… Noaptea, tirziu, dupa filmare, in drum spre casa, mi-am amintit ce uitasem acasa.  Aparatul de fotografiat. Stiam ca va veni sa cinte si mi-am propus sa nu-l uit… Fireste, l-am uitat…

      Intr-o dimineata, trezindu-ma, am auzit la televizor celebrul… „uite asa as vrea sa mor, cu paharul langa mine, cu cobzarul langa mine…”  Atunci am stiut ca  de acu e prea tirziu pentru o poza impreuna… Cind ii aud melodiile insa revad mereu lumina orbitoare reflectata de o pereche de pantofi, asemeni unui blizt de la un aparat foto.  Pregatit sa faca fotografia pe care am ratat-o, cea cu ….Gica Petrescu…

                 http://www.youtube.com/watch?v=8R6hmhEqrUQ

           Ok…Am promis…Postez  pozele cu cel mai bun prieten … Se numeste Google pentru ca imi scotoceste gradina mereu. Intodeauna cauta ceva . Avea 7 luni cind l-am luat de la o stina de linga Deva. Mai are 5 fratiori raspinditi prin tara. E blind cu cei pe care-i stie de mic si periculos cu cei pe care nu-i cunoaste. Un dobitoc, chiar daca Google e animal, nu e dobitoc, deci un dobitoc veritabil cu telefon mobil m-a sunat zilele trecute  incercind sa ma acuze ca-l tin legat in lant. Cica asa ar fi vazut el intr-o poza intr-un ziar…N-avea rost sa intru in polemica cu el…Asta e treaba organizatilor care protejeaza  animalele…Am vorbit 2 min si 16 secunde timp in care i-am spus ca pe banii dati pe apelul telefonic mai bine cumpara  o portie de mincare unui ciine amarit…Asta e marea lor grija…In ce conditii sta ciinele meu…

           Am avut multi astfel de prieteni in viata mea…Cel mai bun, mi-e dor rau de el uneori, se numea …Dick. L-am intilnit copil fiind, la poarta casei. Maidanez…Mi-a stat alaturi 18 ani !!!!  Eram la scoala generala cind l-am intilnit. Eram in televiziune cind l-am pierdut…18 ani !!! In ultima zi din viata lui, statea in curte, la Timisoara , si adulmeca soarele. Era batrinel, fara dinti, cu ochii incetosati si dadea din coada intodeauna cind ma vedea. Chiar si atunci, in ultima zi.  Dupa 18 ani…De atunci am o slabiciune pentru maidanezi…Din ultima zi a lui Dick…

         Google e altfel…Acum, cel mai bun prieten…Dezinteresat…Priviti-mi prietenul…

 UPDATE-citesc un articol in Can-Can-ul de azi.http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/dan-negru-e-satul-de-fotbal-83202.html   Incet incet ii putem convinge pe oameni ca aurul din medalia lui Bute e mai valoros decit aurul din ceasul lui Mutu…Nu militam impotriva fotbalului, vrem doar sa le spunem unora ca mai avem si alt aur in sport, nu doar cel prezentat la stirile sportive de la televizor…

            Am gasit un comentariu interesant de la romania.10wordpress. Intr-adevar, citeva galerii si muzee faimoase de pe planeta intocmesc un clasament cu primii 500 de artisti ai secolului 20.  Voturile sunt gratuite, nu trebuie sa te inregistrezi si poti vedea instant cite clikuri a primit fiecare artist. Noi avem unul singur…Brancusi. Muzeul national de arta din Paris, centrul Pompidou , are un numar impresionant de lucrari ale romanului.Brancusi le-a lasat mostenire Romaniei prin testament dar guvenul comunist din anii ’50 le-a refuzat. Francezii le-au primit cu bratele deschise. Cel mai mare sculptor roman e inmormintat in Montparnnasse din paris.

     Acum citiva ani am fost in  cimitirul Pere Lachaise din Paris. Eram curios sa-l vad pe Jim Morisson. Undeva, intr-un colt, pe un cavou modest, scria George Enescu…Am ajuns la el din pura intimplare…

     Va recomand doua siteuri interesante….Un clik pentru un vot Brancusi , singurul roman printre primii 500 de artisti ai secolului XX   la http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/

     Si un tur de cimitir…http://www.pere-lachaise.com/perelachaise.php?lang=en (la search nu cautati George Enescu ci Georges Enesco)

     Am o veste buna…Postul meu, „Nu fotbalului” a avut o multime de reactii. Nu ma asteptam. Repet, negatia nu e o solutie am folosit-o pe post de carlig. Totusi , cred in continuare ca aurul din medalia lui Dragulescu e mai valoros decit aurul din ceasul lui Mutu.  

         Celor care au aderat la idee le cer sprijin. Sa gasim impreuna un nume campaniei de promovarea altor sporturi decit fotbalul…

         Pina atunci…vestea buna. Un bun prieten, Cristian Cirlan , presedintele clubului Steaua la hochei  http://www.steauahochei.ro/ro/  , e dispus , impreuna cu cei din clubul de hochei, sa ajute la promovarea campionilor altor sporturi.  O sa va tin la curent…Ideile sunt binevenite !!!

          Pina atunci , de retinut…Duminica, 10 ianuarie, pe patinoarul Flamaropol din Bucuresti are loc semifinala Cupei Romaniei la hochei…Steaua-Gheorghieni.  ATENTIE !!! Celor care iubesc alte sporturi…Primii 5 dintre voi care vor trimite un mail la adresa ane.marina@steauahochei.ro  vor primi cite o invitatie la meciul de duminica. Eventual ,in mail, sa amintiti ca sunteti sustinatorii celorlalte sporturi… Cei de la Hochei Club Steaua fac cinste cu invitatia la meci.

      Incercam sa promovam si celelalte sporturi…sa-i cunoastem pe cei carora li s-a cintat imnul pe podiumuri…Aurul lui Bute  sau aurul lui Mutu? Mutu are ceas de aur. Am vazut asta la stirile sportive…La toate stirile sportive !!!!

UPDATE-La 22,20 am vorbit cu Cristi la telefon…A marit numarul invitatilor la 20 !!! Trimite-ti mailul la adresa de mai sus si duminica seara sunteti invitati la semifinala Cupei Romaniei la hochei !!! Invitatile sunt gratuite ( e pleonasm? )

           Se inchid ziare…Gardianul, Cotidianul,Ziua…Am amici care lucrau in redactiile acestor publicatii. Oameni cu familie, cu  copii, buni jurnalisti…Da, e criza, bugetele sunt lovite dar ma intrebam , vorbind cu unii dintre ei la telefon, daca n-o fi si vina celor care le gestionau. O armata e invinsa nu neaparat de nepriceperea soldatilor cit de amatorismul generalilor. Marile batalii s-au cistigat de marii conducatori.

     Am fost in vara la New York Times. Au concediat 100 de angajati , din 1400. Au un sediu urias, al lor, al ziarului, in centrul Manhattan-ului. In 2007 si-au vindut un sediu din New-York iar pe cel de acum, din nou, l-au vindut unui fond de investitii de la care l-au inchiriat ulterior, cu posibilitatea de a-l cumpara in 10 ani. Generalii lor cautau toate posibilitatile de redresare.

         Editia on line http://www.nytimes.com/ este inca gratuita dar vor sa perceapa un abonament de 5 dolari pe luna. Departamentele de cercetare au ajuns la concluzia ca cel putin 200 000 de americani se vor abona cu cite 5 dolari / luna…

      New York Times a propus unor nume faimoase colaborarea tocmai pentru a atrage public. Bono de la U2 scrie acolo, gratis, dar si Seedorf, starul lui AC Milan care loveste dur in colegii din il Calcio, spre deliciul italienilor din America , dornici de scandaluri in fotbal…Alt public acaparat…In doua luni numarul italienilor din America acaparati de NY Times s-a dublat…Doar pentru ca au luat mai mult in seama soccerul,inexistent in State…Acum sunt in tratative cu Michael Schumacher pentru un editorial pe luna. Deja e vilva. Se spune ca Schumi nu va fi capabil sa scrie citeva rinduri si ca de fapt articolul va fi scris de ziaristi din redactia NYT…Dar oare nu asta e ideea? Vilva…Citiva vor cumpara ziarul doar pentru asta. Scrie sau nu Schumi…? Cum scrie Schumi?

        Un amic , roman care lucreaza acolo, mi-a povestit ca toate aceste mari decizii sunt luate impreuna cu intreaga echipa redactionala. Un alt amic, de la un ziar romanesc , desfiintat, mi-a povestit ca sefii i-au trimis doar preavizul…”Scrieti voi , nu e treaba voastra conducerea ziarului.”

         Ideea cu Seedorf, de a scrie la NY Times a apartinut unui jurnalist din redactia sport, un pusti de 24 de ani, nascut in Genoa. Asta dupa ce bordul ziarului a cerut tuturor idei de supravietuire.

         Stiu,NY Times e un brand solid, puternic cu 1 milion de abonati in toata lumea dar ce usor e sa le ceri celorlalti ajutor. Mai ales cind ai atitea minti adunate in birouri. Minti pe care le poti folosi si in altceva in vremuri de restriste. Americanii au facut-o. Ai nostri , trimit preavize… Pe timp de  vint, unii isi fac ziduri, fortarete, altii isi construiesc mori de vint. In lumea ziarelor bate vintul…Cei care-si construiesc mori de vint vor supravietui…Le doresc putere colegilor mei care in zilele astea au dus acasa, copiilor, familiei  un preaviz…Adeseori criza e doar pretextul generalilor slabi…Un om slab are probleme, un om puternic are solutii !

