Angela Similea m-a tinut de mana in cel mai greu moment al vietii mele de televiziune. Era imediat dupa ’90, faceam radio la Timisoara si apoi, impreuna cu citiva prieteni, ne-am apucat de televiziune. Prima mea emisie in direct la televizor s-a difuzat intr-o simbata dupa amiaza si unul din bunii mei prieteni din Timisoara, Dodo Munteanu a reusit sa o invite in studio pe Angela Similea…Cu citeva minute inainte de a intra in direct m-a luat spaima si-mi venea sa fug de acolo. Mi-a simtit emotia si mi-a zimbit cald…”O sa fie bine, o sa vezi, te vei deprinde cu televizunea..” . Apoi m-a tinut de mana in timpul scurtelor pauze publicitare, incurajindu-ma… ” O sa te deprinzi cu televizunea, o sa vezi”…

        Au trecut ani de atunci, m-am deprins cu televiziunea si am mai avut bucuria sa o am invitata in showuri mult mai mari, cu decoruri mult mai generoase decit cel din micul studio de la Timisoara…De fiecare data cind ma lua tracul imi aminteam caldura mainii ei, din prima mea intilnire cu televizunea…

        Simt nevoia sa-i intorc caldura mainii acum…Intr-unul din primele mele showuri de la Antena 1 am avut-o din nou invitata…Era prin 2000, acum vreo 11 ani…”Batem Palma” se numea emisia si in culise , tin bine minte, am vazut-o de departe cum le povestea lui Valeriu Lazarov si Victor Surdu ceva…Cei doi se amuzau si priveau spre mine…Atunci cind m-am apropiat mi-a spus..”Le povesteam baietilor cum tremurai ca frunza acum citiva ani”

       Baietii au innoptat deja…Lazarov , cindva, ViSu acum…Cum as putea face sa-i intorc caldura mainii de atunci?

      ( o fotografie rara- mama Angelei Similea(s-a stins acum 5 luni) si Victor Surdu- si o filmare rara- Similea si Victor, la Batem Palma, de atunci)

   Interesant comentariul pe care l-am primit…

     Le-am descoperit ieri in Chisinau, sunt fotografii care m-au fascinat…Cit de putini sunt romanii care stiu cit de mult a insemnat pentru moldovenii ziua asta, 7 aprilie.

Am evitat cit de mult am putut orice tip de promovare aici, pe blog. Incerc sa impartasesc cu prietenii blogului emotii comune,atit doar!
Postul acesta nu se vrea a fi neaparat publicitate pentru showul pe care-l incep in seara asta la Antena (20,20) , Castigi in 60 de secunde, ci mai degraba se vrea a fi o „scoaterea a palariei” in fata showbizului american.
Formatul e american,”Minute to win it” si este nepotul primului game show televizat din lume. In 1951 americanii aveau la televizor un game show numit ” Beat the clock”,un show care a rezistat pe piata mai bine de 30 de ani. La noi in 1951 intelectualii si taranii bogati si harnici,chiaburii, erau ucisi prin puscarii. . .
„Minute to win it” (Castigi in 60 de secunde ) e urmasul tunat,fardat,consolidat al acestui prim game show televizat. Cind ei faceau televiziune noi faceam colhozuri. . .Asta e diferenta . . .De un avans de 60 de ani…

Sunt uimit ca presa mondena n-a descoperit inca un alt mare scandal iscat de doi dintre cei mai cunoscuti romani…Sincer, cu mult mai populari decit Zavoranu sau Iri…Povestea cuplului , care va aparea cindva , in curind poate, la iveala, este cutremuratoare si va face valuri cu mult mai mari in primul rind datorita popularitatii celor doi.

Despre el s-a vorbit adeseori la televizor, si nu cred ca exista ziar sau revista tiparita in care sa nu-i fi aparut numele…Multi ii cunosc aventura, povestea dar prea putini au birfit-o la colt de ziar. Poate din respect…S-a indragostit de o femeie casatorita si multi din inalta societate l-au blamat pentru asta. Cei doi s-au cunoscut la Viena si sper ca asta sa nu fie o indiscretie pe care o fac…Unii cunosc acest aspect, ca relatia lor a inceput in Austria, o tara frecventata de multi romani, adeseori.

Ea are doi copii, Valeria si Virginia si sotul ei -rectorul Universitatii din Iasi…Adulterul a durat vreo 7 ani, sper din nou sa nu fac o indiscretie…Sotul, i-a murit si a urmat un lung sir de procese pentru o pensie de urmas, procese de care presa mondena n-a prea aflat mare lucuru. Importanti oameni politici ai zilei au facut presiuni uriase pentru solutionarea cazului…Nume grele, rasunatoare, politicieni faimosi.

Bomba e ca cei doi au avut impreuna si un copil care insa s-a nascut mort…E de neinteles pentru multi relatia lor, aventura care a durat atitia ani, timp in care ea a fost casatorita cu un barbat extrem de influent. Procesele pentru pensia de urmas, implicarea numelor grele din lumea politica in acest scandal au fost trecute deocamdata sub o oarecare tacere.

Finalul insa e cutremurator…Ea s-a sinucis la Varetec cu un flacon de arsenic, la doar citeva luni dupa ce a murit amantul , iubitul ei…Povestea ar fi cu siguranta o comoara pentru toata presa mondena. Si sunt absolut convins ca popularitatea lor e cu mult peste cea a cuplurilor aflate azi pe prima pagina a ziarelor.  Ea se numea Veronica Micle, el Mihai Emnescu…

      Chelsea e pe locul trei in campionatul Angliei, dupa Man Utd si Arsenal si tocmai a facut egal cu Stoke City…

      Abramovici e un milardar rus care a facut avere in perioada tulbure de dupa caderea Uniunii Sovietice dar care a reusit sa se tina departe de scandalurile politice in care au fost implicatii multi oligarhi rusi.  E adevarat, inca are tzopisme manelistice de p.r. , inca face tambalau mare ori de cite ori isi cumpara vreun avion sau vreun iaht, impinzind tabloidele mondiale cu poze si schite ale noilor lui achizitii. Totusi, Abramovici e oligarhul care a invata multe din capitalismul adevarat, lasind in urma mizeria post-comunista…

      Pe patronul lui Chelsea nu l-am auzit niciodata comentind decizii ale arbitrilor sau ale antrenorilor. Dupa o infringere a lui Chelsea , intrebat fiind cum comenteaza meciul, Abramovici a declarat ca e doar omul care investeste, ca a bagat bani multi in industria de aluminiu, petrolifera sau un zona media dar ca asta nu-l face un expert in aluminiu, petrol sau jurnalism. „Pentru asta imi angajez oameni pregatiti, care se pricep. Pe ei trebuie sa-i intrebati ! „- a fost comentariul patronului lui Chelsea…

           Poli-Steaua de ieri a fost un meci la care nu cred ca vreun englez, neamt, italian, spaniol ar fi avut rabdare sa se uite…Niste pusti-jucatori impiedecati, si unii si altii, care incercau sa controleze o minge dar nu le iesea niciodata. Un fotbal de doi bani…

          Patronii cluburilor insa stiu tot despre fotbal, cunosc toate regulile si  fac spectacolul de dupa meci…Stirile sportive nu comenteaza meciul ci declaratiile incendiare, scandaloase,atotcunoscatoare ale patronilor…

         Abramovici, rusul, doar a ridicat din umeri…Flaminzi desculti si goi, jucam fotbal si noi….

     Bogdan Puris e unul din cei de la care am invatat meserie la Timisoara. E unul din cei mai buni oameni de radio din tara, e din calibrul Grigoriu, Ciocarlan, Spirache, Caracseghi …N-a vrut niciodata sa plece din Timisoara desi a avut nenumarate oferte. E unul din multele motive pentru care-l admir si  mi-e drag sa ma reintilnesc cu el ori de cite ori ajung pe acasa…

     Zilele trecute Bogdan a lansat in Timisoara o campanie numita DISCover VINIL prin care incearca sa readuca in atentie discurile de vinil…De-a lungul anilor am adunat o colectie zdravana de discuri pe vinil, primele am inceput sa le cumpar prin ’87 din piata de vechituri, ocico, in Timisoara si inca le ascult cu drag…Nimic nu se compara cu zgirieturile de pe un vinil. Am un Iron Maiden pe care l-am scapat pe jos  in timp ce coboram din tramvai . M-am impiedecat pe scarile tramvaiului, am cazut,  discul a iesit din coperta si s-a zgiriat . De fiecare data cind il reascult si acul pick upului sare la zgirietura imi amintesc de cazatura din statia tramvaiului 7…Coperta lui „The Essential Collection Marc Bolan and T-Rex” e arsa de scrumul lasat de tigara aprinsa pe ascuns de Tibi, colegul meu de scaoal generala…Nimic din toate amintirile astea nu pot exista pe ipoduri, mp3 nici macar de cd-uri…Au trecut 80 de ani de la lansarea primului disc vinil…

          Zilele trecute  Bon Giovi de la Bon Jovi  deplangea faptul ca „magica” experienta a cumpararii de discuri din magazine a disparut de tot.

„Copiii de azi pierd experienta de a-si pune castile pe urechi, de a da volumul la 10, a-si inchide ochii si a se pierde in album. Si nu cunosc frumusetea de a-ti cheltui banii de buzunar pe un album, doar fiindca iti place coperta, fara sa stii cum suna de fapt.

Erau vremuri minunate. Imi pare rau ca vorbesc ca un om batran, dar chiar asa ma simt. Si nu uitati cuvintele mele: cand generatia urmatoare se va intreba ce s-a intamplat, veti sti cine e vinovatul. Steve Jobs este personal responsabil pentru uciderea industriei muzicale”, a declarat Jon Bon Jovi pentru Sunday Times.

       La prima mea excursie in New-York, la sfirsitul fiecarei zile, poposeam spre miezul noptii inca o ora cel putin, in Virgin Megastore din Time Square si-mi facem plinul cu ce gaseam pe acolo, discuri rare, bune si ieftine…New-York-ul in mintea mea inseamna mai ales discurile din Virgin, noaptea la 12… Acum magazinul s-a inchis…Virgin a anuntat ca nu mai are forta financiara sa plateasca chiria in centrul orasului…Orasul acum e plin de ipoduri cu mii de hituri amestecate si stocate laolalta…Si cu nicio amintire…

       O sa tin minte toata viata cartile Jules Verne albe, cu coperti cartonate. Zilele in care le inchiriam de la biblioteca din cartier sau cele in care ai mei mi le cumparau din librarii…Inca le am acasa in biblioteca…

       Inca pastrez ” Comoara din insula” a lui Robert Louis Stevenson cu desenul unui pirat dar si cu o urma de cana de lapte pe coperta. O revad uneori prin biblioteca si inca ma trec fiori amintindu-mi cit de teama-mi era de Black Dog si cit de apropiat eram de Jim…

       Tin minte vilva din clasa a noua cind am citit prima data „Decameronul” de Boccaccio, cu celebrele pasaje erotice care au bulversat toti baietii din clasa…

       Nu cred ca exista o inventie mai stupida din ultimii ani decit cartile electronice. Le vad peste tot, vad ca pot fi cumparate pe net, carti citite de pe un ecran de calculator. Adeseori in drumul spre Chisinau intilnesc in avion o familie cu un pusti de vreo 12 ani pe care tatal il forteaza mereu sa citeasca , in timpul zborului, carti electronice…Sunt un mare pasionat de gadgeturi, cred ca in utilitatea netului, dovada ca suntem aici, acum… Dar mi-e mila de amintirile celor care descopera „Comoara din insula” intr-un ecran luminat…Cum sa tii minte un ecran de calculator?

        „Ciao Darwin” – un show care a fost lider de piata ani de zile– avea un moment in care o domnita, mereu alta de la show la show, trebuia sa vina in platou si sa invirta  un glob pamantesc…Atit, nimic mai mult…

          In Italia domnita respectiva era numita „Madre Natura” si cu citeva zile inaintea primei filmari, tin bine minte, i-am spus domnului Valeriu Lazarov ca numele asta suna ca dracu in romana…Nu-mi placea…”Dan, gaseste-i un nume si adapteaza-l „, mi-a raspuns bossul….N-am gasit nimic si peste citeva zile,cu citeva minute inainte de a da incepe inregistrarea, Lazarov m-a intrebat ce nume i-am gasit…Am ridicat din umeri…”Madre Natura”, mi-a raspuns zimbind…

           Roxana Ionescu n-a fost NICIODATA „madre natura”, pur si simplu presa i-a preluat numele si i-a pus stampila. „Madre Natura” era un cu totul alt personaj in Ciao Darwin..Ma bucur sa o  descopar azi prin ziare drept una din favoritele showului „Dansez…” de la Pro. Si-mi amintesc zimbetul bossului Lazarov…”Dan, o sa vezi, termenul asta de „madre natura” va deveni un brand. Ai incredere ! ”

      Copilaria si adolescenta mi le-am petrecut fascinat fiind de tot ce insemna Jugolsavia, la fel ca multi adolescenti ai acelor ani care se uitau la televiziunea sirba si ascultau radiourile sirbesti…

      Am avut bucuria sa vad mari derbyuri si mari victorii ale fotbalului sirbesc, de cind am fost pe Maracana, stadionul lui Crvena Zvezda din Beograd , nu mai impresioneaza nicio galerie a vreunei echipe de fotbal…Nimic nu se compara cu entuziasmul sirbilor dar sa te fereasca Dumnezeu de agresivitatea lor…Nici azi, dupa atitia ani de cind Jugoslavia a disparut, nu reusesc sa fac deosebirea, inca nu ma obisnuiesc ca Serbia e o tara , Croatia alta si Bosnia o alta tara…

       La 1-0 pentru ai nostrii am vazut si am auzit de pretutindeni rezultate optimiste…La 1-0 m-a sunat Milo, un prieten sirb din Timisoara…”Va maninca astia pe piine…”…Milo avea dreptate…

       Acum 4-5 ani Bosnia era o tara darimata , o tara iesita dintr-un ingrozitor razboi…Acum 4-5 ani Sarajevo era un oras distrus…Astazi bosniacii au puterea sa repriveasca fotbalul, ba chiar au puterea sa-l rejoace…Stiam ca Milo avea dreptate spunindu-mi la telefon ca finalul va fi altul…Chiar daca nu se inghit nici acum, dupa razboi, undeva , in adincul sufletului lor, intre Romania si Bosnia , sunt sigur ca toti sirbii, croatii, macedonienii au ales Bosnia…Undeva, Jugoslavia inca exista…Fireste,le-am tinut pumnii alor nostri dar la 2-1 ,adolescentul din mine a sarit in sus de bucurie si si-a adus aminte de Jugoslavia…Marile performante nu se fac cu talent ci cu sudoare !

       Imi scrie Judy, aici pe blog, urmatorul comentariu :

       Eu cind spun Liz Taylor nu ma gindesc defel la violet, Burton sau Cleopatra ci la Nickeldeon…Intr-un interviu de-al ei, pe care l-am gasit cind eram la liceu si pe care o colega mi l-a tradus din sirba in romana , am aflat prima data despre Nickeldeon…

       La inceputul secolului 20 au fost primele cinematografe de cartier in acre se putea intra cu o mondeda de 5 centi, adica un nick . Cinematografele erau un soi de imitatie a teatrului, a operei, acolo unde puteau ajunge doar cei din lumea buna, bine imbracati…Odeon e dealtfel acoperisul teatrului…

       Astazi sunt atit de putini cei care mai stiu asta, astazi multi cred ca Nickeldeon e doar un canal pentrtu copii fara sa se intrebe de unde si-or fi luat ei numele….Astazi industria filmului nu mai e doar pentru cei saraci , cei care n-aveau haine sa intre la opera…

        Liz Taylor insemna pentru mine Nickeldeon…e adevarat, cu putin violet pe firmament…

         Google il omagiaza azi pe unul din cei mai cunoscuti unguri din toate timpurile…Eu cred ca al lor e mai popular decit „Dracula” al nostru…

        M-au fascinat iluzionistii dintodeauna…Copil fiind era normal dar si azi, matur , am ramas la fel de pasionat de spectacole de magie. Tocmai am cunoscut un batrin care are 98 de ani si care pe la 10 ani l-a vazut pe Houdini in carne si oase. E unul din cei mai interesanti magicieni din lume…si am cunoscut destui.Am stat la taclale cu batrinul vreo 45 minute ,povestea vietii lui are miros de film artistic. Auschwitz e locul unde giumbuslucurile magiei i-au salvat viata. Nu stiu daca o sa-l mai revad vreodata si mi-e teama ca astfel de povesti, fara titze goale si certuri mondene nu au trecere la ziare sau televizuni. Fie la noi,Chisinau sau Kiev. Toti incep sa fie o apa si-un pamint monden…La despartirea de batrinul magician m-am trezit ,dupa minute bune, fara ceasul de la mina. Putin panicat, m-am cautat prin buzunare, moment in care chelnarul restaurantului s-a apropiat de mine si mi-a intins un plic. Asa-l rugase batrinul…Fireste, acolo era ceasul meu…Mi-l sterpelise fara sa simt…

             Am avut sansa sa vad multe spectacole de magie, in diferite locuri din lume. Mai mult chiar, am avut sansa sa cunosc citiva dintre marii iluzionisti ai lumi intr-un show tv pe care l-am prezentat cu ceva vreme in urma, „Secret Talent”

         Marea mea fascinatie ramine insa HARRY HOUDINI, un evreu ungur, nascut la Budapesta si devenit legenda iluzionismului. Houdini a petrecut ani intregi invatand cum functioneaza mecanismele lacatelor si catuselor. Maestru in deschiderea dispozitivelor de securitate de orice tip, era un adevarat show-man, avea un fel aparte de a-si prezenta numerele, multe dintre ele inexplicabile si-n ziua de azi.