    Nu am fost prieteni…L-am intilnit cred ca o data sau de doua ori…Imi sunt amici Huidu si Gainusa. Ne stim de multi ani , vorbim , ne sms-uim si ii admir ca aduc mereu in gasca tineri actori. Sansa lor, a tinerilor actori in televiziune e aproape invizibila…Cred ca putea fi un bun actor, il ajuta talentul , carisma, virsta chiar si fizicul….Grasutii stirnesc hohote de ris pe scena…Putea fi…Dumnezeu sa-l odihneasca pe Tony Tecuceanu din gasca Carcotasilor…La 38 de ani orice moarte e trista…Shakespere se intreba …”Unde se duce albul cind se topeste zapada?”… Acolo unde ne ducem toti, cindva…Nu am fost prieteni, dar ii imbratisez amintirea…

   Cindva am sa  povestesc  pe blog despre sansa pe care am avut-o, de a-l intilni pe regele Mihai. M-a fascinat scurta discutie purtata la castelul Savirsin.  Am ajuns prin tari cu monarhie, Anglia, Spania, Suedia si lumea e alta…Noi am fi aratat altfel…Cel mai mare roman, nemtul Carol 1 a cladit Romania moderna. Am gasit pe net o fotografie uimitoare, facuta la Castelul Peles…Regele, intr-un jeep US Army, coborind treptele Pelesului. Astazi poza ar fi fost pe prima pagina a ziarelor si deschidea buletinele de stiri…Mondenul din 1944…

         Simt nevoia sa raspund unor comentarii…Cu ceva vreme in urma am scris un post cu titlul „Nu fotbalului”. Stiu, titlul neinspirat dar intuiam ca traim intr-o lume in care negatia atrage. Totusi, m-am trezit cu telefoane, sms, articole prin ziare in care sunt urecheat …”cum imi permit eu sa denigrez sportul rege…”. Nici gind de asa ceva. Am intilnit zeci de oameni cu performante pe care fotbalul romanesc nu le va avea vreodata si care privesc tacuti, seara de seara, stirile sportive ticsite de fotbal. Prin povestea din postul NU FOTBAL  am vrut doar sa atrag atentia ca exista si alte sporturi. Poate am gresit punind negatia in fata.

        Fotbalul e indragit de public dintr-un motiv simplu. Are reguli cunoscute de toata lumea, deci oricine il poate privi. Mingea e-n poarta, e gol, e afara inseamna ca e out sau corner si daca pui mina pe ea e hent. Si gata. Toate celelalte sporturi au reguli greu reconoscibile. Stiti cind se acorda greseala personala la baschet ? Nu pot, nu vreau, nu sunt nebun sa militez eu impotriva fotbalului. Dar exista si altceva !!! Stiu, e simplu…” pai vorbeste tu cu colegii tai de la sport…” Exista si alte sporturi…Daca aveti vreo idee prin care sa putem milita pentru ele, o astept, o imbratisez…

       Ca sa inchei…Am privit cindva , impreuna cu fetele de la gimnastica, campioane mondiale, olimpice…la un buletin de stiri sportiv. Asteptau stirea cu ele.Tocmai luasera medalii…Prima stire a fost despre jantele pe care Mutu si le-a luat la jeep…Lui Mutu nu i s-a cintat niciodata imnul la sfirsitul meciului, atunci cind ramin doar cei cu medalii…Lor, da….Si stirea lor a intrat impardonabil de tirziu…

         Cit despre „Tristeti de televizune”… Am vazut zeci de comentarii acolo…M-au uimit intodeauna oamenii care scriu pe forumuri, pe bloguri, rinduri, pagini intregi impotriva cuiva, injurind, scuipind…Eu am multe antipatii, nu-i inghit pe multi, nu-mi plac multi actori, prezentatori, sportivi…Niciodata insa nu le-am urmarit blogurile, articolele…Nu-mi plac si basta. Ii ignor. Daca exista pe piata inseamna ca or fi altii carora le plac. Treaba lor…E loc pentru toata lumea.  Mi-ar placea sa intilnesc un forumist ingreunat de frustrari care asterne zeci de comentarii. Recunosc, am blocat accesul unor comentarii care ma trimit in toate originiile.Cel mai simpatic insa e ” Tronel” care-mi spune ,injurindu-ma, ca are informatii ca in perioada 1965-1975 am fost turnator la securitate!!!…Ha,ha…Eu la revolutie tocmai terminam liceul, deci in ’65 abia ce se cunosteau parintii mei deci eu nici in plan macar nu eram… Internetul ajunge totusi la toti dobitocii…Le-am pastrat insa pe cele decente care ma fac praf, imi fac praf shwoul de revelion, cu argumente pertinente … Ba chiar le multumesc…Si inca ceva, Pro n-a avut anul asta un concert de vioara de Revelion. Ba chiar, haios, la vreo 23,30 ni se suprapuneau invitatii. Erau si la ei si la noi…Sunt prea multi ani de cind incerc sa explic ca revelionul are un public numeros care vrea sa urmareasca genul asta de invitati, de muzica. Principalele statii generaliste, Pro si Antena, ii speculeaza…Exista alternative…TVR, spre pilda a avut un revelion „curat” dar ignorat de public…Cu siguranta daca reteta lor ar fi avut succes marii adversari, Pro si Antena, ar incerca-o anul viitor. N-a avut succes…Ma bucur ca am avut sansa sa prezint si altfel de revelioane, am chiar pe blog astfel de amintiri si poze…Am hotarit sa renunt la postul cu revelionul si televiziunea…Prea multa ura, nervi, tiganeli…Ha,ha…tiganeli am spus???

    PS-daca aveti idei de promovare a altor sporturi decit fotbalul, le imbratisez.Le astept aici. Sunt gata sa le promovez pe orice cai…Medalia lui Dragulescu e mai importanta decit ceasul lui Mutu…E adevarat, au ceva in comun…aurul…Adunam siteuri, personalitati , bloguri, ziare si redam aurului adevarata putere de cumparare…

      Ne vedem rar…Am lucrat impreuna intr-un proiect pe care , eu cel putin, il voi tine minte toata viata. Am „birfit-o” de mult ori si de fiecare data „cobirfitorii” aveau aceeasi buna parere…Cred ca inca nu e folosita la randament maxim in televiziune . Dar mai are timp. Reuseste un lucru important in televiziune.Sa impleteasca frumusetea cu expresivitatea.E adevarat, jumatate din reusita i se datoreaza mamei,partea cu frumusetea…Ii citesc jurnalul…Pornind de la ideea lui Bendeac de a-i scrie pe blog, i-am propus Simonei acelasi lucru. Sa ne scrie o pagina aici,pe blog. Ma bucur ca mi-a imbratisat ideea…Simona Gherghe…

                 „Scriu randurile astea, chinuita de febra. La cateva sute de kilometri distanta, la Iasi, mama e chinuita de griji…
Scrisoare catre mama
Mi-e dor de tine acum. Mainile tale, care fac minuni, sunt calde si moi. Intotdeauna. iti spun ca ma doare si tu doar iti asezi palma… si trece. Iar apoi ma saruti.
– Unde pupa mama trece!
                  Eu rad si m-asez cu capul in poala ta. Ma mangai si mi-e tare bine. Cand mangaie mama, parca si timpul se opreste in loc…Mana ta ma linisteste, ma vindeca si ma elibereaza de toate.
As vrea sa fiu iar mica si sa ma mangaie mama… Sa refuz sa ma trezesc dimineata fara portia de rasfat. Sa ma spele ea, sa ma scoata din cada si sa-mi spuna ca-s un pestisor, sa-mi cante seara, inainte de culcare sau sa-mi citeasca nebuniile lui Habarnam. Si sa radem amandoua in hohote! Sa-mi faca cea mai gustoasa mancare din lume, cu mainile ei albe, calde, usoare: friganele moi, poale-n brau pufoase sau ostropel de pui. Mmm…
              Uite, mama, daca inchid ochii, parca-ti simt palmele pe tample…
Cea mai puternica forma de iubire, lasata de Dumnezeu pe pamant, este aceea a mamei pentru pruncul ei. E singura iubire pe viata. Neconditionata de nimic, nestinsa, nealterata.
                Stii, mama, nu ti-am zis niciodata „te iubesc”. Dar tu simti asta… Poate ca ar fi trebuit s-o spun, pana acum. Pentru ca nu te iubesc doar de 32 de ani, de cand m-ai adus tu pe lumea asta. Te iubesc de 60 de ani, atat cati ai tu! Nu intamplator tu esti mama mea si eu iti sunt fiica…
N-am sa-ti uit niciodata privirea, de atunci cand am plecat de-acasa, in urma cu 8 ani. Stateai in prag, Tu, mai puternica, intotdeauna, dar cu atata durere in ochi… Stiu ca ai plans. Am plans si eu. Imi port, ca niste pietre de gat, toate despartirile de peste ani… Daca as fi avut talent la scris, ti-as fi scris versuri. Le meriti… Daca as avut talent la pictat, ti-as fi desenat portrete. Le-ai fi meritat. Si ai fi un model pe cinste, chiar daca tu spui ca eu sunt varianta ta imbunatatita…
                Ma simti asa cum n-o mai face nimeni. Dintr-un „alo” la telefon, dintr-o privire sau dintr-un „buna seara”, spus de mine la televizor. N-am cum sa m-ascund.
           Iti multumesc pentru tot.
    Pentru ca m-ai crescut frumos, in lumea asta, nu tocmai frumoasa.
    Pentru ca ma iubesti neconditionat.
    Pentru ca existi!”

Simona

   Stau acasa si incerc sa-mi amintesc de hobyurile pe care le aveam. Incep sa ma plictiseasca zilele astea de hibernare…Imi plac fotografiile…Mi-am cumparat chiar un aparat foto,cindva, dar are aceiasi soarta cu banda de alergare…In uitare,undeva intr-un colt de casa…Il folosesc doar cind imi amintesc de el…Am ratat multe momente importante,multi oameni importanti pe care vroiam sa-i am si pe o bucata de hirtie colorata…Ii pastrez insa in minte si uneori amintirile le impartasesc aici…

        Dar imi place sa admir fotografii. Prietenul meu Mircea Radu are o intreaga colectie de fotografii si imi povestea uneori cu ce se maninca hobyul asta…Un alt prieten , un mare fotograf cu expozitii si aparate performante,mi-a spus ca e o mare diferenta intre a face fotografii si a face poze…Eu am ramas la stadiul de poze…Vreau sa va arat insa citeva fotografii de istorie. M-au fascinat,atit ele cit si povestile lor. Amintiti-mi sa mai postez astfel de fotografii.Eventual,daca va intereseaza , o sa postez si citeva poze de ale mele.cu oameni dragi…Acum fotografii ,cele mai importante din lume .De lene,recunosc,postez doar citeva…Amintiti-mi sa mai postez.Am multe fotografii cu istorioare undeva intr-un colt de laptop.Precum aparatul meu foto,undeva intr-un colt de casa…De nu-mi amintiti, am sa inteleg…Nu va prea intereseaza…Deci…

   prima fotografie facuta vreodata – 1826-

-prima fotografie facuta din aer-1896-

-prima fotografie nud-1839-

   Asta e SENZATIONALA–Dali a fost diliu rauuuu!!!  Dupa 28 de ore de munca aceasta fotografie a fost facuta dintr-o bucata!!! Fara trucaje sau postprocesari. Totul dintr-una. Pisica,apa,Dali…Tot deodata ! Diliu omul…La 1948 prima fotografie suprarealista…

-In Nigeria 1n 1969 au murit 1 milion de copii de foame.Aceasta fotografie a facut ca spre Nigeria sa plece avioane incarcate cu alimente… 

     Prietenul meu,fotograful,face fotografii  pentru firme de publicitate,coperti de revista,ziare etc…Mi-a povestit din fitele vedetelor in timpul sedintelor foto…Unele extrem de fitoase,altele normale. I-am spus sa scoata o carte cu asta. S-ar vinde…”bai Negruleeee,esti nebun?’-mi-a raspuns… „Vezi,poate-ti scapa ceva pe la ziare sau pe blogul ala al tau,ca te omooooor !!!” …Nu ma intrebati nimic…Ma omoara !!!

   La vreo citeva minute dupa ora 12 noaptea, in primele minute ale lui 2010 am intrat , de curiozitate, pe Google Analytics…Uluitor ! Pe la 00,20 erau 23 de vizitatori pe blog.    23 !!!!   Afara trozneau artificii si Guta racnea la toate televiziunile. Am un prieten bun, i-am spus Google si e ciobanescul meu mioritic. Google pentru ca mereu imi scotoceste gradina, mereu cauta cite ceva precum un motor de cautare…Sapa toata curtea. la 00,20 statea pitit in cusca lui de teama artificiilor.

     Si totusi , la ora aia 23 de oameni accesasera o pagina de blog pe net. George Pruteanu avea dreptate cind mi-a spus ca suntem doar in zorii internetului. Viitorul e pe net…!!!

   (pentru cunoscatori) ProTV a facut ieri o miscare extraordinara de programe in program.Unica pe piata media. Jos palaria pt idee ! Habar n-am citi au sesizat asta dar n-are rost s-o detaliez…E nisa…

    E 2.05. ma culc….Ohooooo…27 de vizite  potrivit  Google Analytics !!!  Guta nu mai racneste la televizor…Google a iesit din cusca…Suntem in zorii internetului…Si-n zorii lui 2010. Mi-e dor de Viena. De normalitate. Mi-am amintit brusc de un revelion petrecut acolo. La multi ani…

      Stau mult pe net…  Imi amintesc adeseori vobele pe care mi le-a spus Pruteanu, cindva. ” Suntem doar in zorii internetului…” ( daca aveti rabdare, am scris despre asta intr-un post, „Doar o vorba…” )…

      Am gasit acum citeva minute o fotografie surprinzatoare. In Uganda, de Craciun , distractia unora a fost sa macelareasca o familie intreaga de gorile. (mama si cei 4 pui de gorila). Sunt pe cale de disparitie… Deci dobitocii sunt universali. Priviti poza. E socanta…

        Am avut bucuria sa descopar pe Google Analytics multi prieteni, cititori ai acestui blog aflati in diferite colturi ale lumii…Antoaneta locuieste in India.Am rugat-o sa ne spuna povestea ei…Iat-o…Antoaneta,multumesc !

        ” Eeiii…la grea incercare m-ai supus…sa-mi povestesc viata, dar mai ales sa o sintetizez in cateva randuri.
Istoria noastra e un pic diferita de cea a nenumaratilor romani plecati in strainatate pentru un trai mai bun.
        Eram o familie normala, tanara, educata, cu situatie si job-uri peste medie…situatie mai mult decat onorabila pentru Romania. Sotul meu lucra in constructia de nave, un specialist extrem de apreciat. Am fost dintotdeauna mari amatori de calatorii si de cate ori aveam ocazia, eram nerabdatori sa descoperim locuri, oameni, obiceiuri noi, dar faceam asta inainte doar in tara. Si nu ne pare rau,spun si acum, caci Romania e un taram de vis.

         Aventura noastra in jurul globului a inceput acum 7 ani, cand am plecat in Canada, ca orice roman dezamagit un pic de inertia societatii romanesti. Adaptarea nu a fost f grea, caci am avut privilegiul sa intalnim de la bun inceput romani, toti de calitate exceptionala, care acum formeaza nucleul familiei noastre,de prieteni, de acolo. Am spus nucleu, pentru ca intre timp s-a mai marit familia, cu prieteni de-ai prietenilor…Chimia legaturii noastre a fost dorinta de realizare, varsta si conditia apropiate(niciunul nu plecase din tara de saracie, ci de neputinta,de dezamagire). Dar cel mai important,cred eu acum,a fost dorul de cei dragi ramasi in tara si necesitatea de a umple un gol din suflet. Asa s-a nascut ACASA pt noi toti, acolo pe pamant strain.

         Sa trec acum la povestea noastra. Nici nu se incheiase primul nostru an de acomodare canadiana, cand sotul meu a fost solicitat din Germania, de la firma cu care colaborase si inainte,in Romania, pentru un proiect in domeniul lui ce se desfasura in .. Egipt. Evident conditiile contractului si salariul au fost f atractive, chiar si pentru Canada. Si avand in vedere ca proiectul ar fi trebuit sa se intinda doar pe un an- am acceptat.
        Intre timp, un an s-a dilatat la…trei, iar eu l-am insotit, caci familia e totusi bunul nostru cel mai de pret, nimic nu se compara cu armonia si iubirea din interiorul caminului tau. Am inceput si eu sa lucrez in domeniu cu timpul. Dupa Egipt a venit Germania, iar acum e India pentru inca vreo 2 ani. Toata perioada asta a insemnat pe langa nenumaratele succese profesionale si oportunitati de  calatorii si vacante, in tarile respective si in cele din jur.Visul de a vedea lumea incepea sa prinda contur real. Am batut la pas aproape intreaga Europa, Egiptul,Israelul, Ciprul, Tenerife, bineinteles si o mica parte din Canada,iar acum avem sansa sa incepem sa cunoastem continentul asiatic. De fiecare data ne-am intors cu bucurie si nerabdare acasa, in Canada la prieteni, la fel cum am asteptat cu drag sa vizitam                 

          Romania si familia ramasa aici,cand am avut ocazia. Culmea e ca in toate tarile in care am locuit pe o perioada mai mare de timp, am
 intalnit oameni care ne-au devenit dragi si apropiati, romani, care acum fac parte din salba noastra de prieteni, chiar daca sunt departe de noi.

             Cred ca trebuie sa ma opresc aici, ca as povesti continuu despre minunile vazute si traite….dar deja am abuzat de spatiul si timpul tau. Nu stiu daca e ceva deosebit in povestea asta, e doar despre viata de familie frumoasa si armonioasa indiferent pe ce meridian s-ar desfasura, despre recunoastere profesionala si succes, despre cum se nasc micile ‘enclave’ romanesti pe toate continentele, despre prietenii frumoase si durabile intre oameni cu aceleasi idealuri ca tine…si ,in general, despre romani.

          Va doresc, tie si vizitatorilor blogului tau, multa liniste si pace in suflet si in jur, sa vedeti partea plina a paharului intotdeauna si sa va bucurati de tot ce viata va ofera neintrerupt.
Sa ne auzim cu bine.
Antoaneta Oprea

          Am descoperit o functie interesanta pe Google Analytics.Poti vizualiza orasele, tarile de unde blogurile pot fi accesate…Stiu,…”mamaaaa,asta e din epoca de piatra”, recunosc,habar n-am avut…Am ramas gura-casca sa descopar ca sunt prieteni care ne citesc de prin Anglia, America, India,Irlanda, Franta…Cei mai multi stranieri pe blogul asta vin din Italia si Spania.(Gerona,Saragoza,Sevilla,Milano,Roma)…
            Am calatorit mult si am intilnit multi romani…La un moment dat ,in Bari,Italia,am intilnit zeci de romani pe strada . Cu multi dintre ei m-am fotografiat. Vroiau probabil sa afle daca si stind la poza ,urlu…In preajma era un grup de japonezi.Astia se uitau si nu intelegeau. Nu ma cunosteau si se mirau cum de oamenii ma opresc pe strada la poze. Au trimis un mesager spre mine…Who are you? m-a intrebat unul nedumerit…A.C Milan footbal player !!! i-am raspuns .In 2 minute a venit tot autobusul de japonezi sa se fotografieze cu mine…Mi-i si imaginam mai apoi,la ei in Japonia, uitindu-se la televizor de fiecare data cind se transmitea vreun meci cu Milan, cu poza cu mine in mina,cautindu-ma pe teren…
          Am vazut pe Google Analitics multe vizualizari din multe tari ale lumii. Romani ,cu siguranta…ma plec in fata lor,pentru curajul lor de a fi acolo…Romanii,cei din Imperiul Roman, aveau o vorba…Ubi bene,ibi patria (unde-i bine,acolo este patria)…Eu cred ca bunastarea familiei,bucuria copiilor e mai importanta decit orice altceva…I-am intilnit in multe tari.am vorbit de multe ori cu ei…Ei,romanii de acolo…credeti-ma,sunt cu mult mai romani decit multi din cei ramasi aici…
              Si daca au accesat blogul asta in aceste zile,de Craciun, inseamna ca n-au putut ajunge acasa,in tara…Ubi bene,ibi patria !!!!
Balada lui Porumbescu…

       Ieri am primit un telefon de urari de Craciun de la un om care mi-a intrat in viata cu 5 ani in urma…de Paste, de Craciun, de sarbatori pe telefonul meu apare la apelant numele “Tata Cezara”. Asa il am trecut in agenda telefonica. Un om de-o bunatate rar intilnita,cu glas blind,sfatos si de 5 ani…resemnat.