       Numele lui real a fost Erik Weisz si-n adolescenta a fost fascinat de un mare magician francez, Jean Eugene Houdin. Atit de fascinat incit a adaugat doar un -i numelui…Houdini…

         Unul dintre numerele cu care a ramas in legenda este cel in care, pe hipodromul din Londra, a reusit sa faca sa dispara un elefant impreuna cu dresorul sau….

        Impresionant este ca , inainte de a muri, i-a promis sotiei sale ca-i va trimite un mesaj de dincolo.   10 ani sotia lui Houdini a organizat sedinte de spiritism sperind intr-o legatura . O zi mai frumoasa pentru disparitia lui definitiva nici ca se putea…31 oct…de Halloween.. Ce bomba de presa ar fi ca intr-o vreme dominata de divorturi cineva sa pomeneasca si de una din cele mai frumoase povesti de dragoste din toate timpurile…Cea dintre Houdini si sotia sa…10 ani a asteptat un semn de dincolo…

        Speranta sotiei lui Houdini e considerata de multi una din cele mai frumoase declaratii de dragoste dincolo de moarte. O moarte in care Erik Weisz n-a prea crezut niciodata…

              Scandalurile mondene au trezit adeseori cote uriase de piata , atit in zona presei scrise cit si in cea a televiziunii…Cei de la SundayTimes (cei cu scandalul cu Severin, care  e intr-adevar un ziar scandalos dar nu extrem precum The Sun. Totusi, Sunday Times e editia de duminica a onorabilului The Times ) credeau mereu in plasarea gindita a scandalurilor. Adeseori ei au fost acuzati de breasla ca au tainuit dezvaluiri o perioada , asteptind momentul prielnic cind sa le plaseze…

            Fascinante sunt insa bataliile media din spatele mondenului, ele scindeaza presa adeseori. Asa cum conflictul Zavoranu-Pepe se poarta pe cele doua mari statii generaliste, Pro si Antena, la fel scandalul OJ Simpson se purta pe NBC si CBS.  Avocatii lui OJ apareau la NBC cu precadere, acolo era publicul care il apara pe OJ. De fapt in 1993-1994, NBC a transmis finala Super bowl, OJ fiind o legenda a fotbalului american. Potrivit studilor, a cercetarilor pe publicul tinta (americanii sunt obsedati de asa ceva) a reiesit ca e indicat ca NBC sa se pozitioneze in aparator al lui OJ, acuzat la aceea vreme de crima.

           Astazi televizunile americane lupta pe prea multe fronturi care le-au adus costuri uriase si cote de piata relativ mici. ABC, NBC,CNN,CBS au deplasat forte uriase in Egipt, in Tunisia apoi, in Libia acum si fireste in Japonia. Milioane de dolari care insa nu s-au prea intors in contabilitate…Americanii au fost extrem de plictisiti inclusiv de breaking-newsurile cu centrala nucleara japoneza…

          Victima acestor deplasari costisitoare e monarhia engleza. Este posibil ca nunta Prinţului William cu Kate Middleton să nu poată fi transmisă in America tocmai din cauza maratoanelor de breaking-newsuri de pina acum din Egipt, Japonia …Ultima nunta regala englezeasca care a strinit cifre mari de audienta in America a fost cea din 1981 cind  doar câteva televiziuni au transmis cununia Prinţului Charles cu Lady Di, din cauza costurilor uriaşe de drepturi de autor impuse de Casa Regală Britanică.

          Americanii au obosit…Showbiz-ul adevarat functioneaza insa doar acolo. Lunile astea am stat nopti intregi privind dvd-uri si citind scenarii  redescoperind matematica tv americana si descoperind un format american de televizune ,”Minute to win it” pe care-l vom traduce aici drept „Castigi in 60 de ssecunde”(va fi din 5 aprilie la Antena)… Redescopar matematica impecabila pe care doar ei si poate italienii stiu sa o puna in televizune.  Am fost mereu fascinat de aceasta matematica, poate asta m-a si facut sa lucrez ani de zile doar pe formate internationale. Cind ei performau in televizune noi aveam doua ore de program pe zi….Totusi,televiziunile americane au obosit…Se vor reinventa cu siguranta…Noi trebuie doar sa tragem cu ochiul la reinventarea lor…

             http://www.nbc.com/minute-to-win-it/

Cu prea multi ani in urma, Gabi Dobre, un amic din TVR  , organiza in Ploiesti, orasul lui natal, un festival de muzica folk pe care l-am si prezentat.  Gabi s-a stins in 2005 dupa multi ani de lupta cu cancerul, avea 33 de ani…L-am cunoscut prin ’95 in redactia Jocuri si Concursuri din TVR, prezenta matinalul la vremea aia si sunt convins ca azi ar fi fost unul din jurnalistii de baza de la Realitatea…Cred asta pentru ca bunul lui prieten , Sebastian Ghita, l-ar fi convins sa-l urmeze, Ghita conduce azi managementul Realitatea Media…Atunci, in 2005, i-a stat aproape,  pina la final…

In pauza acelui festivalului folk , tin bine minte, a venit la mine o doamna intre doua varste, mama unei pustoaice care tocmai cantase pe scena. Pustoaica avea o chitara mare atirnata de git si doi ochi uriasi, intrebatori..Mama cauta pentru fata ei un drum in muzica…Tot ce am putut sa fac a fost sa le intermediez apropierea de Dan Popi, bossul de Cat-Music…Apoi s-o chem de citeva ori prin showurile mele televizate de la Timisoara…Apoi a fost destinul ei…Intr-o seara de vara mi-a multumit pe o scena, avea atirnata de git aceeasi chitara mare  , privea lumea cu aceiasi ochi uriasi si tinea intr-o mana trofeul festivalului Mamaia…

Am pierdut-o apoi multa vreme…Am revazut-o simbata seara in showul lui Mircea Radu…Era  femeie deja, ochii nu-i mai erau atit de mari si de mirati, chitara insa era la fel de mare…Si-a gasit un drum curat in viata…Privind-o si ascultind-o  mi-am amintit de tristetea din ochii lui Gabi Dobre din ultimii lui ani…Ar fi fost mindru s-a vada simbata seara pe Ana-Maria…

          Intr-o farmacie am vazut o doamna, intre doua varste, care a cerut pastile cu iod impotriva radiatilor. Asta in Bucuresti…Doamna vrea pastile cu iod doar pentru ca spaima i-a fost transmisa de televizor.

         Mi-am amimtit atunci de Barbara Walters care crede ca toate canalele specializate pe stiri au luat-o razna in intreaga lume… Panica, spaima, drama sunt cele mai bine vindute marfuri in lume, acum.

         Barbara Walters este personajul veteran al televiziunii americane, lansata de NBC in anii ’50 , a fost prima femeie coprezentatoare a unui buletin de stiri…D-na Walters a transmis un mesaj interesant colegilor de breasla care azi traiesc doar din breaking-news.

        Criza nucleara din Japonia e infima in comparatie cu cea mai puternica criza nucleara din istorie. In 1961 Statele Unite au amplasat in Italia si Turcia rachete nucleare capabile sa atinga Moscova. Uniunea Sovietica, simtindu-se amenintata de aceste actiuni, decide sa construiasca baze de lansare a propriilor rachete nucleare in Cuba. Criza internationala ce a urmat a dus lumea in pragul unui razboi nuclear, nicicand in intreaga istorie omenirea nu s-a aflat mai aproape de propriul sfarsit.

         Cel mai sumbru scenariu japonez e departe de posibilul razboi nuclear ruso-american din acele vremuri…

         Decenta , imbarbatare si liniste sunt cuvintele pe care Maureen Steve O’Sullivan , faimosul producator American News de atunci le impunea buletinelor de stiri…Imaginati-va azi un colaps nuclear veritabil transmis la televizor. CNN-ul are adeseori breaking-news-uri despre viata amorosa a lui Charlie Sheen la fel cum ai nostri alearga cu microfoanele dupa limuzina lui Iri.

         Traim intre Iri si sfirsitul nuclear al lumii…Decenta, imbarbatare, liniste? In 2002 Maureen Steve O’ Sulivan a fost subiect de breaking-news in America. Acele breaking-news-uri pe care le-a detestat mereu…ecranul televizorului era brazdat de litere mari, colorate…”O’Sullivan has died”

       Sunt putini cei despre care se va vorbi si peste ani, din toti cei care inunda azi paginile tabloidelor..

      Obsesia mea e ca s-ar putea gasi modalitati de promovare a unor nume importante, a unor oameni care au ceva de spus, inclusiv in zona futila, usoara a tabloidelor…

      Bunaoara , mi-ar placea sa se scrie despre unul din marii zgarciti…O celebritate despre care am auzit multe, adeseori.

      Zgircenia lui e proverbiala. Un apropiat de-al sau povestea ca intr-o zi a platit un gradinar sa-i aranjeze frumoasa-i gradina din spatele vilei si din greseala , gradinarul a rupt grebla. Mondenul de care va povestesc i-a luat amaritului actele de identitate si i le-a dat inapoi doar cind acesta a platit grebla…

       Imprumuta bani de la prieteni, uitind sa-i mai dea inapoi…Unul din acestia, un pagubit care nu si-a mai primit datoria inapoi , i-a facut chiar o epigrama..

       „De-ar fi sa mori, cum ar fi cazul,

          Sa nu-mi lasi bani, 

          Sa-mi lasi obrazul.

          Sa-mi fac din el bocanci.”

     Pagubitul s-a numit Pastorel Teodoreanu, fratele lui Ionel Teodoreanu (La Medeleni). Zgarcitul celebru e … Mihail Sadoveanu.

      M-a bucurat un mesaj sosit aici, pe blog….Povesteam  in postul „Cindva” despre vremurile dragi mie, cind Cristi Paturca impreuna cu sotia lui, Sorana, imi erau oaspeti la Timisoara…Sorana mi-a raspuns…Habar n-am daca fac bine sau nu sa-i postez comentariul…

„Si tu, Dane, vii din cealalta viata a mea… dintr-o perioada cu amintiri dragi. Ma gandesc de o luna si jumatate daca sa iti raspund la articolul “Candva”… dar recunosc ca acest articol m-a impresionat mai mult…
Am ochii plini de lacrimi cand citesc ceea ce povestesti tu aici . Este o parte foarte frumoasa din viata mea.
In acelasi timp, nu imi pot ascunde zambetul cand imi amintesc si alte amanunte legate de caldura cu care ne primeai in casa ta, de sarmalele care ne asteptau mereu, de drumul interminabil catre Resita cu masina ta noua (si cum verificai tu, ridicand periodic capota, daca iti fierbe motorul), de noaptea aceea (cand baietii ti-au spus ca Dacia se poate descuia cu o furculita si se poate fura), de Craciunul petrecut la Timisoara, de vizitele la tine la radio…
Cu drag iti doresc toate cele bune, S.”

        Paturca, Vali Sterian, Radio Vacanta, Radio Timisoara, TVR Timisoara…vin parca dintr-o alta viata a mea…La Radio Timisoara realizam o rubrica numita „Dilema Saptaminii” in care aveam o multime de invitati din lumea politica, si nu doar…Am vorbit cu Coposu, cu Buhoiu, cu Ratiu…Ii aveam mereu invitati pe Sorin Rosca Stanescu sau pe Vartan Arachelian. Si palavrageam politica intr-o perioada in care era complicat sa o faci la un post public…Intr-o zi , in viata de acum, am fost la un pas sa-i spun lui Rosca Stanescu ca eu sunt cel care prin 93-94 il tot suna de la Radio Timisoara…Ca Negru de acum e acelasi cu Negru de la Timisoara…N-am facut-o…

         Sorana, mi-a reamintit de cealalta viata a mea…Serban Foarta ,un mare poet, pe care l-am cunoscut bine in cealalta viata, are un vers frumos…” Ce poti sa faci in 20 de ani, decit copil fiind sa te faci mare…” Ne-am facut mari, Sorana…M-a luat un dor nespus de Foarta…

Viaţa-i o tutungerie:
lungi trabucuri
cumperi din tutungerie,
să te bucuri.

Viaţa-i o simigerie:
cin’ se primblă
intră şi-n simigerie
după jimblă.

Viaţa-i o boiangerie:
umple-ţi coşu’
cu alb, din boiangerie,
sau cu roşu.

Viaţa-i o bragagierie,
şi e dragă:
haidem la bragagerie,
hai la bragă!

Viaţa-i o toptangerie:
mai tot anul
târgui din toptangerie
cu toptanul.

O sufragerie-i viaţa;
sufragi­ul
nu-i universel, dar piaţa,
piaţa este.

       Multe ziare din lume tocmai au preluat declaratia lui Stephen Hawking, cea cu inutilitatea teologiei . Poate nu intimplator acum, cind milioane de credinciosti din lume sunt in Postul Pastelui , Hawking vrea sa-i convinga de inutilitatea religiei.

„Dumnezeu este numele pe care oamenii îl dau motivului pentru care noi suntem aici. Eu cred că acel motiv îl reprezintă legile fizice, şi nu cineva cu care cineva poate avea o relaţie personală. Un Dumnezeu impersonal…”

       Dincolo, la capatul celalalt, patronul lui Steaua cinta imnuri bisericesti in Maybach , implorindu-l pe Dumnezeu sa rezolve problema cu Otelul Galati…

      Cita asemanare intre cei doi…

      Cindva pe zidurile Universitatii din Paris citiva studenti rebeli au scris cu grafiti celebrele vorbe ale lui Nietzsche…”Dumnezeu a murit- semnat Nietzsche”. Peste noapte cineva a scris , pe acelasi zid…”Nietzsche a murit- semnat Dumnezeu”..

          Intre Becali si Hawking nu exista deosebire…Intre cei doi exista doar milioane de alti oameni care au aflat calea de mijloc…Calea senina, cea fara exagerari. Daca Becali isi vinde astfel afacerea, ma intreb ce vinde Hawking cu astfel de declaratii incendiare?

       ” Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri”- Tutea-

      M-a luat prin surprindere divortul lui…Chiar daca Tribunalul Ilfov a anulat casatoria prin sentinta sunt convins ca totul nu e decit mascarada. Sunt sigur ca relatia lor va continua si birfa pe care o aud mereu in ultima vreme despre celalata casatorie a lui , de convenienta , cred ca are iz de adevar. Imi place Elena si am senzatia ca , daca aceasta casatorie de convenienta va exista, el ii va zdruncina Elenei multe credinte.

      Sincer, nu-i inteleg pornirile de Don-Juan. Nu-i inteleg dorinta de a fi mereu in centrul atentiei asemeni unui play-boy si asta la rangul si la statutul sau. Nu cred ca va reusi sa scape de aceste porniri vreodata si cred ca ele, apucaturile lui, vor face pe mai departe deliciul ziarelor. Din pacate trebuie sa-si depaseasca aceasta conditie, sa inchida gura lumii, a ziarelor si sa revina la statutul pe care-l are…

          UPDATE- am avut dreptate…Din surse sigure stiu ca relatia lor a continuat, dincolo de decizia Tribunalului Ilfov si ca in scurta vreme va exploda o noua bomba „mondena”…E insarcinata…

           Poate asa ar fi aratat blogul meu in 1919 …. Carol al doilea si-a continuat relatia cu Zizi Lambrino chiar daca au divortat la Tribunalul Ilfov. Cei doi au avut mai apoi un copil iar Carol s-a casatorit in martie 1921 cu Printesa Elena a Greciei, impreuna cu care l-au avut pe Mihai…Mariaj deteriorat ulterior…

        O lume mondena, cu alta mireasma…

        Americanii sunt in mijlocul unor mari scandaluri mediatice.Circul a devenit un brand international.Nu despre scandalul cu Charlie Sheen vreau sa povestesc aici ci despre cel cu Mark Twain …

              Se pregateste aparitia in librarii a unor variante revizuite a celebrului Huckleberry Finn a lui Mark Twain doar pentru faptul ca scriitorul nu s-a ferit sa foloseasca termeni care azi sunt considerati jignitori. Pe o singura pagina din Huckleberry Finn, apelativul „negrotei” apare de 6 ori si „cioara” e o vorba pe care d-nul Twain a scris-o adeseori in romanele sale…  Lumea e impartita in doua, cei care cred ca rasismul lui Twain trebuie sanctionat si ceilalti…

         Tin minte ca am citit obligat „Tiganiada” a lui Budai Deleanu, recunosc, nu mi-a placut deloc si nu m-am atasat defel de Parpanghel, logodnicul Romicai…Dar mi s-ar parea bizar ca ai nostri sa considere „Tiganiada” o jignire adusa tiganilor…Si sa pregateasca noi variante pentru tiparire…

        Americanii insa il rastalmacesc pina si pe Twain…

       Nu am o nicio aplecare spre ziua internationala a femeii…Dupa cum cred ca Pastele nu inseamna iepurasul ci Invierea lui Isus sau Craciunul n-are legatura cu mos Craciun imbracat in costum rosu. Spiritul Craciunul e Nasterea lui Isus!

          Ziua de 8 martie a fost nascocita de Clara Zetkin, membra fondatoare a Partidului Comunist German. Ziua a fost proclamata cu ocazia celei de a doua Conferinte internationale a femeilor socialiste, când pentru prima data s-a avut în vedere propaganda pentru votul femeilor. Lenin s-a grabit sa adopte ziua asta ca ziua femeilor care muncesc. Tirziu, prin 1975 ONU a recunoscut oficial ziua femeii…

        In Iran, în 1982, citeva mii de femei au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa, de 8 martie. E poate cel mai curajos gest facut vreodata de 8 martie…

        Si totul a plecat de la tovarasa Clara…

     L-am reintilnit zilele trecute pe Duckadam…Nu-l mai vazusem de multa vreme si mi-era dor de calmul lui adus de la malul Muresului…

     Privindu-l mi-am reamintit de ziua in care, liceean fiind, am desenat mare pe tabla stema Stelei. De atunci Steaua a ramas in inima mea si e greu s-o scot de acolo poate si pentru ca Steaua lui Duckadam, Lacatus, Bumbescu, Majearu…insemna o parte din adolescenta mea…Atunci cind il vad pe Duckadam vad in fata ochilor o tabla mare, dintr-o clasa de liceu…Tin minte ca o zi intreaga, stema Stelei, desenata de mine, a ramas acolo pe tabla…

       Scriu rar despre fotbal aici…Fotbalul romanesc s-a stins, incet-incet…Ma deprima sa vad un meci de Champions League intre Arsenal si Barcelona si apoi un Gaz Metan-Otelul…

        Azi insa simt nevoia sa scriu…Simt nevoia sa fiu din nou liceean. Atunci cind am vazut tricourile  ros-albastre ingenuncheate in fata galeriei…Pe tabela eu n-am vazut scorul, n-am vazut niciunde 0-3…Am revazut doar o tabla neagra, veche dintr-o clasa de liceu…Si mi-am reamintit ce am promis atunci, cindva…Cind o fi nevoie, or cum as putea , voi fi alaturi…

      Pentru anii mei de liceu, pentru bucuria mea de atunci, pentru Majearu, Helmuth, Marius sau Belo , azi, la greu, am redevenit liceean. As redesena oricind stema Stelei pe orice tabla…

       Vreo doua zile am filmat la Chisinau, de dimineata pina seara…Spre seara am primit un telefon de la o domnita de la un tabloid care imi cerea o declaratie despre ” cei doi „…Habar n-aveam despre ce vorbeste…” Cuuuum??? Iri si Monica, NU stii???” s-a isterizat domnita. Habar n-aveam si nici nu ma prea interesa, sincer…

       Cind am ajuns acasa, in Romania am descoperit, amuzat , isteria…Am ajuns sa vad canale de stiri care-si intrerupeau emisia pentru Breaking-News cu Iri. Intr-o seara, la o astfel de televizune, l-am vazut pe Adrian Nastase in studio in mijlocul unei discutii despre  Moni si Iri…Adrian Nastase!!!

        Domnitele inca ma mai suna sa-mi dau cu parerea…Le raspund invariabil la fel…Trimitindu-le spre un mesaj pe care l-am primit zilele trecute aici , pe blog…Iata de ce NU ma intereseaza DELOC soarta lui Iri, a Monicai sau fetitei lor…Iata motivul :

„Buna seara, domnule Dan Negru!

Sunt voluntar al Asociatiei Bubulina din Italia (in curand se va infiinta si in Romania), asociatie ce se ocupa de copilasii bolnavi de cancer sau leucemie.

„As avea marea rugaminte sa faceti public pe blogul dvs. cazul unui bebelus de 10 luni, care s-a nascut cu Leucemie Acuta Limfoblastica Congenitala cu celule precursoare B. Singura lui sansa de insanatosire este un transplant de celule stem hematopoietice. Pentru aceasta are nevoie de o suma mare de bani, care nu poate fi stransa decat cu ajutorul oamenilor cu suflet mare. De aceea avem nevoie de mediatizarea pe toate caile a povestii acestui fiu de preot.

Mai multe detalii puteti afla pe blogul creat special pentru bebe Marian:

http://bebemarian.wordpress.com/

        „Discursul regelui” ( King’ speech) , un film senzational , m-a facut sa zimbesc de citeva ori… Mi-am amintit privind scena de final, cu transmisia in direct a discursului regelui la BBC, desele comparatii pe care le auzeam , intre BBC si TVR sau Radioul public…”Noi suntem ca BBC…”spuneau multi pe acolo, pe culoarele respectivelor institutii.  Am zimbit pentru ca  diferenta e ca intre statul de drept si statul de drepti…

        „Pentru bărbaţii şi femeile atât de izolaţi de restul lumii de zăpezi, deşerturi sau mări încât doar vocile din eter pot ajunge la ei.” – asa si-a inceput regele George al 5-lea primul sau mesaj radiodifuzat de Craciun in 1932, la inceputul BBC…In 2011, in plina criza ,BBC si-a aratat disponibilitatea de a imparti gratuit materiale audio-video cu orice trust comercial concurent, incercind astfel sa ajute la iesirea din criza a unor corporatii media britanice. Ati auzit ca vreun post public romanesc finantat din banii contribuabililor sa faca un asemenea gest? …”Noi suntem ca BBC..”

        Am zimbit amintindu-mi ziua in care am ajuns prima data in Trafalguar Square si o sumedenie de tigani romani au inceput sa urle dupa mine…”Negruleeeeee…Uite-l bre pa ala de la televizie, baaaaiii, pirandooooo, faaaaa”… Puradei, pirande , toti amestecati intr-un tambalau care-i ingrozea pe londonezi si care-i si lasa fara portofele…Tin minte si privirea iscoditoare a unui politist englez…Ce o fi fost in mintea lui vazindu-ma inconjurat de vreo 10 puradei de care nu mai puteam scapa ?

      „Noi suntem ca BBC-ul”…Spuneau cei care la „Actualitati” la TVR il haituiau pe Ion Ratiu, batindu-si joc de paipionul lui britanic si incurajindu-i pe cei ce scandau „Nu ne vindem tara”…

        Diferenta dintre noi si ei e ca cea dintre lignitul minerilor si linihtul de foame al puradeilor…E cea dintre monarhia engleza si republicanul politistul Soric, dintre Mitica Dragomir si „You never walk alone” a lui Liverpool. Sau daca vreti, cea dintre „King’ s speech” si „Medalia de onoare” cu Ion Iliescu actor…

       Discursul regelui e victoria monarhiei asupra bilbiielilor prezidentiale…

             A trecut multa vreme de cind n-am mai trecut pe la vreun chiosc de ziare…Si atunci cind ma opresc o fac doar ca sa cumpar carti sau dvd-uri, arareori ziare sau reviste. Probabil sunt unul din cei multi care contribuie la ingroparea printului…E usor de vazut asta cu ochiul liber, cindva erau cozi lungi la ziare si reviste, azi abia de mai vezi citiva rataciti prin dreptul lor…Netul a luat fata printului…
             Probabil asta va duce la serioase seisme media, nu cred ca redactorii de print sunt viabili si pentru net, cred ca e un alt ritm acolo, un alt algoritm…
             Parfumul ziarului de hirtie dispare incet-incet…Tin minte isteria creata de revistele „Infractorul” si „Infractoarea”, de „Expres Magazin” sau toate revistele cu paranormal din vremea cind Pavel Corut vindea mii de carti cu bubuli. Apoi goana dupa femei dezbracate prin revistele obligate sa-si blureze nuditatea la taraba. Toate au ars o vreme si apoi s-au stins…

           Cindva asasinarea mustelor cu ziarul va fi o amintire…Senzationala reclama de mai jos…

O spun arareori…Nu-mi plac oamenii mari, maturii…Ma enerveaza, ma irita, au mereu raspunsuri la toate. Cind eram pusti , pe la 14 ani, am fost prima data fascinat de „Micul Print”. De atunci aproape in fiecare an, de ziua mea, imi testez mintea . Caut sa aflu daca vad un sarpe boa sau o palarie…Daca deja cititi mirati cuvintele astea , nestiind despre ce vorbesc, inseamna ca aveti deja o problema. Ca ati crescut prea mult…Sau , mai rau, ca nu-l cunoasteti pe micul print…Azi, 23 febuarie, s-au facut 40 de ani de cind tot intilnesc oameni mari, maturi incruntati, seriosi care nu inteleg deosebirea dintre un boa si o palarie…Incercati-va norocul…

” Odata, pe vremea cand aveam eu 6 ani, am dat peste o poza minunata, intr-o carte despre padurile virgine, numita „Intamplari traite”. Infatisa un sarpe boa, care inghitea o fiara salbatica. Iata copia acelui desen.

In cartea, aceea se spunea: „Serpii boa isi inghit prada dintr-o data, fara s-o mai mestece. Pe urma, nu mai sunt in stare sa se miste si dorm intr-una, timp de sase luni, cat tine mistuitul”.

M-am gandit atunci indelung la peripetiile din jungla si am izbutit sa fac la randu-mi, cu un creion colorat, primul meu desen. Desenul meu numarul 1. Era asa :

Le-am aratat oamenilor mari capodopera mea si i-am intrebat daca desenul acesta ii sperie.

Ei mi-au raspuns:

– De ce sa te sperii de-o palarie?

Desenul meu nu infatisa o palarie. Infatisa un sarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci sarpele boa pe dinauntru, pentru ca astfel sa poata pricepe si oamenii mari.Ei au intotdeauna nevoie de lamuriri. Desenul meu numarul 2 era asa:

Oamenii mari m-au sfatuit sa le las incolo de desene cu serpi boa, fie intregi, fie spintecati, si sa-mi vad mai degraba de geografie, istorie, de aritmetica si de gramatica. Asa s-a facut ca am parasit, la varsta de 6 ani, o stralucita cariera de pictor. Nereusita cu desenul meu numarul 1 si cu desenul meu numarul 2 imi taiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodata, si e obositor pentru copii sa le tot dea intr-una lamuriri.

Astfel ca a trebuit sa-mi aleg alta meserie si am invatat sa conduc avioane. Am zburat mai pretutindeni in lume. Iar geografia, ce e drept, mi-a fost de mare ajtor. Puteam, dintr-o data, sa deosebesc China de Arizona. Lucru foarte folositor, daca te-ai ratacit in timpul noptii.

Asa ca eu, de-a lungul vietii mele, am avut o sumedenie de legaturi cu o sumedenie de oameni seriosi. Mi-am petrecut multa vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte indeaproape. Ceea ce nu mi-a prea imbunatatit parerea despre ei.

Cand intalneam pe cate cineva, care-mi parea mai dezghetat la minte, il puneam la incercare cu ajutorul desenului meu numarul 1, de care niciodata nu m-am despartit. Voiam sa stiu daca avea o minte intr-adevar patrunzatoare. Numai ca raspunsul era mereu acelasi: „E o palarie”. Atunci eu nu-i mai pomeneam nimic de serpii boa, nici de padurile virgine, nici de stele. Cautam sa fiu pe intelesul lui. Stateam cu el de vorba despre bridge, despre golf, despre politica si despre cravate. Iar el era incantat ca facuse cunostinta cu un om atat de asezat”- ANTOINE DE SAINT EXUPERY-

Incercati testul asta de fiecare data cind mai puneti cite un an….Daca vedeti palarii in loc de serpi, totul e pierdut…Eu , la 40 de ani, inca mai vad un sarpe boa…

        Mi se par teribil de amuzante talk-showurile despre vamile din Romania…Sunt din Timisoara , la citiva pasi de doua tari, Serbia si Ungaria si prima data am trecut printr-o vama cind aveam vreo 13 ani…Amuzante pentru ca vama a fost asa dintotdeuna, nici de ieri, nici de azi…Ieri, azi le-au descoperit insa si televiziunile, ziarele… Cunosc milionari in euro care si-au dobindit averea de la bunici, care au lucrat cindva in vamile din Romania ..Bunicii-vamesi s-au stins demult…Nepotii lor , milionarii , prospera azi…

        Rusia e in fierbere de ceva vreme din cauza unui clip care a naucit internetul rusesc…Priviti ce se intimpla acolo…In clipul de mai jos , toti cei care apar sunt vamesi! ! ! TOTI! Si-au filmat propriul videoclip, cu aparatura profesionala, cu lumini, sunet, cu Gucci si D@G, cu Hummer si CU femei aproape goale (si ele angajate in vama)…

       Totul filmat in vama Vladivostok…La ei la serviciu… A doua zi dupa ce clipul a aparut pe net , Putin a demis capete importante din admisnistratia rusa…Clipul a ramas…

        12 milioane de italieni s-au uitat la RAI UNO , la finala San Remo…In scadere mica fata de anul trecut, in scadere mare fata de anii de glorie ai festivalului. Cu siguranta asta nu-i va face insa pe italieni sa renunte la San Remo…

       Anul asta Italia se reintoarce dupa multa vreme la Eurovision, un alt festival care a cunoscut caderi uriase de audienta…Analistii lor media cred ca dramaticele caderi din ultimii ani ale unor importante concursuri muzicale europene sunt cauzate de amestecul de nou si vechi, de cei sositi din concursuri tip „talent-show” amestecati cu clasicii muzicii pop…Anul trecut, San Remo a fost cistigat de un astfel de tinar care a participat la un concurs popular italian de tip „talent show” . Eurovison pierde la rindu-i de la an la an adepti si telespectatori tocmai pentru ca muzica a fost acolo inlocuita de travestiti si ciudati…Goana televizunilor de a descoperi „voci de bucatarie” a lovit marile festivaluri europene…Kitchen voices , glumea Rod Stewart…Vi-l amintiti pe Costel Busuioc ? Ce aripi i-au dat toti atunci…S-a ales praful…

        Roberto Vecchioni are 68 de ani … A luat San Remo anul asta…”Torna alle origini”, „Inapoi la origini” au exclamat ziaristii italieni…Poate ca da, poate ca ciudatii,travestitii, extrovertitii  au darimat o vreme festivaluri importante, clasice, indepartindu-le de origini. ..Dar doar pentru o vreme…Ascultati-l pe Roberto Vecchioni ( dar nu la birou, pe fuga…) Merita !  Torna alle origini !

      De citeva zile a italienii dau din nou lectii de televiziune si de muzica…Mi-as dori ca toti colegii mei de breasla sa fie atenti macar o seara la detalii, imagini, sunete, vestimentatie, decoruri. I-as obliga pe toti colegii mei de breasla sa-l  priveasca macar o seara…Festivalul San Remo e o mare lectie de televizune, an dupa an…Asa cum nu cred ca exista fotbalist care sa nu se uite la un derby de Champions League, asa nu cred ca exista iubitor de televizune care sa nu ramina gura-casca la San Remo…

        Noi am ucis „Mamaia”…Am avut sansa sa prezint de doua ori festivalul, pe vremea cind inca el mai insemna ceva. Astazi „Mamaia” e o ruina…Un festival care a fost violat de spagari, impostori si producatori pusi pe dat un „tun” peste vara…

       San Remo a inceput in 1951 cind Europa abia iesise din razboi si Italia era o tara in ruine, cu urme ale bombardamentelor in toate marile orase. Intr-o perioada confuza, cind Edith Piaf cucerise deja lumea , italienii au avut puterea sa inventeze in festival de muzica usoara. Din 1951 pina acum !