         Trebuie sa va povestesc o intimplare care m-a marcat ,o intimplare care a schimbat vieti. Dintr-o data. Acum 4 ani,prin 2005, eram la mare, cautam o plaja libera si am gasit-o in apropiere de Eforie Sud. Mi-am parcat masina le vreo 300 m de plaja si am intrat in mare. La iesire din apa s-a apropiat de mine o fetita de vreo 12 ani. Era timida,avea un aparat foto in mina si un carnetel…Tata ei era la citiva pasi in spate…S-a prezentat politicos,o chema Cezara. Am facut impreuna o fotografie si i-am scris citeva rinduri pe carnetel. Fireste, am stat de vorba citeva minute. Erau din Roman,niste moldoveni cumsecade care mai aveau de stat la mare inca 2 saptamini…Am glumit la plecare…”Ohoo,Cezara,in 2 saptamini ii iei si lui Michael Jackson un autograf”.   Am plecat apoi…

         A doua zi dimineata am primit un telefon din secretariatul Antenei…Mi s-a spus ca cineva vroia cu insistenta numarul meu de telefon…Ok…Habar n-aveam de ce dar n-am dat mare importanta…Peste citeva minute, mi-a sunat telefonul…Un numar necunoscut,nu-l aveam in agenda…Era o voce blinda ,de moldovean…Tatal Cezarei…Dupa ce am plecat de pe plaja fetita a intrat sa faca o baie in mare…Era pe o saltea pneumatica si un val i-a rasturnat salteaua.Cezara a disparut sub valuri. Au gasit-o dupa 5 minute. Traia…5 minute sub apa , fara aer. Deajuns pentru asfixiere prin inec. Deajuns ca toate functiile sa-I paralizeze…5 minute!!!…Au trecut 5 ani…Cezara continua sa fie paralizata intr-un scaun cu rotile. Toata viata familiei s-a schimbat. Pentru ei nimic nu mai e ca inainte. Pentru ei greul e inainte. Cezara clipeste cind mama ei ii vorbeste,constientizeaza vorbe…Se incerca recuperarea ei in multe feluri…Caietelul cu autografe a ramas gol…Avea 12 anisori…Mi-am amintit de gluma mea de pe plaja cu autograful lui Michael Jackson atunci cind am vazut la stiri ca Michael nu mai e…Acum are 17 ani…Probabil ar fi purtat citeva luni un tricou cu Michael Jackson asa cum au facut toti adolescentii. Probabil avea , acolo in Roman,  un baiat care-I facea curte, probabil isi gasea prieteni pe facebook , probabil ar fi venit la Bucuresti s-o vada pe Madonna, probabil…5 ani…Cezara clipeste doar dintr-un scaun cu rotile…Ieri mi-a sunat din nou telefonul…E Craciun…Pe ecran scria  “tata Cezara”…’E crucea pe care trebuie s-o ducem,domnule Dan”…Imi spune asta de fiecare data…De 5 ani…

         Sper sa nu fac un gest nesabuit care sa-I faca rau dar va consider, pe voi , cei ce cititi rindurile astea, prietenii mei…Spuneti-I o vorba buna tatalui Cezarei…Va las telefonul lui…inca ma gindesc daca e bine sau nu…Cred ca bine…Cred ca o vorba buna l-ar ajuta…Omul asta se hraneste cu vorbe bune…Un sms de incurajare…o vorba buna…La mine in agenda scrie ‘Tata Cezara-0766424226-

   UPDATE-27 dec- Seara l-am sunat .Pe la 21,30…Se pregatea sa plece in Italia, acolo unde Cezara incearca sa se refaca la un centru de recuperare. „Atitia oameni s-au interesat de mine,de Cezara…N-am cuvinte domnu’ Dan…Mai exista bunatate pe pamint…” Nu a citit rindurile astea…Nu are acces la net…

       Am vorbit o singura data pe blogul asta despre audiente tv….Desi e o isterie, nimeni nu stie ce inseamna ele, cum se masoara, cit reprezinta un punct de rating, ce inseamna share si rating…Dar toti vorbesc despre asta ca niste cunoscatori…Eu am prieteni care sunt interesati de audiente…Habar n-au ce sunt ele dar sunt interesati…

       Cred ca e vina noastra, a prezentatorilor. De la noi a plecat isteria asta. Ma enerveaza cind ii vad pe unii la televizor batindu-se pe audiente,vorbind despre ele,laudindu-se cu ele…Poate pentru ca fac parte din vechea „garnitura” de prezentatori tv care a prins cifrele mari de audienta…Pe atunci, pe vremea acelor showuri , cifrele erau cu adevarat spectaculoase pentru simplul motiv ca erau mai putine televiziuni…

         Ca idee…”Academia Vedetelor” , primul meu show la Antena facea 20-21 rating cu 30-35 share,  audienta medie, pentru ca pe atunci nu exista Realitatea, Antena 3, National TV, B1tv,Sport.ro, Antena 2…etc. Niciuna din toate astea…Ori noi, ori Pro, simbata TVR cu „Surprize”…Si atunci cifrele erau zdrobitoare.Telespectatorii n-aveau de ales…Zimbesc azi cind vad pumni in piept pe seama unor audiente…
         Imi amintesc, aveam tendinta de a ma bate si eu cu pumnii in piept…Intr-o seara, la un show „Batem Palma” am facut un virf de 52 share (asta e ffff mult) si in emisia urmatoare am inceput, subtil, sa lovesc Pro-ul…Lazarov m-a luat apoi deoparte…” Lauda-ti publicul ca te-a urmarit, spune cifrele pe care le-ai facut, dar niciodata nu lovi in ceilalti colegi de la celelalte televiziuni. Cindva ei vor fi pe val si tu jos. ” Facusem un virf de 52 share!!! Ca o comparatie, in ziua de azi Realitatea sau Antena 3 fac undeva la 4 share ,media pe zi…In prime-time, ieri de ex, Antena sau Realitatea au avut virfuri de 7-8 share…
         „Multumeste publicului ca te-a urmarit dar nu-i lovi pe altii”…Tin minte vorbele astea…De Craciun , am avut o editie speciala cu Blonde. „Barbatul” a fost un pusti istet…Cifrele de audienta au fost mari…Multumesc ! Atit !

         De putine ori am intilnit-o…Cred ca de vreo 2-3 ori…Ieri i-am ascultat discul de colinde…

         Prima data cind am vazut-o eram pe o scena, am prezentat-o  la un festival de Jazz la Timisoara si am retinut-o doar pentru ca era altfel decit toti ceilalti participanti, avea ceva ce te facea sa o urmaresti.  Nu sunt un mare consumator de jazz si-mi amintesc ca dupa prezentarea artistilor fugeam in culise la o vorba cu prietenii. Recitalul ei a fost singurul pe care l-am urmarit, recunosc, nu datorita muzicii de jazz cit mai ales a felului prin care stia sa umple scena… Dansa, radea, cinta, schimba palarii, destul cat sa raman gura-casca eu, un novice intr-ale jazzului…

        Ultima data am vazut-o pe un platou de televiziune… Filmam „O seara de vis”, un show pe care-l prezentam cu Mihaela Radulescu.  Era un format-eveniment, in perioada Pastelui si faceam o multime de bucurii, surprize, cadouri invitatilor. Un caz tulburator era al unei tinere invatatoare de vreo 20 de ani, absolventa de liceu Pedagogic, care se incapatana sa  predea la o scoala dintr-un sat din varf de munte. Surprinzator era faptul ca fata era dintr-o familie instarita din oras deci preda la scoala din satul uitat de lume din pura pasiune. Avea o clasa de 15 pitici, toti topiti dupa ea, si un sat intreg care o diviniza… Satul NU avea curent !!! In sec 21 un sat din Romania era total lipsit de curent. In emisiune i-am adus pe toti, invatatoare, pitici, sateni…La final le-am oferit sponzorizare pentru racordarea la curent a intregului sat…

         A urmarit toata povestea din culise… Dupa acest moment, urma sa cinte… Avea o mirare mare in ochi, era vizibil emotionata. „Chiar ii ajutati pe oamenii astia?”. A cintat si din nou m-a uimit… De data asta si prin muzica, nu mai era jazz, avea un hit comercial difuzat pe toate radiourile… Dar fireste, si-a pastrat obiceiul…Fatza mare, zimbitoare, o rochie colorata, o palarie in forma de ciorchine de banane… Exact ca prima data, atunci la jazzul de la Timisoara, cind m-a cucerit cu prezenta ei…

           Uneori joc baschet cu citiva prieteni, saptamanal inchiriem o sala si aruncam la cos… Intr-o seara de baschet a venit si Tom Boxer… Ne-am amintit de ea.  Au cantat impreuna… Intr-o alta seara, la Bacau, prezentam premiile industriei muzicale si in piata orasului erau adunati peste 10.000 de oameni… Mi-a venit asa, pur si simplu, sa le reamintesc de ea… Au tacut 1 minut. Toti ! Apoi au aplaudat… Am rostit aceleasi vorbe la interval de citiva ani. Atunci, candva , la Timisoara la un festival de jazz, si acum, peste ani, la Bacau. Atunci cu ea pe scena… Acum, doar eu… vorbele insa erau aceleasi…” Dati-i aplauze…Anca Parghel ”

    Ascultati colindul Ancai…Un Feliz care merita ascultat

            Intr-o vreme hoinaream prin anticariate  si librarii cautind carti de aforisme. Eram fascinat de aforisme,de cugetari,de vorbe de duh.  Aveam vreo 17 ani si credeam ca luind experiente de viata concentrate ma pot strecura mai usor… M-a tinut citeva luni bune apoi mi-a trecut…

           Pofta aforismelor mi-a redeschis-o Corneliu Vadim Tudor in 2003…Intilnindu-l la Timisoara mi-a oferit o carte de aforisme pe care mi-a scris o dedicatie. Am primit multe carti cu multe dedicatii dar cea a lui Vadim Tudor m-a impresionat. Poate pentru ca era prima carte pe care eu am primit-o dar care nu-mi era dedicata…”Iti traiesc parintii? Cum se numesc ? Ei conteaza,lor sa le multumim…” Dedicatia e …” Familiei Valentina si Ionel Negru,omagiul autorului,Vadim Tudor ” .Era pentru mama si tata.  Nu ma intereseaza politica,ma plictiseste chiar dar unele din aforismele lui Vadim mi se par geniale…Asta dupa ce pe la 17 ani colindam anticariatele in cautarea cartilor de aforisme. Deci dupa ce citisem vreo citeva mii… Va imparatasesc unele dintre ele…Din cind in cind voi reveni pe blog cu aforisme,vorbe de duh care m-au miscat…Poate va plac…

      „Privesc pe ecranul unui ecograf,la organele mele interne. „unul din voi ma va vinde!”-spun si eu, ca Mintuitorul, gindindu-ma care dintre ele ma va rapune”- Vadim Tudor