       Sute de momente memorabile a insotit festivalul, de la duetul Clinton-saxofon- Berlusconi-pian , la protestele orchestrei de anul trecut. Rai Uno a transmis mereu in direct showul desi au fost destui ani in care audienta festivalului a fost cu mult sub asteptari. In 2005 de exemplu San Remo a „scos” doar 7 milioane de telespectatori , o audienta extrem de scazuta.  La asa caderi de audienta ai nostri cu siguranta nu rezistau, festivalul ar fi fost imediat scos din grila…

        Anul asta Pippo Baudo, veteranul prezentator al festivalului nu va fi pe scena, locul lui e luat de Gianni Morandi…Una din marile dispute in presa de specialitate din Italia e legata de lipsa moderatorilor profesionisti, adeseori acestia fiind inlocuiti de actori sau cintareti, sumele cerute si primite de prezentatori tin mereu primele pagini ale tabloidelor italiene…1 milion de euro a primit Paolo Bonolis, unul din cei mai apreciati moderatori din Italia ca sa prezinte San Remo , timp de o saptamina…Bonolis a fost atunci transferul de senzatie de la MediaSet la postul public Rai Uno…

        O alta lume…Daca aveti un televizor pe acasa , aruncati o privire deseara pe Rai Uno…Daca munciti prin vreo televizune e obligatoriu sa faceti asta. E o lectie…La noi sunt tot mai putini profesorii si tot mai putini elevii sirguinciosi, care sa iubeasca meseria asta…

       Prima editie San Remo a fost castigata de Nila Pizzi…

         Colaborarea mea cu cei de la Prime TV din Chisinau m-a facut sa fiu mult mai atent la o piata de televizune pe care europenii o cam ignora. Fosta Uniune Sovietica. E o piata de televizune zdrobitoare care inghite bugete de publicitate uriase, la ora asta, in plina criza , probabil Rusia are cele mai mari bugete din intrega lume.

         Un amestec interesant de oferte tv poti intilni acolo, de la canale specializate de umor, comedie, care fac cifre de audienta uriase pina la statii tv – nisa interesante.Sper pilda , in aprilie apare in Moscova primul canal tv musulman, asteptat cu si mai mare interes acum, dupa nebunia din Egipt…Rusia e totusi tara in care intoleranta etnica si rasismul au cistigat teren in ultimii ani.

         Nu mai putin interesante sunt optiunile din celelalte tari din fosta URSS…

        Georgia e un astfel de exemplu. Tara a fost anexata Uniunii Sovietice in 1921 si a redevenit independenta in 1991…O tara macinata de conflicte interioare, de probleme majore in Abhazia si Osetia de Sud, doua regiuni separatiste sprijinite de Rusia. Luna trecuta s-a deschis acolo prima televiziune de stiri in limba rusa care probabil va tensiona si mai mult relatiile ruso-georgiene.

         Georgia insa , o tara cu vreo 5 milioane de locuitori , ofera o mare varietate de showuri de divertisment. Miercuri seara , Rustavi 2, un canal privat georgian, a programat un quizz care s-a bucurat de succes in unele tari, de insucces insa in altele. Varianta georgiana a lui „Who wants to be a millionaire” se numeste in Georgia, „Cine vrea 20000?” si invitatul lor de marca, sahistul Kasparov a cistigat premiul de 11 ooo de dolari…Cu un telefon dat sotiei care l-a ajutat la o intrebare,cu un p.r extrem de bine pus la punct , showul lui Kasparov din Georgia a fost mediatizat in toata lumea. Asta s-a si dorit…

        Kasparov a venit in Georgia insa ca sa sustina o conferinta pe tema „Provocarile politice ale secolului 21” si fireste ca pe linga stirea buna de tabloide, cum ca sahistul a cistigat premiul la „Millionaire”, s-au strecurat si parerile lui despre tensiunea ruso-georgiana. O miscare interesanta, s-au folosit de un show de divertisment la moda ca sa lanseze pareri politice, intr-o zona macinata de conflicte ,unde parerile , ideile ajung tot mai greu la public.Si-au gasit printr-un show de succes cea mai buna porta-voce…

            Uniunea Sovietica, fosta, e o piata de televizune care merita atentie…Se intimpla multe acolo si prea putine ajung la noi…E un laborator interesant…

Zilele trecute am stat la taclale cu citiva studenti la jurnalism despre toate si despre nimic..Multi vor televiziune, unii presa de tabloid, citiva radio…De fiecare data cind intilnesc prin sali de curs tineri care-si doresc sa intre in lumea media  ma intreb si ii intreb ce-i mina in lupta. Pe cei mai multi celebritatea…Din 10 domnite-studente-cursante cel putin 8 vor sa fie Mihaela Radulescu sau Andreea Marin…Incerc mereu sa-i sfatuiesc sa incerce altceva, reusita in media , oriunde in lume, e o pura loterie. Nimic altceva…

Adeseori insa sunt uimit de lipsa lor de interes pentru jobul de-l vor incerca…

Din una in alta mi-am amintit de o poveste pe care am auzit-o cindva de la un jurnalist roman angajat la „The Sun” care mi-a povestit ca atunci cind tabloidele mari au perioade moarte, fara subiecte , se intorc la eternele subiecte vandabile de zeci de ani…De ex…

Cel mai mare scriitor american din toate timpurile , plin de enigme, cu o viata aventuroasa si sfirsit pe masura este mereu readus in paginile tabloidelor in perioade de criza…Predispozitia lui pentru accidente face deliciul americanilor. În 1930 a suferit un accident de maşină, când şi-a fracturat grav braţul drept. La începutul anului 1954, a suferit un accident de avion în Africa, împreună cu soţia sa, din care, însă, au scăpat nevătămati. Cu toate astea, ziarele din întreaga lume le-au anunţat moartea. Încercănd să ia un alt avion, acesta a explodat, de data asta fiind răniţi ceva mai serios, dar nu grav. De asemenea, în timpul unei beţii grozave, undeva în Paris, s-a dus la toaletă, iar la plecare a văzut în dreapta un lanţ atârnând. A tras de el, dar apa nu a curs. A mai tras o dată, nimic. Apoi, supărat, a tras cu toată puterea. Atunci luminatorul din tavan i s-a prăbuşit în cap. Lanţul de la apă era în partea stangă. A rămas cu o cicatrice adâncă pe frunte.

Deasemeni sunt mereu pomenite scandalurile cu cele patru sotii, nu putine sunt citatele unora despre performanetele sexuale ale scriitorului…Sunt dezbatute si cazurile de sinucideri din preajma sa…Tatăl, Clarence , s-a împuşcat în cap în 1928. Ursula, sora autorului, a murit de supradoză de pilule contra durerii, iar Leicester, fratele său, s-a împuşcat şi el. Actriţa Margot  (nepoata scriitorului), s-a sinucis şi ea. Cea de-a treia soţie a lui, Martha Gellhorn, a fost o ziaristă renumită, unul dintre cei mai cunoscuţi corespondenţi de război. La bătrâneţe, aproape oarbă fiind, s-a omorât cu otravă. Asta s-a întâmplat în anul 1998. Delicilul televiziunilor si a ziarelor de scandal si-n ziua de azi…

Interesant e altceva…De fiecare data cind se vorbeste despre aceste scandaluri, tragedii,      mister, presa de tabloid aminteste ca e vorba de autorul celebrelor „Batrinul si marea”, „Pentru cine bat clopotele” sau „Adio arme”…Mirati si intrigati de viata-i tumultoasa din 100 de cititori de tabloide s-or gasi 2 care sa-i citesca si cartile lui Hemingway…

Le-am povestit despre Hemingway … Dar inainte de a le povesti despre unul din subiectele preferate ale presei de tabloid din America i-am rugat pe cei aflati in sala sa scrie pe o hirtie tot ce stiu ei despre Hemingway…

Greu de crezut, dar din vreo 70 de cursanti , dornici sa descopere lumea televiziunii, vreo 20!!!! habar n-aveau cine e Hemingway !!!!

Am plecat cu un gust amar…Daca din cei 20 de analfabeti din sala mea de curs ,care n-au auzit  de Hemingway , 2 vor ajunge sa lucreze in presa , lupta e pierduta !!!!

       V-ati gindit vreodata  cum ar fi arata viata lui Dobrin, daca pe vremea cind el juca fotbal existau tabloide?  Cum ar fi arata Steaua lui ’86 daca ziarele urmareau fiecare miscare a fiecarui jucator?

       Mutu a avut ghinionul asta, sa fie un star pe vremea tabloidelor, pe vremea celor care-i scotocesc fiecare ungher din viata. E adevarat, si el e ofertant din punctul asta de vedere…

        La revenirea in seria A , la meciul cu Palermo , Mutu a fost magnific. Dupa 17 meciuri disputate, echipa lui a obtinut prima victorie in deplasare si cele doua pase ale lui l-au facut pe Gilardino sa ramina singur cu portarul. Succesul lui Fiorentina la Palermo i se datoreaza…

        Noi insa l-am asteptat la cotitura, asa cum o facem saptaminal cu Hagi, asa cum asteptam cu mare bucurie orice rateu al vreunuia din ai nostri. Asta ne bucura, asta o dam pe prima pagina, asta deschide orice stire la televizor. Bucuria esescului…

        Mutu a revenit magistral in serie A…!!!! Capra lui Mutu e bine mersi, n-a murit !  Dar asta deja nu ne mai intereseaza…Asteptam esecurile !

       Bravo Adrian !

      O buna prietena mi-a trimis urmatorul sms care mi s-a parut amuzant…

    ” Pentru ca si sotia lui Capatos a nascut pe 11 februarie , eu zic sa spunem totusi adevarul presei. Ca vedetele din trust, care se numesc Dan, sunt obligate prin contract sa isi programeze nevestele sa nasca pe 11 februarie. Ca atunci are trustul reducere la paturile din spital, ha,ha…”

        Dara, fetita mea s-a nascut pe 11 februarie…Andrei , baiatul prietenului meu Dan, pe 11 februarie…Sa le dea Dumnezeu copiilor o viata luminoasa…Tuturor copiilor…!!!

            M-am alaturat campaniei lui Morar si Buzdugan impotriva magazinelor de vise…Cred in campania lor si sunt sigur ca mitingul  de luni va avea efecte…

            Zilele astea se implinesc 80 de ani de cind s-a nascut unul din marii actori ai lumii..Din pacate drogurile nu i-au fost straine si multi cred ca depresile lui erau cauzate de droguri si alcool…Povestea lui JAMES DEAN  e tulburatoare si dincolo de moartea lui…

        In 1955  moare intr-un accident de masina.Avea un automobil marca Porsche Spyder pe care Dean il alinta” micul bastard”.Blestemul masinii insa e infiorator.Soferul camionului care transporta Porscheul accidentat a pierdut controlul si a murit strivit.La citeva sapt dupa accident garajul in care era tinuta masina a luat foc,a ars in intregime dar incredibil,”micul bastard” nu a fost cuprins de flacari.Apoi o parte din piesele masinii au fost vindute unor milionari,Troy Mc Henry si Wiliam Eschrid.La scurt timp amindoi au murit intr-un accident rutier  infiorator .Un mecanic a vrut mai apoi  sa dezmembreze volanul si sa-l ia drept amintire.O roata dintata desprinsa dintr-un dulap i-a despicat pe loc bratul cu care vroia sa desprinda volanul de bordul masinii.

              De prin 1960 nu se mai stie nimic despre Porscheul lui Dean“micul bastard”.  Tin minte ca primul poster pe care l-am vazut vreodata era dintr-o revista sirbeasca si avea fotografia faimoasa a lui…Cind a murit ,James Dean avea 24 de ani…

–

        Am revazut ieri cea mai deliranta comedie a travestiurilor, „Unora le place jazzul” cu Tony Curtis, Jack Lemmone si Marylin Monroe….Cei care cred ca pitipongareala e o inventie romaneasca, se inseala…Nici pe departe…

        Mama pitipoancelor mondiale de azi, de la Paris Hilton la ale noastre , este, cred eu, Marylin Monroe.  Daca e de inteles casatoria  ei cu Joe Di Maggio, un mare jucator de bassebal american, n-am sa inteleg niciodata cum de a fost posibila relatia oficiala cu Arthur Miller, unul din marii eruditi ai secolului trecut. M-am intrebat adeseori ce puteau discuta cei doi, ce dialoguri existau intre adincul Miller si  vaporoasa Monroe?

        La vremea respectiva presa americana ridea de vocabularul redus al blondei si de raspunsurile ei care faceau deliciul tuturor. La întrebarea despre ce poartă în pat, răspunsul a fost simplu: „Chanel no 5”.  Mai târziu avea să devină celebră pentru astfel de replici lipsite de predicat.

       E adevarat, trecerea anilor a facut ca replica cu Chanel no 5 sa capete o alta valoare, un alt parfum…Acum Marylin e clasica, cu tot cu stupizeniile rostite…

       Si totusi, Arthur Miller? Cu Pulitzer, cu „Toti fii mei” , cu „Moartea unui comis voiajor”, cu cele mai frumoase eseuri ale secolului trecut… 5 ani impreuna cu Monroe? Ce si-or fi vorbit in toti anii astia? Iata un esec al zicalei…”cine se aseamana se aduna”…Citindu-l pe Miller si vazind-o pe Monroe , habar n-am unde e asemanarea…

        Sunt un mare consumator de rock si Thin Lizzy e , dupa mintea mea, una din bornele rockului mondial. Mi-a placut la Thin Lizzy , m-a uimit apoi si in cariera solo si din pacate, vara trecuta i-am ratat concertul din Romania…

       Una din trupele rock care mi-au placut mereu a fost Skid Row…putini stiu ca in 1987 Moore a vindut pentru 37000 de dolari numele de Skid Row unei trupe americane de heavy-metal care a lansat mai apoi faimosul „I remember you”…

       Sunt uimit sa aflu ca de acum n-o sa-l mai pot vedea niciodata pe viu…Bulversanta stire…GARY MOORE s-a linistit azi, avea 58 de ani ! Sigur vi-l amintiti cu „Stil got the blues”… Eu cred insa ca lovitura lui e Thin Lizzy…Amintiti-va de Moore…Gary Moore…

        Americanii traiesc o isterie zilele astea din care vom culege si noi citeva stiri in zilele care vor urma…Isteria SuperBowl care a ajuns la finala, duminica. ..Duminca e ziua in care Mubarack poate sa faca ce vrea el in Egipt, America va fi paralizata…

             Anul trecut  CBS a batut un nou record de audienta …107 milioane de telespectatori..Vechiul record apartinea serialului MASH, in ’83 la ultimul episod…Pe TMS am vazut primii cinci advertiseri care au bagat bani grei in astfel de finale in ultimii 10 ani…

    Pepsi  a bagat in reclame in SuperBowl 254 milioane de dolari, General Motors 80 de milioane si Walt Disney 75 milioane…Si asta doar in ultimii 10 ani…

     In 2010 finala SuperBowl, desfasurata la New-Orleans, a avut parfum de film american…Urganul Katrina a distrus in 2005 orasul. New Orleans avea 400 000 de locuitori, astazi au mai ramas mai putin de 200 000. Orasul a fost devastat , mii de morti,locuinte distruse…E un oras in care luminarile aprinse in amintirea mortilor impinzesc si azi bisericile…Lumina televizoarelor pilpiia linga lumina luminarilor…In New Orlens transmisia meciului a avut o cota de piata de 83%…!!!

        Sfintii, Saints din New Orlens s-au intors…A fost prima lor victorie in SuperBowl…

         Anul asta finala va fi la Dallas intre Pittsburgh Steelers şi Green Bay Packers si difuzarea unui spot publicitar de 30 de secunde trece de 3 milioane de dolari…

         SuperBowl e marsul de forta al americanilor…Apoi vin galele Oscar, apoi…  Noua Roma isi arata muschii…

    Am siguranta ca exista, in alte orase decit Bucuresti, oameni talentati , care si-ar gasi loc in redactia oricarei televiziuni sau a oricarui ziar de la „centru”… Imi staruie inca in minte oferta pe care am primt-o cu ceva ani in urma , de a fi scounter , cautator de angajati, pentru o televiziune nou deschisa, atunci..

      Cred ca piata media s-ar primeni serios cu un desant de jurnalisti adusi din Timisoara,Iasi,Cluj,Constanta…Sunt convins ca acolo se pot gasi moderatori tv care ar putea face o infinit mai mare audienta decit Negru, ca s-ar gasi analisti de talk-showuri mai lucizi si ziaristi mai limpezi la minte. Doar ca cineva trebuie sa-i convinga sa se mute in Bucuresti…Asta e partea cea mai grea…

      Mi-am amintit de presa curata din alte orase citind azi un articol excelent  in Adevarul de Cluj…Se poate si asa…

           http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Cluj-_Strabate_100_de_kilometri_pe_zi_in_amintirea_fiului_mort_0_420557991.html

       Incercind sa-i indulcesc amarul lui Mile Carpenisan, cindva ,  i-am spus ca jobul lui de corespondent de razboi s-a  cam perimat , ca a fost „norocos” ca a prins un conflict la granita cu Romania, ca a prins in direct gloantele si avioanele militare din Novi Sad sau Belgrad…Erau breaking-news-uri pe care romanii le asteptau cu interes tocmai pentru ca se intimplau aproape de noi…Si tocmai pentru trecuse atit de putin timp de la proprile noastre breaking-news-uri, din decembrie…A clatinat din cap, neincrezator in vorbele mele…

         Astazi corespondentii de razboi se pierd in anonimat…Pentru ca razboaiele pe care ei le povestesc devin anonime…Tancurile din Egipt sunt neinteresante chiar daca mai multi romani au fost in Egipt decit in Serbia…Conflictele interesante vor aparea tot mai greu, poate niste rascoale prin Yemen sau alte tari africane care vor incerca sa fie gonflate de canalele de stiri , care din asta traiesc…

           Cred ca daca am pune 100 de romani sa numeasca rapid un corespondent tv de razboi, 90 ar raspunde Adelin Petrisor sau Mile Carpenisan…Poate pentru ca au fost primii, poate pentru ca apetitul nostru pentru tancuri era mai mare, poate pentru ca….