      „Cea mai grea lupta e cu tine insuti. Esti in ambele tabere…”-Voltaire-

      „Nu conteaza ce ai, conteaza ce faci ca sa ai „-H.Miller-

      „Nu te minia ca Dumnezeu a creat tigrul.Bucura-te ca nu i-a dat aripi..”-proverb chinezesc-

       „Un om celebru e cel care incepe sa traiasca dupa ce a murit”-Caragiale-

      „Se spune ca timpul trece. Timpul nu trece niciodata.Noi trecem prin timp.”-Garabet Ibraileanu-

                                                 voi reveni…

      Cind am deschis televizorul, azi dimineata, am vazut o stire, uimitoare …. Stirea era  despre generalul Chitac, trimis de Ceausescu sa lichideze revolutia la Timisoara. A fost condamnat la 15 ani de puscarie si acum cere eliberarea pe motive medicale. Cit de idiot sa fii , cit de dobitoc sa-ti fie avocatul ca sa ceri lucrul asta pe 22 decembrie ? I-am auzit spunind ca e greu ca generalul sa-si petreaca sarbatorile in celula… Am mai jos un post despre un prieten Florin…Ii intilnesc parintii,uneori cind merg acasa,la Timisoara. Pe ei nu-i intervieveaza nimeni ca pe avocatii generalului…Au imbatrinit,sunt mereu in haine cernite, oameni simplii, muncitori, ramasi singuri. Trec pe strada ca niste naluci, discreti, sa nu deranjeze pe cineva…Cit tupeu?? Generalul nu-si poate petrece sarbatorile in celula???!!!  Florin, baiatul lor, isi petrece sarbatorile de 20 ani, din 17 decembrie,89,  intr-un cavou…

            De prin 1999 prezint ,an dupa an, revelioane la televizor…Habar n-am cum de am ajuns un specialist al revelioanele dar mai ales habar n-am cum de am avut sansa ca revelioanele mele sa fie cele mai urmarite in toti anii astia…An dupa an…Am deschis sticle de sampanie cu presedinti de tara si manelisti,cu sportivi faimosi in toata lumea,cu cintareti de muzica populara sau cu actori celebri…Nu cred sa fi fost „fata cunoscuta” care sa nu fi trecut pe linga sticlele mele cu sampanie in ultimii 11 ani…Unii vor ramine in istorie,ca Piersic,Basescu,Similea,Dan Spataru despre altii nu mai stiu mare lucru precum K1 sau Ro-Mania…Un revelion in schimb mi-a ramas in minte…Primul…

      Partenera mea de prezentare,imi amintesc,a fost o tinara actrita cu care ,mai apoi,in vara,aveam sa prezint o editie de Callatis. Revelionul era insa prima mea colaborarea cu …Lavinia Sandru. Totul era in direct ,artisti,muzica,umor…La miezul noptii am reusit sa iesim in curte ca sa transmitem in direct un foc de artificii. Aveam pe atunci o Dacie noua careia ii cautam in coarne toata ziua,o spalam,o samponam,ii cautam cele mai bune locuri de parcare. Inainte de a incepe transmisia in direct am ochit un loc de parcare liber,bine pozitionat,aproape de scena  pe care urma sa iesim la miezul noptii. Adica o aveam mereu sub ochi. Asa s-a si intimplat…La 12 noapte au pornit artificiile si abia atunci mi-am dat seama de ce locurile alea de parcare ramasesera goale. Acolo erau plasate artificiile si toate cadeau din cer fix pe capota mea, a Daciei pe care o rasfatam zilnic. N-aveam cum pleca de pe scena,eram in direct,cheile ramasesera in paltonul din redactie asa ca ,mimam bucuria,beam sampanie,uram La multi ani in direct si priveam cum artificiile imi ciuruiesc masina…

       Spre dimineata  mi-am dat seama ca nu am facut nicio fotografie toata noaptea,ca nu aveam nicio amintire de la primul meu revelion…Eram sigur ca nu voi mai avea vreodata sansa asta,sa mai prezint vreodata alt revelion la televizor…Aveam un aparat foto Toshiba si tocmai cumparasem un film intreg special pentru noaptea aia.Ieseam din emisie pe la 5 dimineata si era vreo 4 jumatate,lumea se pregatea de perinita .Disperat am inceput sa caut pe cineva care sa ma ajute cu fotografia. Atunci l-am vazut in culise…Inalt,desirat, tinea intr-o mina o farfurie din care ciugulea ceva. Gil Dobrica se pregatea sa cinte.M-am dus glont la el…”Gil,fa-mi o poza,miine plec la Timisoara si n-am nicio amintire de aici”…”Sigur batrine,se rezolva…” M-am intors pe scena sa prezint un alt moment ,convins fiind ca Gil ma va fotografia din culise…Cind colo,deodata,il vad intrind pe scena ,cu aparatul in mina,in plina transmisie in direct. Toti au innebunit pe loc. Gil Dobrica,cu spatele la camere,in direct la televizor  ,din doi pasi de-ai lui a ajuns in mijlocul scenei si ma fotografia,poza dupa poza…”Lasa batrine,sa ai si tu o amintire de aici…” imi spune tragindu-mi cu ochiul in timp ce toata regia de emisie expodase…
       Fotografia inca o pastrez…Sapt viitoare voi ajunge la al 11-lea revelion la televizor…In toti anii astia insa,la 12 noaptea imi amintesc de Dacia mea gri-sobolan ciuruita de artificii…Si de Gil….

fotografia facuta de Gil...

DRAGI PRIETENI, NUMELE MEU ESTE MIHAI BENDEAC. M-AM INTELES CU DAN CA ASTAZI, SA POSTEZ EU PE BLOGUL LUI SI EL PE AL MEU. MA BUCUR CA AM FACUT TREABA ASTA, CU ATAT MAI MULT CU CAT SITE-UL LUI NEGRU A FOST PENTRU MINE O REVELATIE. AM DESCOPERIT UN OM… E UN BLOG PE CARE IL CITESC CU MARE PLACERE, FIIND (CA SI INFORMATIE) PRINTRE CELE MAI INTERESANTE DIN ROMANIA. POSTUL SCRIS DE DAN IL PUTETI GASI LA www.mihaibendeac.ro 

Ora 7.30 – Basescu se trezeste. Geoana se ridica din pat. Iar n-a dormit. E a 14 a noapte in care nu doarme. Atipeste din cand in cand si se trezeste plin de transpiratie urland “Victorieeee!!!”.

Ora 7.45 – Basescu face un dus. Geoana face un dus rece.

Ora 8.00 – Basescu isi bea wiskey-ul. Geoana isi bea cafeaua.

 Ora 8.30 – Basescu face treaba mare si citeste ziarele. Geoana citeste ziarele. Nu poate face treaba mare. N-a mai mancat de 14 zile, asa ca nu are ce elimina. Il suna pe Vantu ca sa-si faca programare la Spa. Vantu nu raspunde fiinca vorbeste pe cealalta linie cu Basescu…

Ora 9.00 – Basescu pleaca de la Cotroceni catre Guvern. Sirenele, politia rutiera, semnalizarile conduc coloana oficiala in 5 minute. Geoana pleaca la partid. Soferul, rusinat, nu mai vine sa-l ia. Geoana isi trage o sapca pe ochi si merge cu tramvaiul.

Ora 9.15 – Basescu a ajuns la biroul lui Boc. Ora de relaxare. Boc ii maseaza si pupa picioarele, Videanu ii maseaza tamplele si Udrea ii… In cealalta parte a Bucurestiului, Geoana da explicatii controlorilor RATB. Nu are cash sa plateasca amenda. Tot tramvaiul izbucneste in ras cand Geoana pune telefonul la ureche si spune: “Mihaela, dragostea mea!”

Ora 10.00 – Basescu pleaca de la Guvern spre aeroportul Otopeni sa-l intampine pe presedintele Norvegiei. Pe drum se opreste langa sediul Antena 3, coboara din masina, un SPP-ist ii intinde un Spray cu vopsea si Basescu scrie pe zid: “M..e Gadea!!!”. Rade si o ia la fuga spre masina, nu inainte de a urina pe masina lui Ciutacu. In acest timp, Geoana ajunge la sediul PSD unde nu-l saluta nimeni.

Ora 10.30 – Basescu o suna nervos pe Udrea: “Am venit ca boul pana aici! Auzi ce zic oamenii astia… Ca Norvegia n-are presedinte!”. Se urca in masina si demareaza in tromba spre Cotroceni.  Geoana ii zareste intr-un colt pe Iliescu, Mitrea si Vanghelie susotind. Nu prinde decat vreo trei cuvinte: “sa zboare”, “sa plece”, “il omoram”. Se auto-incurajeaza spunandu-si ca o fi vorba de Basescu si trece mai departe.

Ora 11.30 – Basescu primeste la Cotroceni o delegatie oficiala din partea companiilor Ballantines, Johnny Walker si Jack Daniels. Geoana deschide laptopul si gaseste un wallpaper nou. Pe un fond alb, sta scris cu rosu: “PLEACA SAU MORI!!! Pe persoana fizica!”

Ora 13.00 – Basescu ajunge la Golden Blitz, unde ia masa impreuna cu Omar Haysam (venit incognito). Se servesc preparate speciale, arabo-romanesti: sarmale cu humus, mamaliga cu falafel, iahnie cu manakesh si, specialitatea principala, tochitura moutabal. Se serveste vin alb. Sprit.   Geoana mananca singur un sendvis pregatit de Mihaela, dragostea lui.

Ora 15.00 – Basescu ajunge acasa si se culca de pranz. Geoana organizeaza o sedinta la partid. Nu se prezinta nimeni. La un moment dat, se deschide usa. Geoana se ridica in picioare zambitor si plin de speranta. Deci nu l-au parasit toti!!! In sala intra femeia de serviciu: “Domnu’ Geoana, mai dureaza mult sedinta asta? Ca vreau sa dau cu aspiratorul…”

Ora 17.00 – Basescu se trezeste. Bea un wiskey. Geoana ajunge la psihiatru pentru inca o zi de terapie.

Ora 18.00 – Basescu se pregateste pentru conferinta de presa. Udrea il machiaza. Videanu il lauda si-l complimenteaza. “Domnule presedinte! Ce sansa pentru oamenii de presa din Romania sa fie contemporani cu dumneavoastra! Orice aparitie a dumneavoastra e un eveniment istoric!”  Apoi, acelasi neobosit AdriEan, il suna pe Hrebenciuc: “Vioreleeeee! Al nostru are conferinta de presa! Al vostru ce face?!?!? Hahahaa!!!”  In timpul asta, Geoana merge pe jos spre casa.