           Si poate ca astazi Mile n-ar mai fi clatinat neincrezator din cap…

      Interesanta viata intre paranteze a lui Bartolomeu Anania…Copil fiind,in 1935, s-a inscris intr-o organizatie legionara iar mai apoi, tirziu , spre toamna,in 2008 a primit verdictele ale CNSAS-ului…Intre cele doua paranteze, sta viata unui om…

      Prin 1995 realizam la Radio Timisoara un program numit „Dilema Saptaminii” unde diverse personalitati lansau un subiect de discutie pe care mai apoi ascultatorii il dezbateau…L-am avut invitat, prin telefon si pe Bartolomeu Anania… Intr-o agenda veche am adunate toate dileme propuse spre dezbatere…

        ” De cinci ani Dumnezeu s-a intors in Romania (era 1995), dar noi ne tot indepartam de el. De ce?”

      A fost dilema lui Bartolomeu Anania…   Acum are de la cine afla raspunsul…

         La sfirsitul anilor ’80 , doua dansatoare din trupa de dans a Madonnei au tinut prima pagina a ziarelor americane cu un scandal financiar. Fetele aveau o viata opulenta, conduceau masini scumpe si locuiau in apartamente de lux situate vis avis de Central Park din New York. O viata cu mult peste cit isi puteau permite din cistigul de pe scena.,declarat oficial.

        Fiscul american s-a sesizat ,bulgarele s-a pornit si intr-un final s-a aflat ca cele doua erau dame de companie pentru americanii generosi…

            Mi-am amintit de povestea dansatoarelor Madonnei vazind ieri , intr-o benzinarie, o piti-fufa care alimenta o limuzina extrem de scumpa. O benzinarie asemeni celor blocate zilele trecute de banii marunti ai protestatarilor pretului carburantului…Ptiti-fufa n-avea problema asta…
           Agentia de impresariat a Madonnei si-a cerut scuze fanilor printr-un comunicat de presa, ca in stafful vedetei s-au aflat cele doua dame de companie mascate in artiste…Nimeni n-a crezut vreo clipa ca Madonna e curata moral dar in comunicatul respectiv s-a strecurat si informatia cum ca Madonna e o buna platitoare de taxe si impozite pe teritoriul Statelor Unite si ca nu are nici macar un dolar cistigat din alte surse decit cele declarate oficial…
             Tipic american, imediat dupa scandal a urmat o vinatoare de vrajitoare in care tabloidele si revistele  au publicat zeci de articole bine documentate despre cit cistiga oficial si cit cheltuiesc fufele lor , pacalicii mediatizati sau starurile de carton din America…Dorinta de expunere in presa le-a fost multora fatala. In urma anchetelor facute de tabloide , in discretie ,la Holywood,  a pasit fiscul american…

         Istoria jurnalismului spune ca acela a fost momentul in care tabloidele americane s-au recredibilizat , au recistigat incredere in ochii publicului…Era perioada in care dansatorii lui Prince erau mai mediatizatii decit insusi Prince…Asta se intimpla in America anilor ’90…Nimic nou sub soare…”Fresh scandal” cum l-au numit unii, a adus ziarelor o crestere serioasa de tiraj si de imagine si fiscului citiva dolari in plus la buget…

         Cindva , vrind-nevrind, „fresh scandal” va izbucni si la noi…Ce a fost la ei atunci,  e la noi acum, nimic nou sub soare…E o obisnuinta a presei tabloide americane de a construi vedete ieftine, fara mari realizari artistice, tocmai pentru ca publicul sa nu se ataseze de munca lor, si apoi sa le devoreze, in alte scandaluri…E usor sa devorezi ce ai construit tu… 

           Va veni „fresh scandalul”…! M-am convins  de asta vazind cum bolidul cocotei a demarat in tromba din benzinarie,cu plinul facut…

           Nu mai stiu cum se numeau dansatorii lui, desi aveau la un moment o hidoasa expunere media, dar ma intorc adeseori la muzica lui…El a ramas…Prince…

          Interesant demersul celor de la Realitatea de a face un interviu cu Julian Assange,fondatorul Wiki Leaks.
          Intr-o perioada in care jurnalistii de investigatii au fost demult inlocuiti cu cei de stiri bulevardiere, in care canalele de stiri s-au transformat in posturi de divertisment, pina si pentru CNN sunt atractive stirile despre amantele lui Tiger Woods, Julian Assange poate fi un ultim semnal de alarma pentru presa adevarata.
          La 40 de ani, s-a nascut in 1971, Assange e cotat drept cel mai important activist din zona netului, fiind fondatorul siteului WikiLeaks , unde a publicat materiale de-a dreptul explozive, dezvaluind informatii secrete despre crime comandate de organizatii secrete,  deseuri toxice sau despre procedurile secrete din Guantanamo…Probabil, cind se vor linisti apele si americanii il vor ierta, Hollywoodul va primi viza pentru un film despre Assange. Deocamdata sta in coasta americanilor din cauza unor telegrame secrete pe care le-a interceptat si apoi publicat si care au bulversat lumea politica…
           I-au venit de hac, cit de cit, aruncindu-l in gura tabloidelor si a unui posibil scandal sexual cu doua tinere suedeze care il acuza de „infractiuni sexuale”…
           Acum, Assange sta la un conac pus la dispoziţie de un susţinător al său, în afara Londrei si trebuie să se prezinte la poliţie zilnic si să poarte un dispozitiv electronic de monitorizare.
           In ultimile 10 luni WikiLeaks  a dezvăluit sute de mii de pagini de documente militare şi diplomatice care au zapacit lumea….O lume amortita de stiri bulevardiere, de mondenitati si shoping…

          Tocmai am primit comentariul asta…Poate reusim impreuna…

” Va scriu din partea unei mame disperate, Stoica Elena, al carei fiu, Andrei Ilie, de 19 ani, are nevoie urgenta de un tranplant de celule stem, avand leucemie. La 1,95m are doar 55 kg si boala avanseaza pe zi ce trece .
E nedrept ca viata unui tanar sa fie conditionata de o suma de bani, dar asta fiind aici situatia, nu va rog sa donati dvs., ci sa facem fiecare atat cat putem si dvs puteti ajuta prin mediatizarea acestui caz, data fiind expunerea de care beneficiati. Postati , va rog insistent, un mesaj pe blogul dvs. astfel incat sa afle si altii care ar dispune de resurse sa doneze … ( daca ati rapi 5 sec din timpul de emisie pentru a afisa contul bancar ati putea salva o viata). Nu trebuie sa asteptam sa doneze cineva jumatate din suma sau mai mult pentru a crede ca se poate rezolva, doar 100 euro de persoana si 1000 de oameni buni pot salva aceasta viata. 1000 oameni, nu e atat de mult, nu? Si totusi se gasesc atat de greu ….

“ Andrei-Ilie este un adolescent de 18 ani, din Sibiu, elev la Liceul de Industrie Alimentara din Sibiu, in clasa a XII-a. Este diagnosticat cu leucemie, boala Hodgkin. Are planuri mari dar si nevoie de ajutorul nostru pentru a reusi sa le indeplineasca treacand de varsta de 19 ani,(pe care inca nu a atins-o dar nici nu o va putea atinge fara un transplant de celule stemm, in strainatate)

” Ma numesc Rambela Andrei Ilie, m-am nascut in Sibiu la data de 10 decembrie 1991. Acum sunt elev in clasa a XII-a la ” Liceul de Industrie Alimentara ” (LIA) din Sibiu. Mai am un frate, mai mic decat mine (are 17 ani). Pe el il cheama Rambela Paul Constantin. Locuim intr-o garsoniera, eu, mama si fratele meu, deoarece tata a plecat de langa noi inca de cand eu aveam 3 ani. De atunci mama s-a ingrijit singura, asa cum a putut si cum a stiut ea mai bine, pentru a nu ne lipsi mancarea, hainele si toate celelalte. Nu ne puteam lauda nici inainte cu o situatie materiala buna, dar dupa ce m-am imbolnavit, pot spune ca am alunecat din lipsuri in lipsuri si ca familia noastra a fost in criza financiara inainte chiar de a incepe criza in care acum traim cu totii. Singurul venit il aduce in casa mama, care lucreaza la o fabrica de piese auto, castigand aproximativ 8 milioane de lei lunar. Eu am mai mers la lucru sezonier, in vacante, dar acum mi-e tot mai greu. Nu am voie sa fac efort, de fapt nici nu mai prea pot, pentru ca ma simt tot mai slabit. Acestea sunt de fapt simptome normale pentru afectiunea pe care o am eu. Taxele noastre de intretinere nu le-a mai putut plati cam de cand a inceput sa cheltuie saraca pe tratamentele mele, sau pe drumurile catre locatiile unde trebuia sa le fac.
In prezent, conform diagnosticului meu si a complicatiilor aparute mi s-a recomandat de catre medicul specialist amintit allotransplantul de celule stem, operatie posibila doar in strainatate, la un pret de 100.000 de Euro, ca solutie pentru a putea supravietui. Nu am facut si chiar si acum mi-e greu sa fac apel la un ajutor din partea celorlalti oameni, dar inteleg ca este singura mea sansa adevarata la viata si am mai inteles de curand ca, si prin intermediul meu, Dumnezeu va da binecuvantare si bucurie tuturor celor care ma vor ajuta, din iubire, in vreun fel, la visul meu de a trai. Va multumesc din inima, tuturor! ”

cont bancar: RO34RNCB0227057672330001 deschis la BCR Sibiu.

Puteti lua legatura cu mama lui Andrei la nr de telefon 0757 076 377 – Stoica Elena

sau 0742 851 299 – Ionut Bandol

        Cindva, cind Mutu nu deschidea stirile sportive, pitipoancele nu tineau pagini de ziare si mortii nu traiau in buletinele de stiri,  la mare cautare erau formatiile rock. Adevaratele staruri mondiale erau cintaretii pop-rock…Cu vremea ei au fost inlocuiti de fotbalisti. Astazi impactul lui Messi pe plan mondial e cu mult mai popularizat , mai mediatizat decit cel al lui Ramazotti sau Rod Stewart…Poate U2 inca mai reusesc sa stirneasca interes planetar mizind insa si pe alte artificii de marketing.

            Inca mai am acasa un poster urias cu autografele unora pe care i-am admirat intodeauna si a caror muzica inca o mai ascult, adeseori. CELELALTE CUVINTE  e o trupa care s-a format in Timisoara chiar daca ei, componentii , vin din Oradea…Acasa, in Timisoara , exista un festival TimRock de la care n-am lipsit niciodata si unde nici „Cuvintele” n-au lipsit…Cine mai compune azi pe versurile Elenei Farago? Cine mai are azi curajul asta?

           Doua zile am stat si i-am pindit in fata hotelului in care erau cazati ca sa le fur autografele pe afis…S-a intimplat cu mai bine de 20 de ani in urma !!!  Serban Foarta avea un vers frumos ” ce poti sa faci in 20 de ani decit copil fiind sa te faci mare…”

            Dupa 20 de ani ma impiedic adeseori  prin casa de posterul cu autografe de la CELELALTE CUVINTE  ca de un obiect care-mi aminteste ca undeva, cindva am trait o alta viata… Cind cuvintul pitipoanca nu era inventat, cind Mutu n-avea cuvinte si cind mortii nu cuvintau in buletinele de stiri…Atunci cind se spuneau  CELELALTE CUVINTE…

          Am stat gura-casca ieri vreo 10 minute privind si ascultind, la televizor, ineptiile unui nene care tinea mortis sa ofere lectii de relaxare. Cu tot soiul de metode…Zeci de sarlatani incerca sa vinda discuri cu muzica de relaxare, betisoare aromate, becuri colorate…E o isterie care incerca sa linisteasca,  stresind…In toata ameteala asta ce sansa sa-i mai dai unuia care chiar cu asta se ocupa. Cu linistea…Printre mii de impostori, el se pierde…

          Va propun metoda lui de relaxare care, credeti-ma, functioneaza ireprosabil, am testat-o adeseori! E inventata de un roman care s-a stabilit in Elvetia la Geneva…Acolo a fost diagnosticat cu leucemie si mari vedete ale lumii au contribuit cu sume considerabile pentru tratamentul lui…Slabit fiind a avut puterea sa-si mai prezinte o data inventia in fata unui public numeros in Franta,la Besancon…Fara puteri, s-a retras din sala in care era asteptat dar niciunul din francezii aflati acolo n-a plecat…Toti au ramas pina a revenit emotionindu-i din nou, cu inventia lui…A fost ultima data cind tinarul a aparut in public…

           S-a stins la 33 de ani si e unul din cei mai cautati inventatori de liniste din lume…EMI, Sony , Decca sau alte mari case de productie isi disputa inventia romanului…

         Ultima data m-am bucurat vazindu-i inventia pe rafturile magazinului Virgin din mijlocul New-York-ului…

          Cind va mai bate gindul sa cumparati tot soiul de timpenii pentru relaxare, cautati-l…N-o sa regretati…Se numeste DINU LIPATTI …E unul din marii pianisti ai lumii…ROMAN…

Exista un oras care era maturat dimineata doar cu tufe de trandafiri…Oras romanesc, cindva..

Ma mindresc ca Popa’s mi-e prieten, e onorant pentru mine sa-l cunosc de atitia ani…Invitatiile lui la Casa Alba, schimbul de scrisori cu Bush sau invitatia pe care i-a facut-o Papa Ioan Paul la Vatican , miile de evenimente culturale din lume in care a fost in prim-plan au trecut mereu neobservate…Popa’s are si un mare defect, sta in banca lui si deseneaza, de cele mai multe ori in strainatate. Nu se cearta cu nimeni, nu se bate, nu se maimutareste …nimic din ce cautam noi, romanii,azi…

Cernauti e un oras din Nordul Bucovinei prin care trece Prutul , cu vreo 200 000 de locuitori printre care INCA multi romani…Cernautiul azi e un oras ucrainian in care exista destule ziare ostile romanilor, din motive usor de inteles.  Pe Popas’s l-au chemat la Cernauti ca sa-i includa citeva opere in Muzeul de Arta din Cernauti si ziarele ostile romanilor au omagiat, prima data, dupa multi ani, un roman…

Pentru romanii din Cernauti insa asta conteaza mult…In 1918, cind Imperiul Austro_Ungar s-a dezmembrat , Cernauti a devenit oras romanesc. In 1940 Armata Rosie a ocupat Nordul Bucovinei si apoi, la dezmembrarea celuilalt imperiu, sovietic, a devenit oras ucrainian…Inca exista romani acolo…multi romani…Cind ati auzit ultima data vorbindu-se la televizor despre Cernauti?

I-as face o propunere Biancai Dragusanu, si nu glumesc acum, ca in timpul unei sesiuni foto sa poarte un tricou pe care sa scrie CERNAUTI. Atit doar…Numele orasului. Ar fi o sansa ca mii de romani apoi sa incerce macar sa „googlaleasca”  orasul cindva romanesc.