Ora 19.00 – Conferinta de presa. Principalele idei: 1. Mogulii sunt rai.  2. Mogulii sunt diabolici.   3. Mogulii sunt foarte rai.   4. Jos cu Mogulii!   5. Sa moara Mogulii!    Geoana ajunge acasa. La Vantu. Suna. Nu-i raspunde nimeni.

Ora 20.00 – Basescu ia cina cu Udrea si Cocos. El si Udrea la Golden Blitz, Cocos la Mc Donald’s.  Geoana se uita pe dvd la “Cu mainile curate”. La replica “Un fleac… M-au ciuruit” arunca televizorul pe geam.

Ora 22.00 – Basescu ajunge acasa si bea un wiskey. Geoana sta pe mess cu Hrebenciuc. Are la status “Moarte diasporei!”.

Ora 22.30 – Basescu mai bea un wiskey. Geoana este vizitat de Iliescu. Morala proletara.

Ora 23.00 – Basescu adoarme. Geoana nu adoarme.

NOAPTE BUNA!

        In zilele astea singurele vehicule care circula nestingherite prin zapada Bucurestiului sunt carutele tiganilor care fura fier de pe santiere, de pe oriunde apuca… Uluitor, fier se fura peste tot… Am vazut acum o stire demna de stirea anului. La 60 de ani de cind nemti au ucis in Auschwitz peste 1 milion de oameni, dintre care 40.000 de tigani, intr-o noapte, celebra inscriptie aflata la intrarea in Auschwitz, „Arbeit Macht Frei”, adica „Munca te elibereaza” , a fost furata….Literele erau din fonta turnata si dezmembrate fac citiva banuti, la fier vechi…Cum e istoria? Ce ironie!!!…Ti-i si imaginezi, cu caruta trasa de vreo gloaba, vreo 3 puradei cu taica-sau si piranda furind sloganul nazist…15 litere din fier, a fost ceva de munca…Munca te elibereaza…Istoria are ironia ei ,fina…

        Adolescent fiind am fost in galeria lui POLI. Nu cred sa existe adolescent timisorean care sa nu fi trecut macar o data pe acolo…Am fost mai cu seama la meciurile cu Dinamo. Atunci tot orasul era impotriva lor… Tin minte ca in drum spre stadion, prin Calea Girocului, la balcoane, ieseau oameni care n-aveau nimic de-a face cu fotbalul… Stiau doar ca Dinamo era in Timisoara… Luptam contra miticilor, a militiei… Imi amintesc meciurile alea… Un stadion intreg tropaia… Nu ne interesa fotbalul… Nu conta scorul… Cine a vazut vreodata Poli-Dinamo  putea sa intuiasca… Decembrie nu putea fi altundeva decit la Timisoara…

        M-a impresionat din nou Timisoara… Un stadion intreg s-a cufundat in liniste… Pe tabela au aparut  numele lor… Sute de oameni au ridicat bannere cu numele lor… Ei, au fost din nou la peluza… Intodeauna acolo… Timisoara e pe locul 4… Dinamo e pe 8… Priviti fotografiile…

Citesc toate comentariile,mereu. Ma mir ,ma bucur si iar ma mir ca sunt destui oameni interesati de povestile mele…Multumesc…
Am descoperit si comentariul Simonei Gherghe…Mi-am amintit brusc de noaptea petrecuta impreuna…Se fac deja 4 ani de atunci…Undeva linga Bucuresti,intr-o seara de Craciun… Muzica era de prin anii 80,o fredonam impreuna,mereu n-o lasam sa termine ce avea de spus,am petrecut un Craciun in care am uitat de tot si ne-am hranit doar cu pizza…
Toata noaptea s-a petrecut sub privirile a citorva milioane de romani…Am filmat impreuna „Geniali” cu Angela Similea…(in a doua fotografie ,pe canapea,e mama Angelei Similea,rar fotografiata de cineva…)

    Am intilnit zilele astea vreo 3 amici,ma rog,mai degraba cunostiinte,carora afacerile le-au intrat in faliment…Am stat zilele astea la o tacla cu un coleg de breasla,din alt trust,care se pregateste sa renunte la televiziune,din lehamite….

    Lor ,le-am reamintit o poveste…

     In 1962 patru pusti s-au dus la casa de discuri Decca cu o imprimare …Citeva melodii pe care ei,pustii,le-au imprimat sperind ca se vor putea lansa in muzica. Directorul artisic de la Decca Recording i-a dat afara dupa 10 minute,spunindu-le ca n-au talent,ca trupele care au chitaristi sunt demodate,ca muzica lor nu are nicio valoare si ca ar fi bine sa se apuce de altceva. I-a desfiintat si i-a scos din biroul lui…Pustii au plecat dar nu i-au ascultat sfatul…Au continuat sa cinte…Credeau in proiectul lor…Proiectul se numea…Beatles …

    Cind eu eram in clasa a XI-a el, Florin, era in a XII-a.  Am fost impreuna la scoala generala apoi liceul ne-a despartit. Dupa generala ne vedeam rar, prin statii de tramvai, pe strazile din cartier.

     In dec 89 am fost pe strazile din Timisoara. Din pura curiozitate, recunosc.  As putea spune chiar ca am vazut inceputurile iuresului si asta pentru ca in drumul meu spre casa, asteptam tramvaiul in P-ta Maria, acolo unde Lazlo Tokes vorbea celor adunati sa-l sustina. Eram un gura casca. Nimic mai mult… Imi amintesc ca lasam in mod intentionat sa treaca vreo 2-3 tramvaie tocmai ca sa-mi prelungesc starea de gura-casca…sa-i privesc pe cei care se adunau in fata casei pastorului si protestau…

     Pe 17 dec, intr-o duminica, am iesit cu prietenii din liceu la o cofetarie, Flora, aflata la citiva pasi de centrul Timisoarei. Recunosc, cind am auzit impuscaturi si am vazut helicoptere deasupra orasului, am fugit acasa…

     A doua zi, din nou… A treia zi… A patra zi… Eram un gura casca pe vremea revolutiei.  Am fost zilnic in piata impreuna cu prietenii. Dar doar la matrineu… De fiecare data cind se insera, plecam acasa… De fiecare data cind auzeam impuscaturi, fugeam spre casa.

       Florin a ramas. In prima zi, in a doua… in a treia zi… Doar eu urcam in tramvaiul care ma ducea spre casa.  El raminea…

       Daca ajungeti prin Timisoara, treceti prin Piata Operei, in centru.  Acolo, pe Opera, e o placa din marmura pe care scrie „Voua, celor care, multi sau putini, veti trece candva peste urmele pasilor nostri, un singur gind…Romania”.   Vis a vis de Opera e Catedrala. La intrarea principala  in Catedrala veti gasi o alta placa din marmura pe care scrie doar atit… erou martir Florin Garjoaba…

  timisoara….

     Eram intr-o zona in care soseaua nu era deloc acoperita de zapada ,gheata sau polei si totusi mi-a scapat piciorul de pe frina… Recunosc,cascam gura la o cladire ,n-am fost atent si m-am proptit intr-un BMW520 din fata mea. Ei bine,surprinzator,soferul a coborit politicos,m-a salutat,habar n-avea ca ma zbintui  la televizor si …atentie !!!! el si-a cerut scuze…Daca eram in locul lui,si un tantalau care casca gura la cladirile de pa strada s-ar fi oprit in mine,sigur,reactionam altfel. Mi-a intins o carte de vizita,eu i-am dat asigurarea,am schimbat toate datele necesare si gata. Am plecat…Masinile n-aveau mare lucru ,erau avariate minor…Dar m-a uimit politetea omului de la volan. El n-avea nicio vina,singurul vinovat eram eu ca nu m-am putut abtine sa nu admir  citeva cladiri. O fac de fiecare data cind ajung in centrul Vienei…

Mi l-a trimis o prietena pe mail…Uitasem de el…

Tuca,Brenciu,Radu Cosarca,Negru…in 2000,acum 10 ani!!!

             Am ajuns in Deva…Am prezentat aici un eveniment unde am intilnit vreo citeva fetite de vreo 35 de kg si de vreo 1,50 m inaltime. Scunde,modeste,pitite intr-un colt,fringindu-si miinile de emotie si asteptind sa primeasca un premiu…Lor ,carora li s-a cintat de zeci de ori imnul Romaniei…Lotul national de gimnastica…

          Cu ceva vreme in urma am prezentat la Rm-Vilcea un eveniment asemanator. La intrarea in scena,imi amintesc,stateau vreo 7 fete,inalte.aranjate,dichisite,cu aceleai miini frinte de emotie,miini mari,cit lopata care se transformau adeseori in pumni ridicati in aer,spre victorie. Era o parte din lotul Oltchimului…

      Sapt asta am filmat revelionul. Multi dintre invitati tropaiau din picioare,erau nerabdatori,cereau cafele,ceaiuri care niciodata nu erau prea calde sau prea reci. Doi dintre invitati insa stateau intr-un colt,asteptindu-si rindul pe platoul de filmare…Stateau si nu spuneau nimic. Priveau si asteptau…Nadia si Doroftei…

      Zilele trecute am fost la Sinaia la festivitatea de premiere a Campionatului National de Ralyuri. M-am dat cu masina de curse a prietenului meu ,Alin Marginean. Omul e campion national pe felia lui. Am fost seara sa vad festivitatea. O sala ticsita de barbati isi asteptau rindul sa fie chemati pe scena unde primeau ,atentie, o diploma,adica o foaie A4 si o cupa,din alea de le gasesti in Carrefour cu 20 lel/bucata.Atit !!! Asta era tot premiul. Campioni nationali !!!! 

       Am prezentat gale fotbalistice,am filmat cu ei,cu fotbalisti, adeseori…Toata lumea ii rasfata,blitzurile sunt mereu pe ei,banii li se par mereu putini…

       Numiti-mi,exceptind performanta Steaua 86 cind Steaua era echipa nationala a Romaniei, o singura urcare pe podium a vreunei echipe de fotbal din Romania. UNA SINGURA !!!! Cel mai popular gol marcat vreodata de un roman e autogolul lui Nicolita. Toate echipele de club au fost umilite in Europa,nationala a fost calcata in picioare de toata lumea…

       La Deva fiind,la Sinaia sau la Rm-Vilcea ma gindeam ca FRF ar trebui sa inchirieze un autocar cu care sa-i duca pe ai lor fotbalisti in pelerinaj prin orasele astea…Sa stringa miinile batatorite ale fetelor de la Deva sau sa tina intr-o mina o cupa de Carrefour a unui campion la curse de masini…

        Cred ca e vremea unei campanii…NU FOTBALULUI !!!  Stiu,negatia e blamata mereu,dar decit sa scriu DA HANDBAL,DA GIMNASTICA ,DA SCRIMA,DA ATLETISM…prefer mai simplu…NU FOTBAL.

       In toamna un impresar artistic,un roman stabilit in Ungaria, m-a sunat cerindu-mi numarul de telefon al fetelor din gimnastica,Maria Olaru,Simona Amanar etc (fetele locuiesc in Timisoara) pentru a le invita intr-un show demonstrativ in sala sporturilor din Szeged. Din Romania,aproape saptaminal ma suna cite un impresar-roman  pentru telefonul lui Guta…

     De multi ani in Italia dar si in intrega lume Fabrizio Corona era spaima vedetelor. Cel mai faimos paparazzo…Am auzit multe despre el de-a lungul anilor .Devenise un adevarat model in breasla lui, un amic de la o televiziune italiana imi povestea ca are o avere uluitoare dobindita din fotografii de tip paparazzi.Atunci,cind mi-a povestit asta,prin 2006 ,nu l-am prea crezut…

    Apropo…Stiati? De unde vine termenul de paparazzo? 

     Cuvantul s-a nascut din filmul „La Dolce Vita” al lui Federico Fellini (1960), in care Marcello Mastroianni era un reporter in cautare de barfe, fiind mereu flancat de un fotograf pe care il chema Paparazzo. Si asa a ramas…

     Pe Fabrizio l-au arestat si l-au condamnat la 3 ani de inchisoare…Era deja o vedeta in Italia,pozele lui erau rasplatite cu zeci de mii de euro,avea grija sa pozeze vedete de talie mondiala, Ramazzotti, Toto Cutugno,Maldini,Berlusconi. Astfel pozele puteau fi scoase la licitatie in toata lumea. Si americanii dar si norvegienii erau interesati de un paparazzi cu Madonna la vila ei din Milano…

        Apoi,deodata l-a apucat si mai mult pofta de bani si in loc sa-si trimita pozele revistelor le trimitea celor surprinsi,santajindu-i…

    Toti spun ca pozele nu arata nimic iesit din comun, totusi cei vizati au umblat la portofel. Fostul premier Silvio Berlusconi a platit 70.000 de euro pentru ca ochiul italianului de rand sa nu o vada pe una dintre fetele sale iesind dintr-un club de noapte intr-o avansata stare de ebrietate. Presa italiana a dezvaluit ca patru fotbalisti au fost victimele acestui santaj. Albertino Gilardino de la AC Milan a dat 26.000 euro pentru „un sarut nevinovat” cu o tanara, iar francezul David Trezeguet de la Juve a platit 40.000 pentru pozele in care aparea cu o fata in fata unei discoteci. Joculetul lui a luat o intorsatura periculoasa cand fotograful a inceput sa santajeze politicieni. Indrazneala i-a fost fatala: nu poti sa il fotografiezi pe purtatorul de cuvant al guvernului, Silvio Sircana, in timp ce opreste masina in noapte in fata unui transexual si sa scapi nepedepsit.Aici i s-a infundat…A luat 3 ani…
        La noi din 10 poze paparazzi vreo 9 sunt aranjate intre paparazzi si surprinsi. Am trait o poveste delicioasa cu fotografii de tip paparazzo. Acum vreo 5 ani,cind a aparut si la noi moda si s-au inghesuit pe piata vreo trei reviste care publicau astfel de poze. Unii,de la o revista care intre timp a disparut,  m-au sunat si m-au rugat sa aranjam niste fotografii intr-o parcare. Culmea,in timp ce „pozam” altii,de la alta revista de paparazzi ne-au surprins pozind.Si pe mine si pe ceilalti fotografi.  Adica paparazzi la paparazzi…Cunosc ” vedete” care suna in disperare la reviste si paparazzi,poate-poate or aparea undeva…Oricum,in orice ipostaza,doar sa apara… Intr-un show-biz sanatos vedetele demne sa fie paparazzate nu locuiesc in garsonierie de 40 mp.

         Cel din poza e Fabrizio Corona,faimosul paparazzo italian…3 ani i s-a infundat….

     Acu” vreo 7 ani,imi amintesc,intr-o vara,am stat la taclale,ore in sir cu Dan Mihaescu,poate cel mai mare scenarist din toate timpurile. Omul a scris pentru toti,de la Toma Caragiu la Stela Popescu.In vara aia prezentam prima editie Callatis si Mihaescu era in staff.E ticsit de bancuri,tin minte multe dar unul imi vine in minte prin decembrie….”Ce faci de revelion? ” „Sunt invitatul televiziunii…!!! ” Uauuuu…! Bravoooo !!! Unde?” „Stau in fotoliu si ma uit la televizor…”  

     De 11 ani prezint revelioane.De 10 ani,an dupa an,la Antena..Sansa mea ,mare, a fost ca in toti cei 11 ani,revelioanele astea au adunat cei mai multi romani in fata televizoarelor….Academia Vedetelor,Ciao Darwin,Ziua Judecatii,Base,Hagi,manelisti,Similea,Dan Spataru toti au „incaput” pe mina mea in anii astia…

     Am citeva poze cu imagini in premiera de la revelionul de anul asta…Promit sa revin si cu altele din anii trecuti…

11 ani…Primul revelion televizat din viata mea a fost cel dintre 1999-2000,era la TVR si partenera mea de prezentare a fost ….Lavinia Sandru…
Fotografia,imi amintesc a fost facuta cu aparatul meu foto de atunci,de pe scena. Mi-a facut-o …Gil Dobrica…Eu prezentam si l-am rugat ca in timpul prezentarii sa-mi faca poza cu aparatul. Sa am si eu o amintire…E singura de la revelionul ala…Transmis in direct de TVR…Toata lumea din regia de emisie a innebunit pe loc !!!! Gil ,incet,cum se misca el,a intrat in cadru cu aparatul foto,adica se vedea la televizor cum ma fotografieaza….Au trecut 11 ani de atunci…Zilele astea am filmat un nou revelion..Aparatele foto cu film au disparut…Si Gil a plecat…

Elena Lazar mi-a scris un comentariu. E o doamna pe care am intilnit-o la Chicago. A venit tinta la mine spunindu-mi o multime de lucruri despre emisiunile mele. Stia TOT! Stia cum o cheama pe Codruta,sotia mea,stia ca e medic stomatolog. Cunostea totul despre viata politco-sociala-mondena-sportiva din Romania. Vorbea cu patos despre tot ce mirosea a Romania…

      Am sa va spun un adevar…Nu cred ca vreodata o s-o mai intilnesc pe Elena Lazar,o doamna venerabila,respectabila ,cu nepotei americani…Ne despart mii de kilometri…O sa-i vad probabil nepoteii nascuti in America crescind. Are grija sa-mi trimita mereu poze pe mail cu ei…Dar de atunci,cind vad filme cu Bruce Willis filmate in Chicago,cind vad Omul Paianjen sau Die Hard 4,imi vine minte chipul ei.

     La fel cum imi vine in minte chipul unui prieten din Chicago,Dan Tomei,un tinar care reuseste,an de an sa adune acolo,in Chicago,romanii plecati in America.Ii aduna de peste tot,din Arizona,Colorado sau Texas…I-am vazut. Pe toti impreuna…Fiecare ma intreba cite ceva,despre cineva.De la Hagi la Columbeanca…Dan impreuna cu alti citiva romani,gestioneaza un radio online acolo,pe care din respect pentru ei,l-am trecut in blogroll…
Duminica seara,Dan mi-a trimis un buzz pe mess. Se pregatea sa mearga la vot…La noi era ora 21,15 minute,televiziunile aveau deja presedinti. La Realitatea era unul,la B1 era altul…Dar Dan inca nu votase….In Chicago inca era zi…

     Si Elena Lazar a votat duminica. Sunt sigur de asta. Nu ma intereseaza cu cine. Ea inca mai spera ca sectorul 6 poate semana cu Time Square…Nici Dan nici Elena nu stiu adevarul nostru,ca aici si unii si altii sunt hoti,fac aranjamente,se cearta si se impaca…Doar nu-i luati in balon…Nu-i luati prin glume de Dimbovita speranta lor ca sectorul 6 poate deveni Time Square…

     Daca ajungeti prin Chicago,va dau adresele lor…O sa va povesteasca despre multe…Mai ales despre romanii ,multi,din Maramures care  renoveaza apartamente in America si trimit dolarii in Romania…Dolarii aia care salveaza economia Romaniei,dolarii despre care Mugur Isarescu spunea,nu o data,ca au salvat Romania de colaps financiar,ca DATORITA lor Romania n-a intrat niciodata in incapacitate de plata…Va trimit comentariul Elenei la un post de-al meu…Si va indemn sa cautati un radio on line ,radio27online,unde lucreaza citiva romani,fara sa aibe vreo satisfactie materiala. Asa pur si simplu…Sa le reaminteasca romanilor americani ca o tara ,dincolo de ocean,are nevoie nu doar de banii lor ci si de votul lor…

Dan am citit ce-ai scris despre mine;am plans in hohote.Suntem plecati din tara din 1987,cu doi copii mici,cu 6 valize;sotul meu a fost medic veterinar in tara;a incercat aici sa-si dea licenta,dar engleza nu o stapanea suficient,asa ca a lucrat 22 de ani la un Spital,la Sectia de Nutritie.Eu fusesem la Bucuresti Directoare de Casa de Copii,iar aici,printr-un miracol,am lucrat tot cu copii. Cei doi copii ai nostri au intrat in sistemul american destul de repede,pe care nu prea ai timp sa-l intelegi,trebuie sa mergi cu totii odata,ca altfel iesi “din competitie”. Mi-e dor de Bucuresti;in fiecare dimineata deschid computerul si ma uit,datorita lui Marius Tuca la aspecte live din orasul meu,iar apoi fac o excursie prin tara.Nu e minunat?
Concluzia partiala,ca sunt multe de spus,este ca suntem oameni si tot ceea ce ne inconjoara nu-i strain de noi si oriunde traiesti pe acest pamant fa-ti viata placuta,bucura-te de fiecare floare,de fiecare frunza ruginita,sau de fiecare fulg de zapada,ca altfel clachezi.Traiesc aici,dar sufletul meu este acolo peste Ocean;va urmaresc pe toti,va trimit poze de famile,care probabil,ca nu va intereseaza,dar eu va trimit in continuare.I-am rugat pe Mircea Radu,Mircea Badea,sau Mihai Gadea sa fie prieteni cu mine pe face book;nu au timp,nu vor sa se complice cu persoane”nascute mai devreme”,dar dragii mei,asta e viata,invatam unii de la altii si murim tot prosti…..
Gata,ca ti-am facut capul mare. Cu drag,Elena lazar