Romanii din Romania vor afla despre Cernauti de la Hollywood, de la Dustin Hoffman care a inceput productia in care va juca rolul lui Traian Popovici, primarul orasului intre 1941-1942. Avocatul Popovici a salvat de la moarte peste 20 000 de oameni…Citi romani stiu asta? Dustin Hoffman va fi  Traian Popovici…Ati vazut vreun serial, telenovela , film romanesc cu viata lui Traian Popovici? Era nevoie de Dustin Hoffman pentru asta…

Astazi doar o prezentare de moda a vreunui creator, acolo, ar trezi interesul nostru pentru Cernauti, eventual o crima oribila sau poate o pitipoanca venita de acolo aici… Orasul care cindva, pe vremea Imperiului Habsburgic, era maturat de maturatorii publici cu tufe de trandafiri si care  avea, potrivit statisticilor, mai multe librarii decit brutarii…

         Mi-as fi dorit sa o intilnesc pe Sorana. Ne-am cunoscut demult, pe cind ei inca erau casatoriti dar anii mi-au lasat doar amintirea ei….Amintirea lor…Am stat deoparte , in masina , vis a vis de Bellu asteptind sa ajunga convoiul funerar…o multime de oameni , unii atrasi de carele de transmisie ale televiziunilor, altii pentru ca au auzit la televizor, multi gura-casca… I-am privit de departe cosgiugul si n-am vrut deloc sa-l vad la chip asa, acum…O tinara domnisoara de la o televizune de stiri isi aranja mereu coafura asteptind sa intre in direct. As fi pus pariu ca habar n-avea despre cine vorbeste…( e boala televizunilor de la noi de a pune pina si la stiri cocote de 18 ani , lipsite de credibilitate) …

              Zeci de oameni aveau in piept bentite tricolore, reporterii alergau incercind sa surprinda ceva senzational, masiniile s-au blocat si soferi nervosi au inceput sa claxoneze…Stateam intr-un colt si priveam naucit toata forfota asta…Cindva , cind Dara, fetita mea, o sa creasca si o sa invete la scoala despre golanii din Piata Universitatii, am s-o iau de mina si am s-o duc  sa-i arat locul in care s-a oprit astazi , pentru todeauna, Cristi….Si am sa-i spun cu mindrie ca tati, cindva, intr-o alta viata din Timisoara , i-a fost prieten lui Cristi Paturca…

         De-a lungul anilor, Pepsi a avut campanii publicitare care au stirnit vilva, incidentul faimos in care Michael Jackson s-a ranit in timpul unei filmari la o astfel de reclama e antologic. S-a intimplat in ianuarie 1984…

        Messi ,Kaka, Frank Lampard, Drogba sau Ronaldinho sunt doar citeva nume care au insotit brandul Pepsi in ani. Implicarea marilor performeri in campanii  publicitare a fost cu mult peste ce a facut Coca-Cola, principalul competitor…

        Ziele trecute insa am vazut pe televiziunile romanesti o reclama de mare ” staif ” …Sloganul de care se foloseste celebrul concern mondial este cel al personajului Perversul din Tg.Oca, „ori suntem golani ori nu mai suntem”… Adica Pepsi , marele concern  , il citeaza pe baiatul din Tirgu Ocna…. „Ori suntem la promotie ori nu mai suntem”…

         Eu credeam ca traiesc intr-o tara de nebuni dar descopar ca fenomenul e mondial, refuz sa cred ca toate campaniile publicitare nu sunt vizate de compania-mama, ca lor nu le-a explicat nimeni ce e cu acest „ori suntem golani ori nu mai suntem” …

            Pepsi, care ma uimea de fiecare data cu celebritatiile care-i insoteau promovarea, si-a adaugat acum in portofoliu inca un star…Dupa Britney, Beckham, JLo, Beyonce, Raul,Madonna, Michael Jackson, ultimul pe lista cu voia romanilor, perversu’ din Tg.Ocna…N-ar fi exclus ca baiatul asta sa le intenteze proces de drept de autor. Dupa cum ma astept sa aflu ca au existat negocieri intre „pervers” si bordul companiei Pepsi legate de folosirea dreptului de autor a formulei care i-a incintat atit de mult…Probabil campania lor de vara va fi…  „Iepele si caprele beau Pepsi impreuna cu sapte cai frumosi…” O dilelala mondiala…

          „Trupul neinsufeletit a lui Cristian Paturca a fost depus la Casa de Cultura a studentilor GRIGORE PREOTEASA” , asta a fost stirea pe care am auzit-o…

            L-au omorit din nou pe Paturca…. Grigore Preoteasa a fost unul din apropiatii lui Gheorghe Gheorghiu Dej, membru supleant al Biroului Politic si secretar la CC al PCR si a murit intr-un accident de avion la Moscova in 1957…Un mare mahar comunist!

              ….mai bine mort decit comunist…

       Mi-e rusine …  Ca nu l-am mai sunat deloc in ultima vreme…Ca am scris despre el in cartea mea dar ca n-am apucat sa i-o dau…Ca am uitat lungile ore  in care stateam impreuna de vorba si in care credeam intr-o altfel de Romanie…Ca inca ii dau „buna ziua” unui fost securist din Timisoara care mi-a sugerat prin „93 ca daca vreau sa-mi pastrez locul de munca sa nu-i mai difuzez muzica la radio…Dar mai ales mi-e atit de rusine ca am aflat despre moartea lui de la televizor.

            Am fost golan cindva. Am fost prietenul din Timisoara a lui  Cristian Paturca…Cindva…Paturca vine din cealalta viata a mea…

         Prin 92-93 faceam emisuni la radio Timisoara. Nimeni, niciunde nu difuza imnurile golanilor,posturile particulare inca nu aparusera si posturile publice erau incremenite…Primeam zeci de scrisori de incurajare , deschideam si inchideam programele mele cu Paturca sau Vali Sterian… Intr-o zi, la telefon, l-am intrebat pe Sterian daca il cunoaste pe Paturca…Mi-a dat imediat numarul lui. A doua zi intram pentru prima data in direct cu el…imi amintesc ca dupa emisiunea aceea am primit zeci de telefoane, unele de felicitare, altele de amenintare…Era prima data cind golanul Paturca vorbea in direct la radioul public…

          Mai apoi ne-am intilnit in Timisoara. Era un paradox, muzica lui era cunoscuta peste tot, in toata tara, pe cit de multi il iubeau unii pe atit de multi l-ar fi sfisiat altii. Si totusi nimeni nu-I cunostea chipul. Era un baiat slabut,  pletos, imbracat mereu cu o geaca de blugi si intodeauna cu chitara dupa el…Era un paradox al cenzurii de atunci, toata lumea-I cunostea melodiile, nimeni nu-I cunostea chipul. Daca stau bine sa ma gindesc, Paturca a fost ultimul “beneficiar” al cenzurii. Astazi e de negindit un asemenea oximoron. Pe cit de cunoscut pe  atit de anonim…

         Ne-am imprietenit. De cite ori venea in Timisoara statea la mine. Palavrageam ore in sir. Mi-l amintesc povestindu-I lui George Serban, unul din initiatorii proclamatiei de la Timisoara, cum va arata discul golanilor. Cu punctual 8 al Proclamatiei pe coperta.  In Timisoara avea o admiratoare care-I sorbea melodiile si care-I facea placinte si prajituri din Banat. Bunica mea. Ori de cite ori vorbeam la telefon ma intreba de ea…Intr-o zi am plecat impreuna la un bal studentesc la Resita. El urma sa cinte , eu sa prezint spectacolul. Am plecat cu Dacia mea, din Timisoara si tot drumul am mincat croafne si scoverzi , (placinte si gogosi) facute de bunica. La Resita, primele minute din spectacol Cristi n-a cintat deloc. Balul se tinea in amfiteatrul facultatii, plin ochi si studentii ii cintau melodiile. Vreo 2000 de studentii, in picioare …Mai bine haimana decit tradator…

         Apoi…a urmat o lunga despartire de Cristi…Nici azi nu-I gasesc explicatia. Vorbeam tot mai rar chiar daca intre timp au aparut telefoanele mobile. Nu ne-am mai vazut deloc chiar daca intre timp ma mutasem in Bucuresti…

       Tin minte vorbele lui vali Sterian cind i-am cerut numarul de telefon al lui Paturca..”Insista pina-ti raspunde..Doarme mult,pina tirziu…”…Adeseori imi vine sa pun mina pe telefon si sa sun…Sa insist mult pina raspunde…Mereu gasesc altvceva mai bun  de facut. Mereu uit…Cindva ,nepotii mei vor invata la scoala despre Piata Universitatii…”O gasca mare de golani ce au alungat sclavia”…Nici macar n-am apucat sa-I spun ca n-o sa mai mincam vreodata croafne si scoverzi facute de bunica…

             Mi-o amintesc pe bunica spunindu-mi…”Ti-o vinit prietenu’ Cristi, aduc crofnele?” …Bunica, acum a venit Cristi la tine…Fa-i niste crofne…

 
NU PARTICIP LA ALEGEREA CONCURENTILOR IN SHOWUL DA SAU NU !!!!!!!!!!!!!!!!! CEI DE LA PRIME SE OCUPA DE ASTA.

     Sunt dator cu o explicatie data zecilor de comentarii pe care le primesc aici, de genul :

<Salut!!Imi doresc si eu nespus de muilt sa particip la aceasta emisiune,”Da sau Nu” de la Prime.Sunt din or.Chisinau,ma numesc Cosulean Cristina si am 22 de ani si sint studenta la Universitatea Agrara de Stat din Moldova . Imi doresc sa particip la emisiune din mai multe motive.Principalul este :cu banii pe care presupun ca-i voi cistiga la DA sau NU as vrea sa-i usurez un pic starea financiara a mamei mele care intretine doi copii studenti,eu si Fratele meu mai mic.Ajutati-ma voa rog frumos.Contact….
Va multumesc anticipat!!!>

        Nu-mi place sa scriu pe blog despre programele mele de televiziune…Vreau insa sa dau o explicatile acelor foarte multi care-mi trimit aici , in comentarii, mesaje precum cel de mai sus…Am primit zeci de astfel de mesaje…

       Ma bucura nespus succesul showului „Da sau Nu” din Moldova, sunt onorat ca nicio alta productie de divertisment n-a facut vreodata astfel de audiente acolo…Dar nu eu sunt cel care face castingul concurentilor, atunci cind ajung in Chisinau ,colegii mei de la Prime imi dau lista intreaga a concurentilor deja alesi. NU locuiesc in Chisnau, mi-e imposibil sa particip la castinguri. Stiu ca multi asteapta un raspuns si eram dator cu el…

      Pot doar sa va trimit un link salvator, sper…http://www.prime.md/ro/categories/92606/video/

     Am avut curiozitatea saptamina asta sa caut articole, prin publicatii serioase, despre 15 ianuarie…Eminescu…Putine,rare si critice…

     Nu sunt mare admirator de Eminescu, nu-mi place Eminescu lui „Ce-ti doresc eu tie…’Umbra mea” sau „Sarmanul Dionis” m-au miscat mai mult decit „Luceafarul”, adica mi-a placut mai mult proza lui decit poezia…Si dintre toate basmele abia astept sa-i citesc Darei ,fetita mea, „Fat Frumos din lacrima”…E poate cel mai slefuit basm cult romanesc…

       Dincolo de toate insa, dupa mintea mea de profan intr-ale poeziei, Eminescu adevarat e cel din „Oda in metru antic” cu primul vers  cu atitea verbe puse unul dupa altul…Inchinata  lui Napoleon, „Oda in metru antic” e poate inceputul poeziei moderne…

          E ianuarie…inca…Asta-i Eminescu ce-mi place mie…

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!

            Petran e numele de familie al unui medic roman ,originar din Arad care s-a stabilit in Lyon acum vreo 7 ani unde si profeseaza . Dintr-o eroare a politiei din Franta , Petran a fost arestat si timp de 3 zile sotia lui a batut la toate usile posibile, degeaba. Dupa trei zile francezii si-au cerut scuze pentru neintelegere si l-au eliberat. Am aflat povestea chiar de la el …
              Petran in Romania a fost un cetatean exemplar, linistit , educat si acum in Franta e unul din medicii cu care m-as mindri. In timpul arestului conducerea spitalului din Lyon a facut demersuri importante pentru limpezirea situatiei lui tocmai pentru ca e unul din medicii de virf ai spitalului.

               Medicul Petran se uita rar la televiziunile romanesti, o stiu tot de la el, dar nu din aroganta, razbunare sau lehamite. Pur si simplu nu are timp. De asta sunt sigur ca n-a apucat sa vada cit de ingrijorate sunt televiziunile de la noi de soarta Nikitei. Ati auzit problema ei, nu? Doctorul Petran e doar un biet roman care opereaza pe cord in Lyon . Linistit, cu prea multe carti citite, despre care nicio o televizune nu s-a interesat cind , din greseala , a fost arestat…
                 O tara de vis…

Pe 14 ianuarie 2000 David Letterman a suportat un bypass cvintuplu, fiind silit sa-si intrerupa aparitiile live timp de cinci saptamani, interval in care s-au difuzat reluari ale editiilor de succes cu invitati de calibrul luI Julia Roberts, Bruce Willis sau Alain Delon.

Letterman este unul din pilonii CBS platit cu 35 milioane de dolari pe an…. Cu toate astea CBS a lasat sa plece spre tabloide informatia ca intregul tratament medical al prezentatorului lor este suportat de televiziune…Worldwide Pants, compania lui Letterman a confirmat ca altcineva a suportat costurile tratamentului medical, lasind doar sa se inteleaga ca e vorba de CBS…

Teo pleaca zilele astea la Viena si ma bucur sa descopar normalitatea pe care am intilnit-o acum 10 ani in povestea lui Letterman…Adrian Sirbu e cel care suporta tratamentul vedetei in Austria…Ca si in povestea lui Letterman , nu banii conteaza…Cindva Paul Anghel scria „Povara recunostintei ee cea mai grea povara”…Ma bucura normalitatea..!

         Secretul reusitei programului de seara al unei televiziuni sta in rubrica meteo…Am auzit prima data vorbele astea prin ’98 in TVR fiind…La inceput am zimbit neincrezator…Apoi, cu anii mi-am amintit de vorbele lui Petre Popescu, unul dintre prezentatorii Telejurnalului pina in 1989…

         Marile statii de televiziune americane sau europene pun  mare pret pe prezentatorii de meteo…Unul din 8 filme americane are scenariu aparitia unui buletin meteo. Angust Young a prezentat meteo o scurta perioada  la o statie din Australia care a incercat sa-si revigoreze tronsonul meteo. Elvis Costello sau Billy Idol au jucat roluri de prezentatori meteo ai unor televiziunii care au pierdut teren…

        Primul buletin  meteo care a stirnit vilva, rumoare si implicit interes a fost cel prezentat de Gianina Corondan la inceputurile Pro-Tv…

        Astazi cel mai bun show tv meteo e cel prezentat de Busu…Imi place Florin, e unul din putinii oameni de televiziune care a stiut sa se reinventeze, e unul din „batrinii” televiziunii care a stiut sa tina pasul. Nu-l cunosc, nu ne-am intilnit niciodata dar l-am urmarit de departe. Cu rare aparitii mondene, reinventindu-se vestimentar, uneori chiar socind cu costumele pe care le imbraca , a facut ca buletinul meteo sa nu fie un apendice a programului de stiri. Acum  are propriul lui show , independent , in care se foloseste de ploaie, soare sau nori…Asta cauta marile statii de televiziune din lume, show-man-ul care sa trezeasca simpatie intr-un program care se foloseste de informatii probabile,nicidecum exacte. Si orice informatie probabila care se dovedeste eronata trezeste a doua zi valuri de furie, de revolta…

          E interesanta lupta pentru acest tronson aparent inofensiv… Scandalul monden al anului trecut in Germania a fost probabilul viol in care a fost implicat Jörg Kachelmann, cel mai faimos prezentator meteo al lor…Jorg are un salariu anual de 700 000 de euro…

       Pe o piata media probabila, buletinul meteo ramine o certitudine, o reduta pentru care lupta multi…Pe Petre Popescu l-am intilnit ultima data in Galati unde am stat vreo 4 ore de vorba la o masa cu mult peste si unde am vorbit despre televiziunea de atunci si de acum…Atunci despre meteo n-am vorbit si acum e prea tirziu…Timpul e totusi probabil…

       (priviti incercarea unei tv din America de a cistiga lupta pe meteo-show, merita!)

      Imediat dupa revolutie , prin 91-92-93 am ajuns prin studiourile Radio Timisoara. Ma leaga amintiri frumoase de vremurile alea si mereu imi spun ca atunci cind m-oi intoarce acasa voi bate din nou la usa radioului…Am fost ucenicul a doi dintre cei mai buni oameni de radio pe care i-am cunoscut vreodata, Bogdan Puris si Victor Spirache, stateam noptile de vineri asteptind sa intru, alaturi de ei, in direct la VND (vineri noaptea in direct) cu Andrei Partos. Uneori ma umflam in pene cind prindeam vreun „direct” de citeva minute de la Timisoara la „Romania in Blue Jeans” de la „Radio Romania Tineret” cu Sorin Caracseghi …

          Cindva, pe atunci ascultind mii de discuri , cumparindu-le de prin piata sau fugind sa le iau de prin magazine de la Varsac (Jugoslavia) l-am descoperit pe Gerry Rafferty…In 20 de ani a lansat doar trei albume…Uneori il googleam sperind ca pregateste ceva nou, alteori ma enerva lentoarea lui si il asociam mereu cu vorba romaneasca „brinza buna in burduf de ciine” . Adica ma razboiam mereu cu felul lui de a fi…Intr-o zi , colegul meu Puris de la Radio Timisoara i-a prezentat albumul in programul lui „Pop Matineu” si am stat in parcare vreo 20 de minute sa nu ratez emisiunea, desi ii aveam discul acasa…

       Trei discuri in 20 de ani…Acum gata, nu mai am cu cine sa ma razboiesc…Cit de mult m-as bucura daca ai mei colegii de la radiourile in voga azi…Zu, 21, Kiss… si-ar aminti luni dimineata de el. Atit , o melodie doar printre toate celelalte…Acum cind eu nu mai am cu cine sa ma razboiesc…

          Odihneste-te prietene, Gerry Rafferty !  ( ascultati melodia, sunt sigur ca numele lui nu va spune prea multe dar asculati melodia !)

     Sunt unele locuri pe care mi-ar fi placut sa le vad in America dar n-am apucat s-o fac…Inca…Unul din ele e Graceland, asta poate si pentru nu trece o prea lunga perioada de timp si intorc la unul din discurile lui Elvis. Zilele trecute l-am reascultat pe pick-up si pe vinil, asa cum n-am mai facut-o demult…Presa din America il pomeneste mereu in ianuarie, cind s-a nascut…

         Am reascultat disc pe care-l am de vreo 20 de ani si pe care l-am luat demult din ocico (piata de vechituri) din Timisoara…Sunt dintr-o generatie interersanta care a prins mai multe suporturi media…Il ascultam pe Elvis pe disc vinil, apoi in walkmen,pe cd acum sau in Ipod…Cine stie peste vreo 100 de ani pe ce s-o mai asculta muzica..

         Imi place Elvis…Cu miscarile lui , cu ghiulul de la mana, cu mantia alba de rege…Habar n-am daca traind reusea sa tina pasul…Rolling Stones au facut-o, McCartney parca nu…Dupa gusturile mele, fireste…Cine stie ce era the King azi? In ianuarie s-a nascut…1935…

      Ati vazut vreodata un actor murind pe scena? Nici eu…pina duminica! Duminica seara am fost sa vad „The Town”. Nu ma dau in vint dupa Ben Affleck desi  m-a impresionat cind am vazut ca el a scris scenariul pentru „Good Will Hunting”… Acum insa m-a dus la „TheTown” mai ales pentru Pete Postlethwaite. Mi se pare unul din ultimii mari actori, uluitor in „In the name of the father” ( unul din cele mai bune filme , dupa mintea mea), in „Amistad” sau in „Suspecti de serviciu”. Genul anti-vedeta, actorul care-si face treaba din placere , din bucuria de a juca…

         Mi-a placut „The Town”, culmea mi-a placut si Ben Affleck dar mintea mi-a ramas la „Florar”, roulul interpretat de Pete Postlethwaite . Duminica seara, dupa film, am bantuit netul si am descoperit o stire…Ca doar cu citeva ore in urma, cit eu eram inca in sala de cinema, duminca seara, Pete Postlethwaite s-a stins…La 64 de ani…Probabil duminica seara „The Town” s-a jucat in mii de sali de cinema din sute de tari din intreaga lumea. Pentru noi, cei care am fost atunci, duminca seara la film, Pete a murit pe scena…Ce moarte frumoasa !

•               In 2010 Robbie Williams a dat in judecata un faimos motor de cautare pentru ca acesta nu a vrut sa divulge identitatea unuia care a postat comentarii despre cintaret facindu-l in toate felurile.

       Netul e ticsit de injurii , jigniri agresivitati , vulgaritati…E adevarat, te poti feri de ele evitindu-le, nimeni nu te obliga sa le citesti…Recunosc insa ca m-a doborit un comentariu pe care l-am primit pe mail de la un amic…Cind cu accidentul lui Huidu , am postat pe blog o incurajare pe care au preluat-o, spre bucuria mea, si altii…Cineva a comentat:

#1. ce bine era | 2010.12.30 | 16.05

daca in locul pomului erai tu negrule
scapam de doi dintr-o lovitura.Dar poate nu e tarziu nici pt tine.D-zeu are grija de toate.

        Adica doi dintr-o lovitura, ce bine era sa fim murit amindoi, eu si Huidu….Omul care a scris asta are acces la un calculator, stie sa-l deschida, sa acceseze siteuri deci nu e un bolnav mintal. Asta e gindirea lui…Cred totusi ca netul devine o mare gropa de gunoi pe care cineva trebuie sa incerce sa o curete….

          Adeseori imi vin in minte vorbele pe care mi le-a spus George Pruteanu cindva…”suntem abia in zorii internetului”….Ma inspaimint..Ce-o urma?

•          Daca netul e lipsit de un mecanism care sa-l regleze, cu televiziunea e altfel… Tocmai ce am vazut la televizor un film romanesc din 1974, Capcana…E vorba despre lupta dusa impotriva „banditilor” din Fagaras care au luptat impotriva bravului regim comunist proaspat instaurat in Romania. Un film cu mari actori romani al caror talent nu poate fi pus in discutie…

          Ce putine sunt filmele in favoarea „banditilor” din munti care au avut curajul atunci. Ce putine sunt filmele despre Mircea Vulcanescu, Radu Gyr sau miile de romani asasinati la Sighet sau la Canal…Ce multe sunt filmele despre tovarasii care au adus linistea in tara asta…Dar mai cu seama ce des sunt ele difuzate la televizor. Nu exista zi ca vreun post de televiziune sa nu difuzeze un film tovarasesc.

         Ma intreb daca nazistii ar fi facut filme despre cuceririle armate ale lui Hitler, despre realizarile naziste, astazi ele ar fi putut fi difuzate azi la televizor? Cite sesizari ar fi primit CNA si cit de repede le-ar fi interzis? E adevarat, intodeauna castigatorii fac legea dar poate e bine sa le reamintim multora ca totusi, in 2011, tovarasii au pierdut lupta. Tabara castigatoare e alta…

       Dupa 60 de ani inca ii rastignim pe „banditii” din Muntii Fagarasului zilnic la televizor! Agresivitatea cu care le lovim memoria n-o fi mai amendabila decit vorbele spuse de Badea la televizor? Ridica-te Gheorghe (dan grigore,membru CNA),Ridica-te Ioane (ioan onisei,vicepresedinte CNA)…

       Habar n-am daca anul asta lumea din laptopuri, televizoare, ziare va deveni mai pertinenta…Ma indoiesc… Cele mai citite ziare sunt cele cu fufe pe primele pagini, stirile sportive care anunta rezulate sportive nu mai trezesc niciun interes in comparatie cu cele in care sunt prezentate gagici de fotbalisti…Programele de revelion cele mai urmarite au fost cele care au speculat astfel de personaje…

         Nu e un sindrom romanesc, e un curent mondial. Paris Hilton e ca orice pitipoanca de la noi dar infinit mai bogata, Snoop Dog e un manelist de culoare care pe deasupra a fost acuzat de complicitate la crima, arest care i-a propulsat albumul in clasamente. Dileala s-a instalat la ei prima data, noi am importat-o. Snoop Dog a invadat televiziunile americane in programele de revelion mai rau decit a facut-o Adrian Minune la noi dupa cum orice miscare a fufei Paris Hilton e urmarita de o cohorta de paparazzi…Unde e diferenta?

         Doar ca ei au o mai mare ingaduinta… Civilizatia lor stie ca nu netul , televizorul sau ziarul face educatia copilului. O deprindem si noi, incet-incet…

         Netul e un haos in care gasesti de toate dar in care te afunzi usor…Zilele trecute mi-am facut inventarul siteurilor pe care le-am accesat adeseori anul trecut…Iata-le…Ale voastre care sunt? Siturile pe care stati cind va pierdeti in net…?

            http://www.onlinenewspapers.com/

            http://www.nasa.gov/

            http://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page

            http://www.filmeonline.org/

             http://www.descopera.ro/

             http://www.youtube.com/

             http://www.gadget.com/

        Sunt curios de linkurile voastre din comentarii…

        John Newton a fost un vinzator de sclavi…Intr-o noapte, pe mare, vasul sau era sa fie scufundat de o furtuna violenta. Atunci John Newton s-a apropiat prima data de Dumnezeu. A inceput sa studieze teologia , a renuntat sa vanda oameni si in 1764 a fost hirotonit de Biserica Anglicana devenind preot. In 1773 scrie citeva versuri care insotesc predica lui rostita de la amvonul bisericii in prima zi a noului an. Predica de Anul Nou ! Mesajul lui e salvator si-n ziua de azi…Intodeauna exista o milostivire neasteptata, uimitoare…Trebuie doar sa stim sa ne intoarcem spre Dumnezeu. Oricind! Si oricati sclavi am fi vandut !

        De la predica de Anul Nou de atunci au trecut 283 de ani ! Astazi „Amazing Grace” este cea mai cea mai cunoscuta melodie de pe pamint din toate timpurile! 

       Intodeauna exista o Uimitoare Milostivire…Amazing Grace…Oricati sclavi am fi vandut,oricand intoarcerea la DUMNEZEU e posibila…An nou! La multi ani !

    Recunosc, inca sunt bulversat…Zilele trecute am glumit la telefon, el povestindu-mi de cit de „impielitati” sunt ai lui Rares si Mircea, eu povestindu-i de cit de „impielitata” e Dara a mea…

    Cristina, sa ai putere ! Va fi bine , stiu asta…Doar ca zilele astea vot trece mai greu…Dar va fi bine. Serbanicaaaaaaa…Te sun, da?

        De la Jan Pallach incoace nu ma mai emotioneaza niciun gest de sacrificiu…Intre electricianul care s-a aruncat zilele trecute de la balconul parlamentului si Jan Pallach e o mare prapastie…

           E adevarat, sunt vremuri tulburi dar cum poti sa-ti ajuti copilul bolnav sinucigindu-te? Cunosc un tinar profesor din Arad care n-a mai putut sa-si ajute familia cu banii castigati la stat si a plecat la munca in Austria. Anul asta a reusit sa-si duca toata familia in Salzburg unde a ajuns, dupa 2 ani de munca, managerul unor pensiuni din zona…Mi-a spus ca uneori ii e dor de catedra dar familia e mai presus de pasiune…Ubi bene,Ibi patria.

           De la Jan Pallach sacrificiile nu ma mai impresioneaza…In Ianuarie 1969 un tinar student,Jan Pallach si-a dat foc in piata Wenceslas din Praga in semn de protest fata de invazia trupelor sovietice in Cehoslovacia. N-a cerut NIMIC pentru el…N-a cerut bani sau vreun avantaj material, astea sunt adevaratele sacrificii! Nu si-a dat foc pentru bani , pentru indexari salariale…Notiunea de Breaking News nu exista in Cehoslovacia la vremea aia si nimeni nu i-a dezbatut sinuciderea in talk-showuri…

           Sacrificiul studentului ceh a trezit constiinte. Adevaratele sacrificii se fac in gulaguri, intr-un universul concentrational unde nimic pare ca nu se mai poate schimba. Petru, amicul meu manager din Salzburg despre care v-am povestit si-a sacrificat  profesia dar i-a dat astfel posibilitatea Mihaelei, fetita lui , sa aibe  un drum mai bun in viata…Fireste, putea sa aleaga si varianta de a se urca pe acoperisul Carreforului din Arad si sa-i sara vreunuia in cap devenind subiect de breaking-news…

      Se face anul de cind fac naveta la Chisinau…La inceput am fost circumspect, nu stiam ce o sa gasesc acolo dar in in timpul primului meu zbor spre Chisinau mi-am amintit de un olandez cu care am colaborat acum vreo 10 ani si care era consultant pentru un format tv pe care-l prezentam pe atunci. Olandezul avea impresia ca a ajuns in lumea a treia , arogant  dar si temator si de fiecare data cind ne trata cu superioritate imi venea sa-i sparg dintii…(unde mai pui ca era si un habarnist in televiziune)

        Piata de televizune e mult mai complicata acolo, in Chisinau decit la noi din simplul motiv ca e o lume in care se vorbesc doua limbi, rusa si romana . Asta inseamna ca orice telespectator poate alege intre televiziunile mai multor tari.

          Am descoperit in Chisinau oameni de televiziune care nu sunt cu nimic mai prejos de cei cu care lucrez in Bucuresti. Impreuna am facut un show,”Da sau Nu” (Deal or not deal) care e cel mai urmarit program de televiziune din tara cu cote de piata uriase de peste 50% shr…Showul a batut acolo toate recordurile de audienta…

          Provocarea a fost cu atit mai interesanta cu cit publicul moldovenesc habar n-avea de showurile mele romanesti asa ca am luat-o de la zero. Asta e cea mai zdravana si frumoasa provocare…S-o iei de la zero…

          Se face anul…Am mai spus-o de citeva ori, daca n-ati ajuns la Chisinau inca, programati-va o excursie in primavara acolo. E al doilea mare oras in care se vorbeste limba romana, dupa Bucuresti…

         Am incheiat anul acolo cu un show in care l-am avut invitat, printre altii, pe presedintele tarii, Mihai Ghimpu…Privindu-l mi-a zburat gindul la primul meu revelion din Antena cind l-am convins pe Basescu sa cotrobaie prin niste acvarii la Academia Vedetelor..Luiz Venturo spunea…”Daca un copil nu intelege un format de televizune atunci formatul e un esec…”.Ce sansa am avut…Sa fiu singurul moderator care pune doi presedinti ,din doua tari diferite sa-si lase deoparte haina de oameni mari…

        Sunt multe zile de Craciun pe care mi le amintesc cu drag…Unele amintiri ar trebui sa ramana in inchise in noi , cel mult impartasite celor apropiati . Altele pot fi impartite…

         Cindva, intr-o zi de Craciun m-a impresionat un om pe care l-am intilnit. Arareori cineva mi-a transmis atit de puternic sentimentul de respect, de eleganta…Atunci mi-am dat seama ca nobletea se dobindeste acasa, de mic, in familie si ca adeseori e o trasatura genetica…Oriciti bani ai avea, oricit de mari ti-ar fi conturile , averile niciodata nobletea nu poate fi cumparata…

            Am descoperit asta intr-un Craciun la Savarsin….Si astazi cred ca Romania monarhista ar fi avut un alt drum…Si astazi cred ca cel mai mare roman e un neamt care a devenit cel mai curat roman, Carol 1…Nobletea e o mostenire genetica…Regele Mihai a mostenit-o…

         Cuvintele de mai jos le-am asternut si in carte,poate cindva si aici pe blog…De un lucru sunt sigur, ca de Craciun ma reintorc adeseori la muzica ei…

        Prima data cind am vazut-o eram pe o scena, am prezentat-o  la un festival de Jazz la Timisoara si am retinut-o doar pentru ca era altfel decit toti ceilalti participanti, avea ceva ce te facea sa o urmaresti.  Nu sunt un mare consumator de jazz si-mi amintesc ca dupa prezentarea artistilor fugeam in culise la o vorba cu prietenii. Recitalul ei a fost singurul pe care l-am urmarit, recunosc, nu datorita muzicii de jazz cit mai ales a felului prin care stia sa umple scena… Dansa, radea, cinta, schimba palarii, destul cat sa raman gura-casca eu, un novice intr-ale jazzului…

        Ultima data am vazut-o pe un platou de televiziune… Filmam “O seara de vis”, un show pe care-l prezentam cu Mihaela Radulescu.  Era un format-eveniment, in perioada Pastelui si faceam o multime de bucurii, surprize, cadouri invitatilor. Un caz tulburator era al unei tinere invatatoare de vreo 20 de ani, absolventa de liceu Pedagogic, care se incapatana sa  predea la o scoala dintr-un sat din varf de munte. Surprinzator era faptul ca fata era dintr-o familie instarita din oras deci preda la scoala din satul uitat de lume din pura pasiune. Avea o clasa de 15 pitici, toti topiti dupa ea, si un sat intreg care o diviniza… Satul NU avea curent !!! In sec 21 un sat din Romania era total lipsit de curent. In emisiune i-am adus pe toti, invatatoare, pitici, sateni…La final le-am oferit sponzorizare pentru racordarea la curent a intregului sat…

         A urmarit toata povestea din culise… Dupa acest moment, urma sa cinte… Avea o mirare mare in ochi, era vizibil emotionata. “Chiar ii ajutati pe oamenii astia?”. A cintat si din nou m-a uimit… De data asta si prin muzica, nu mai era jazz, avea un hit comercial difuzat pe toate radiourile… Dar fireste, si-a pastrat obiceiul…Fatza mare, zimbitoare, o rochie colorata, o palarie in forma de ciorchine de banane… Exact ca prima data, atunci la jazzul de la Timisoara, cind m-a cucerit cu prezenta ei…

           Uneori joc baschet cu citiva prieteni, saptamanal inchiriem o sala si aruncam la cos… Intr-o seara de baschet a venit si Tom Boxer… Ne-am amintit de ea.  Au cantat impreuna… Intr-o alta seara, la Bacau, prezentam premiile industriei muzicale si in piata orasului erau adunati peste 10.000 de oameni… Mi-a venit asa, pur si simplu, sa le reamintesc de ea… Au tacut 1 minut. Toti ! Apoi au aplaudat… Am rostit aceleasi vorbe la interval de citiva ani. Atunci, candva , la Timisoara la un festival de jazz, si acum, peste ani, la Bacau. Atunci cu ea pe scena… Acum, doar eu… vorbele insa erau aceleasi…” Dati-i aplauze…Anca Parghel ”

            Multumesc pentru faptul ca suntem aici descoperind impreuna lucruri interesante. Am invatat multe din mesajele primite…CRACIUN LINISTIT !