     Sunt un privitor de talk-showuri politice , doar in perioada asta. Am cascat gura pina pe la 2 noaptea la televizor. Zapam intre Realitatea si A3 cu halte pe OTV…Numarau voturi,faceau aliante,toti aveau sunetul banilor in cap.Din cind in cind dadeau declaratii. Agramate…

     Cineva imi lipseste insa din toate discutile,din toate talk-showurile…

     Niciunul dintre candidati nu stie cind sa spuna „care ” si cind sa spuna „pe care” Nici Basescu nici Geoana…Niste agramati care nu stiu sa foloseasca acuzativul…El i-ar fi taxat …Macar atit si era deajuns…Vazindu-i pe agramatii-candidati mi l-am reamintit….
     L-am intilnit intr-o seara pe holul Antenei…Eu urma sa intru la „Observator”  , daca bine-mi amintesc sa promovez o emisie,el intr-un talk-show la Antena 3… Cu vreo doua zile in urma l-am vazut la Radu Moraru intr-o emisie de pomina , antologica in care explica rateul manelelor . Avea o logica imbatabila , aceiasi logica cu care mi-a facut praf showul , Ciao Darwin,intr-un talk-show la TVR.
       I-am dat buna seara , mi-a raspuns politicos…I-am spus ca-i urmaresc zilnic siteul , ca-mi place muzica pe care o posteaza acolo…M-a privit circumspect si apoi a intrat in dialog…Despre net,mai cu seama despre net…”Suntem in zorii internetului” e fraza pe care o retin de atunci…I-am amintit apoi de o discutie pe care a purtat-o cu Iosif Sava la Searta Muzicala . Despre rusinea lui Sadoveanu , Mitrea Cocor…Apoi , a trebuit sa intre la machiaj…Ne-am luat ramas bun. „In seara asta voi fi pe site…” i-am spus eu in loc de ramas bun . A zimbit complice…
       „Suntem abia in zorii internetului,domnule Negru…” In zorii unei dimineti , pe net fiind, am aflat ca a ramas doar siteul…Pe care-l mai accesez uneori…pruteanu.ro

  cum se foloseste acuzativul….

De citeva ore m-am intors de la Sinaia. Nu scap niciodata ocazia ,cind ajung prin zona,sa ma opresc la Peles. Uluitor Pelesul…in orice anotimp..

 Priveam statuia lui Carol 1 in timp ce  auzeam pe fundal un radio la care se anunta prezenta la vot la ora 14…Un paznic intr-o ghereta ascula radioul…

 „Cel mai mare roman a fost un neamt…” 

 A adus trenul in Romania,in 1869 a facut prima calatorie cu trenul. Politicienii ROMANI ai vremii s-au opus…

  A acordat din banii lui spor de razboi ofiterilor romani pentru razboiul de independenta.  El a adus independenta Romaniei. Politicienii ROMANI vroiau neutralitatea…

 A vrut sa poarte o coroana regala confectionata din plumb topit dintr-un tun folosit in batalia de la Plevna. Politicienii ROMANI vroiau o coroana din aur si diamante…

 Palatul Postelor,Facultatea de Medicina,Gara de Nord,Universitatea,Banca Nationala,Palatul de Justitie, toate au fost organizate si construite de el…A pus piatra de temelie a portului Constanta, a inaugurat podul de la Cernavoda…

 De Craciun intodeauna ,in cadouri, oferea romanilor cite un ceas…Era mirat mereu de lipsa de punctualitate a romanilor…El neamtul…

 A domnit 48 de ani …Cea mai prospera perioada din istoria Romaniei…

 Am fost la Peles azi…N-am votat !!!!  Cel mai mare roman a fost un neamt…

 P.S-am gasit comentariul lui Bekali la un post in care spuneam ca nu ma intereseaza votul…bekali imi spunea ca nu are job de doi ani si ca el asteapta schimbarea…Oricare ar fi ea,Bekali,crede-ma, nimeni nu-ti va da un job…Am un prieten in New-York,somer de 3 ani. A impartit „fluturase” in Central Park cu poza lui Obama,gratis,vreo 2 luni…Culmea,Obama,dupa alegeri, inca nu l-a sunat sa-i dea un job…E tot somer…De la noi vin toate,nu de la ei…Vor face gasti,vor fura,vor face aliante,se vor certa si reimpaca…Duminica am preferat Pelesul…

Nu cred ca ati auzit de numele Kevin Carter…Unul din cei mai importanti fotografi din lume,colaborator al multor canale de televiziune,apropiat al celor de la CBS…Omul a luat un premiu Pulizer pentru o fotografie care a socat lumea…Un copil,din sudul Sudanului,cazut la pamint de foame,in pragul mortii,si la doi pasi in spatele lui,un vultur,asteptind moartea copilului ca sa-l poata devora…
La 33 de ani,la putin timp dupa cistigarea premiului Pulizer,Kevin lasa un bilet in care spune…”sunt imagini care ma haituiesc noaptea in somn,copii pe care i-am filmat murind de foame,n-aveam ce face,nu-i puteam ajuta…” La 33 de ani,Kevin s-a sinucis…Fotografia asta i-a adus nemurirea…Dar si moartea….

microfooooooooooooonuuuuuuuuuuuuul…….. Am avut-o invitata adeseori in showurile mele…Dincolo de muzica,personalitatea ei stirneste de fiecare data interesul publicului. E naturala si asta se vinde cel mai bine,oriunde in lume.Tot ce e nenatural e de scurta durata. I-a facut pe barbati porci,nesimtiti si mitocani…Intr-o emisie ,imi amintesc, l-a desfintat pe un barbat concurent care avea gura destul de mare pina atunci…Pina sa dea de gura ei ,a Elenei Carstea…Atit de tare l-a desfintat ca la pauza,barbatul,un misogin de altfel, a disparut definitiv din platou…Am fost nevoiti sa gasim un alt concurent…
Intr-o vara am filmat „Competitia”,o emisie de vara transmisa in direct din Olimp. Generatia veche (Dauer,Similea,Moculescu) intra in conflict cu noii veniti (andree,hi-q,3 sud est). Faza a ramas antologica,a aparut a doua zi in TOATE ziarele,fara exceptie…Si acum,la ani de zile dupa,inca mai aud vorbindu-se de momentul cind Cirstea a impins-o in apa pe Andreea Balan. N-a fost mare brinza,recunosc,dar presa a interpretat gestul ca pe o revolta a „dinozaurilor” fata de noul din muzica…
Din toata emisia aia eu imi amintesc doar fetzele baietilor de la sunet,ingroziti ca Andreea Balan a cazut in apa cu tot cu un microfon de citeva sute de euro,aflat in gestiunea lor..Unul din ei a racnit…”Baaaaaaiiii,microfooooonuuuuul”…Balan s-a speriat de strigat si statea cu mina in care tinea microfonul ridicata,ca nu care cumva sa-l ude…

Au trecut multi ani de atunci…racnetul sunetistul mi-a ramas intiparit in ureche si-l aud de fiecare data cind cineva imi reaminteste faza,cind recitesc despre ea prin ziare sau aud poveste a suta oara la vreun radio…
Poate si pentru ca ,dintre cei multi care s-au perindat in vara aia pe la el,pe la microfon,Elena Castea e unul din putinii artisti care l-a folosit…A vrut sa cinte live,poate atunci nu s-a simtit,dar astazi,cind anii au trecut imi dau seama ca sunt tot mai putini cei care au curajul asta.

Tocmai am revazut-o la stiri…S-a reintors in Romania…Mi-e dor de o emisie cu ea,sa-mi alunge concurentii blegi din platou,sa faca ordine in culise…Mi-e dor de racnetul sunetistului…Baiiiiiiii !!!!!!!!….microfonuuuuuuuuullll !!!!! elena-ochii tai-

•  Staffurile de campanie ale candidatilor la presedentia Statelor Unite au aminat citeva ore o confruntare electorala pentru ca ea s-ar fi suprapus cu un meci important de basseball,o partida decisiva a celor de la NY Yankees. Echipele lui Basescu si Geoana au vrut ca cei doi sa se intilneasca intr-o confruntare televizata miercuri seara,tocmai cind ,de la ora 20,oo,Steaua joaca in Europa League,meci decisiv de calificare…
• Americanii au avut si ei lungi zile de discutii pe seama unui filmulet,trucat sau nu…Fotografia respectiva a fost gasita pe un memory-stick in ruinele de la World Trade Center,sustin unii.Altii,dimpotriva,cred ca e un trucaj..Si-n ziua de azi,fiecare crede ce vrea…Priviti-o….

Cea mai mare rusine din istoria televiziunii mondiale…Cea mai penibila situatie pe care breasla in care lucrez,televiziunea,a gestionat-o.
Omayra Sanchez avea 13 ani cind vulcanul Nevado din Columbia a erupt…In mijlocul noptii,in timp ce fugea din calea lavei,fetita a cazut intr-o groapa.Peste citeva secunde doar, un amestec de lava,lemn si noroi a imobilizat-o in acel put…Atunci cind au sosit echipele de interventie fetita era ca si zidita de la briu in jos,lava se intarise…In timp ce pompierii incercau sa o salveze,acolo,au ajuns si televiziunile columbiene.Jurnalistii s-au adunat in jurul ei si au filmat incontinuu momentele in care fetita cerea ajutor,in care isi implora parintii sa o ajute…Incontinuu!!!! PINA CIND OMYRA ,ACOLO IN GROAPA,FILMATA,A MURIT…!!!A fost prima transmisie in direct a mortii unui om…Este cea mai mare rusine a breselei in care lucrez…Fotografia a fost facuta cu 2 minute si 40 de secunde inaintea mortii….watch?v=B0_K_3yz-QA

cu 2 minute inainte...