       De vreo 12-13 ani am fost mereu haituit in noaptea de revelion…Pe linga programele de tv m-am aruncat mereu in diverse evenimente pe care le-am prezentat…E adevarat, mi-am luat sotia cu mine dar ce revelion e ala in care stai pe scena si vorbesti…

       De obicei scriu aici despre oameni, evenimente, intimplari despre care am citit si care m-au impresionat…Mi-am dat seama zilele astea ca de fapt in 2010 pe mine m-a schimbat un om…Dara,fetita mea. Dincolo de toate schimbarile,  inchizind azi un telefon si refuzind o alta oferta de a prezenta un revelion mi-am dat seama , deodata, ce pentru mine e mai important sa stau cu ai mei in zilele si noptile frumoase decit sa alerg prezentind cintareti si actori…Daca cineva mi-ar fi spus asta acum citiva ani, rideam…Mi-e drag jobul meu, voi fi din nou la televizor de revelion, ca in toti anii trecuti, dar mai mult…NU…Altundeva,NU…Asa , deodata…

         Ce v-a schimbat in 2010? Sau cine…? Eu am spus…

          Butonam telecomanda si am dat peste un nene-baietas de pe un canal ieftin-romanesc de televiziune care se hahaia si facea glume pe seama lui Larry King.  Cum ca „i-a scazut mosului audienta si l-au zburat aia”…(si ha,ha..)… Zilele trecute un tip la vreo  25 de ani ma opreste incercind sa-mi povesteasca cit de slab antrenor e Hagi , fireste vorbind cu aere de mare cunoascator. Dupa vreo citeva secunde mi-am dat seama de unde stiinta lui si suficenta intr-ale fotbalului. Amaritul joaca in Liga a 4-a de fotbal. Adica e „coleg” cu Hagi dupa cum prapaditul ala de apare si el la o biata televizune se crede „coleg” cu Larry King…

          Astia suntem noi…

         Si da, e adevarat…Dupa 25 de ani de cariera in care a punctat istoria televiziunii Larry King s-a retras…Si-a agatat bretele in cui. Showul lui a intrat in folclorul urban, vreme de un sfert de veac a facut parte din viata americanilor. Numele lui de familie este Lawrence Ziger si si-a inceput cariera in lumea media in radio. Patronul primului radio la care a lucrat i-a spus ca Zeiger  e  un nume prea complicat pentru a fi reţinut de ascultători şi că ar fi indicat să şi-l schimbe, tânărul aspirant la glorie a luat în mână ziarul local „The Miami Herald”, unde i-au căzut prima dată ochii pe o reclamă la o băutură spirtoasă: King’s Wholesale Liquor. Şi King i-a rămas numele.

         Larry King a avut sezoane intregi in toti acesti 25 de ani in care nu a facut audiente zdrobitoare dar CNN-ul nu l-a concediat dupa primul sezon esuat. O alta mentalitate…Daca l-ar fi concediat atunci noi acum, pe un blog dintr-o tara din estul Europei , nu am mai fi vorbit de bretele lui faimoase. Despre care tocmai a vorbit toata planeta…Asta e adevaratul business in tv, nu?

        Cind Bute a jucat cu centura pe masa TVR n-a difuzat confruntarea…Semifinala dintre Romania si Suedia , ca de altfel intreg campionatul european de handbal, a fost exilat pe TVR2…Habar n-am de ce. Stiu doar ca postul la care sunt si eu actionar, ca toti ceilalti romani care platesc taxe, a achizionat cu 35 milioane de euro drepturile pentru Champions League si a reusit in scurt timp sa distruga ditamai competitia. Cind Champions League era la Pro partidele erau un fenomen, o bucurie. La fel s-a intimplat cu NBA sau Formula 1…

           Postul public ar trebui sa promoveze si alte sporturi pe linga fotbal ! Pe TVR 1 ! Ar trebui sa fie de cealalta parte a baricadei…N-o face ! Ma uit rar la TVR desi le dau fortat banii de abonament…E rusinos ca marile performante fie nu se vad fie sunt exilate pe al doilea canal public…

   P.S-sunt uimit sa descopar ca inca mai exista oameni care fac confuzia intre abonamentul OBLIGATORIU la TVR si plata abonamentului la cablu tv,optional.

         Cind eu eram in clasa a 1-a el, Florin, era in a II-a. Am fost impreuna la scoala generala apoi liceul ne-a despartit. Dupa generala ne vedeam rar, prin statii de tramvai, pe strazile din cartier.
         In dec 89,la liceu fiind, si eu ,si el, am fost pe strazile din Timisoara. Eu,din pura curiozitate, recunosc. As putea spune chiar ca am vazut inceputurile iuresului si asta pentru ca in drumul meu spre casa, asteptam tramvaiul in P-ta Maria, acolo unde Lazlo Tokes vorbea celor adunati sa-l sustina. Eram un gura casca. Nimic mai mult… Imi amintesc ca lasam in mod intentionat sa treaca vreo 2-3 tramvaie tocmai ca sa-mi prelungesc starea de gura-casca…sa-i privesc pe cei care se adunau in fata casei pastorului si protestau…
            Pe 17 dec, intr-o duminica, am iesit cu prietenii din liceu la o cofetarie, Flora, aflata la citiva pasi de centrul Timisoarei. Recunosc,din nou, cind am auzit impuscaturi si am vazut helicoptere deasupra orasului, am fugit acasa…
              A doua zi, din nou… A treia zi… A patra zi… Eram un gura casca pe vremea revolutiei. Am fost zilnic in piata impreuna cu prietenii. Dar doar la matineu… De fiecare data cind se insera, plecam acasa… De fiecare data cind auzeam impuscaturi, fugeam spre casa.
Florin a ramas. In prima zi, in a doua… in a treia zi… Doar eu urcam in tramvaiul 7, din Piata Maria,cel care ma ducea spre casa. El, Florin, raminea…
                Daca ajungeti prin Timisoara, treceti prin Piata Operei, in centru. Acolo, pe Opera, e o placa din marmura pe care scrie “Voua, celor care, multi sau putini, veti trece candva peste urmele pasilor nostri, un singur gind…Romania”. Vis a vis de Opera e Catedrala. La intrarea principala in Catedrala veti gasi o alta placa din marmura pe care scrie doar atit… erou martir Florin Garjoaba…

         Am scris cuvintele de mai sus si-n cartea mea , l-am pomenit adeseori pe Florin oriunde am avut ocazia…Ii privesc cu scarba pe cei care apar la televizor spunind ca azi e mai rau ca atunci…In 91-92 n-am lipsit de la niciun miting timisorean, am fost un „golan timisorean” . Atunci am vazut  o lozinca mare pe care scria „Ar trebui sa vina in fruntea tarii cei ce au murit in 45 de ani „. Si azi inca mai cred asta ! Si azi inca mai cred in Timisoara de atunci !

            Imi place Eugenia Voda si nu-i ratez „Profesionistii” de la TVR…Recunosc, ma mira orele de programare intr-o grila a postului public care la ora actuala alunga telespectatori in loc sa-i cucereasca. Putinele programe interesante sunt haituite la ore aiuristice…Zilele trecute l-am prins pe Cristoiu la „Profesionistii” povestind despre Corneliu Zelea Codreanu, cel mai carismatic lider legionar. Codreanu, ca de altfel intreaga miscare legionara au aparut intr-o lume interbelica in care politicianismul a ajuns sa-i dezguste pe toti, intr-o lume in care toti politicienii erau dispusi la orice compromis pentru capatuiala….Stiu, asasinarea lui I.G.Duca, a prefectului Manciu…exista si reversul medaliei…

           Uimitor insa e altceva, Eugenia Voda a luat o amenda, asa cum sunt amendate productiile cu aluzie pornografica,cele cu tenta sexuala doar pentru ca invitatul ei , Cristoiu si-a exprimat respectul fata de Zelea Codreanu. Si ca acolo, in studio, n-au fost prezente si celelalte opinii…
             De 21 de ani, din 1989 ,mereu, an dupa an in zeci de talk-showuri televizate personaje importante il ridica in slavi pe Ceausescu. Vad mereu la televizor fosti demnitari ai puterii comuniste ridicind in slavi tot ce a fost inainte de 1989 dar NICIODATA moderatorul n-a cerut si cealalta opinie, a mamelor a caror fii au fost asasinati in Piata Operei din Timisoara…Priviti talk-showurile de decembrie…Conteaza cu ce mana ucizi un om? Conteaza daca o faci cu dreapta sau cu stinga?

          De citiva ani de zile am adunat o colectie impresionanta de scrisori primite de la tot felul de oameni. Remarcabile sunt cele cu propuneri de afaceri. Tot soiul de propuneri…E adevarat, de vreo citiva ani si scrisorile s-au mai imputinat si propunerile parca sunt mai rare…Imi amintesc ca acum citiva ani un batrin , veteran de razboi, mi-a prpus sa deschidem o afacere prin care sa dresam ciini anti-tanc…M-a uimit povestea lui…

            Pe durata celui de‑al Doilea Război Mondial, ruşii s‑au văzut nevoiţi să lupte cu puternicele tancuri ale armatei germane. Atunci, inginerii sovietici au venit cu ideea de a inventa minele canine sau, altfel spus, „cîinii anti‑tanc”. Cîinii, prevăzuţi cu dispozitive explozive, ar fi trebuit să fie înfometaţi înaintea bătăliilor şi dresaţi să caute hrană sub vehicule, unde ar fi urmat să explodeze. Dar, cea mai mare problemă a fost aceea că patrupedele fugeau adesea către taberele proprii, aruncînd în aer tancurile armatei sovietice. La dresarea ciinilor participau si soldati romani, fireste dupa ce romanii au intors armele…Batrinul cu scrisoarea era unul dintre ei…Omul isi dorea sa dreseze din nou ciini-antitanc…Idei traznite…

      Hrusciov,Brejnev,Andropov….fosti presedinti ai URSS…Imaginati-va ca-i vedeti cintind intr-o sala plina un hit imperialism…Blueberry Hill…Imposibil…Americanii au invins! In ultimlele ore toate canalele de televiziune din lume au difuzat imaginile cu Putin (e adevarat,prim-ministru acum) cintind in engleza un slagar capitalism…Puterea sovietelor plus electrificarea tarii…S-a ales praful!

     Pe Vladimir l-am cunoscut la Malldova in Chisnau, avea o fetita de mina de vreo 6-7 anisori cu care am facut o fotografie, pustoaica fiind o privitoare de „Deal or not deal, Da sau Nu”, showul meu din Moldova. Nadejda, asa o cheama pe fetita e eleva la scoala unde preda tatal ei, Vladimir. Am stat de vorba citeva minute , timp in care mi-am amintit de profesoara din Romania care facea greva foamei in direct la televizor. Mi-o aminteam rujata, machiata live din patul de spital. Vladimir preda matematica dimineata si uneori dupa-amiaza si cistiga pe luna vreo 1400 de lei moldovenesti. Asta inseamna cam 350 ron dar sta in invatamint din pasiune, ii place ce face…S-a mutat intr-un sat aflat la citiva km de Chisinau unde are o gospodarie cu animale, pasari…Asta il salveaza … „Deschid mintea copiilor” mi-a spus, asta-i place si nu se plinge deloc. Mi-a povestit cum drumul lui pina la scoala e o bucurie convins fiind ca a gasit in mine un alt pasionat de munca lui, cum vacantele il plictisesc si cit de norocos se considera ca e unul din putinii care a reusit sa-si faca din hobby o meserie….

         Atit Vladimir cit si profesoara  pregatita oricind sa intre in direct la vreo televizune , machiata , rujata si nemincata au un stramos comun. Spiru Haret, omul care a reformat invatamintul romanesc, cel fara de care azi aratam altfel, noi ca natie. In drumul spre casa ma gindeam ce alegere ar face domnul Spiru Haret daca ar fi sa aleaga intre cei doi? Dar dumneavoastra,pe mina carui invatator v-ati lasa copilul? Am sa aleg eu primul…Vladimir ! Cred in cei care-si fac meseria cu pasiune. Mai mult decit in rujuri , machiaje si „live-uri”…Arghezi avea dreptate, „invatatorul e o luminare care arde luminindu-i pe altii…”

      Nu m-am gindit niciodata ce hilar suna traducerea imnului in engleza. La Romania-Uruguay, meciul de rugby am auzit asta prima data…Wake-up romanian… Am avut sansa sa-i intilnesc pe citiva dintre „stejari” (asa se numesc jucatorii de nationala). In seara asta , miercuri, am invitat in showul meu un pusti de vreo 20 de ani , rugbist , care in timpul unui meci a primit, involuntar, o lovitura ce l-a lasat paralizat. A ramas intr-un scaun cu rotile dar continua sa iubeasca rugbyul…Mi-a spus o pilda…Un acrobat a murit la un salt mortal si peste ani fiul sau i-a continuat meseria. „Nu ti-e frica ? Poti sa mori la fel.” i-a spus un prieten. Unde a murit tatal tau?-l-a intrebat acrobatul. In pat..Pai si nu ti-e frica sa te mai culci?

        Niste namile de oameni, timizi, linistiti, blinzi…Au venit sa-si ajute colegul…Pustiul, extrem de inteligent si istet (nu sunt sinonime) s-a purtat natural de-a lungul showului. Mi-a dat o veritabila lectie de viata asa cum rar am mai primit de la invitati de-ai mei. N-o sa-l vedeti in tabloide , n-o sa ia locul fufelor sau al dementilor. E fascinant prin optimism, inteligenta…Ca sa fi fericit e bine sa te uiti in joc, niciodata in sus…

           Sporturile fara expunere dau cred mai multe lectii de viata. Am intilnit zilele trecute citiva fotbalisti faimosi din liga 1. Cu Ipoduri in urechi si cu miinile in par sa-si faca freza. Si ochii dupa gagigi, fireste…Au strigat dupa mine”Negruleeeee…uauuuu, ce gagigi ai acolo, la blonde…bine maaaaaa” …Stiti ce mi-au spus stejarii la sfirsitul showului…”Nu te invidiem, nu e usor..”

          Si unora si altora li se cinta imnul, uneori…”Wake-up romanian”….

      Uneori ma simt stingher sa descopar prin google analytics ca unii dintre cititorii acestui blog vin aici via tabloidele care-mi preiau posturile. Stingher pentru ca multi ajung aici fara sa aibe de a face cu lumea prietenilor mei virtuali pe care mi-o doresc cit mai mica !!!  Da, cit mai mica ! Asta e motivul pentru care NU vreau sa mi se popularize blogul, nu am cerut NIMANUI , NICIODATA vreun link, refuz sa discut cu cei care-mi propun reclame pe blog, o companie insista sa ne intilnim macar sa-mi faca  o oferta. REFUZ.

       Imi e deajuns televizorul pentru „audiente mari”… De multi ani de zile… Imi doresc ca blogul sa ramina in intimitatea citorva prieteni virtuali. Atit ! A celor care vad altceva decit goana dupa dupa marile audiente cu care sunt intovarasit de atita vreme. Nu vreau „audienta” aici!!! Nu vreau linkuri, vizitatori multi, bannere, reclame …nimic din toate astea!

      Vreau prieteni care sa-l iubeasca pe Mircea Ivanescu, spre pilda. Despre care Negru n-o sa poata vorbi niciodata la televizor…Stiu, am auzit ca blogul meu e un sindrom gen dr.Jekyll and mr Hide…Imi asum dihotomia…Aici il iubesc pe Mircea Ivamescu, dupa mintea mea unul din cei mai mari poeti pe care i-a dat Romania vreodata. Inca traieste, retras , departe de lume. Cred ca Ivanescu merita Nobelul pentru literatura atunci cind in 1999 a fost propus, fiind un pionier al postmodernismului european. La insistentele unui amic, Marius Ghilezan, un mare buchinist, am citit-o pe Herta Muler. Nu m-a convins…Ivanescu imi place…Incercati-l daca-l gasiti prin vreo librarie. Merita…

Mircea Ivanescu – Frunze-

as vrea sa ma asez pe marginea trotuarului,
sa astept sa se faca noapte la capatul strazii – singuratatea
mea de acuma mai are
ceva la fel cu cea din copilarie,
când nu stiam ca trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate rascumpara
cu nimic vremea de atunci? nu mai ramâne
adevarat nici un gest, chiar asezat
pe strada cu capul în mâini?
si lumina, care se spulbera pe obiecte,
si obiectele se fac frunze,
si se fac frunze.

       La inceputul anilor ’90 Berlusconi a inventat o gala a fotbalistilor esuati, a celor care n-au avut sansa marilor stadioane si a difuzat-o mai apoi ani de zile pe canalele lui de televiziune. Gala nu s-a bucurat de mare succes la public, oamenii vor sa-i vada doar pe invingatori, dar Berlusconi s-a incapatinat sa-si sustina financiar ideea.

            Cindva Valeriu Lazarov mi-a povestit despre omul de televizune Berlusconi si poate de atunci mi s-a lipit mai mult de suflet. A inventat un imperiu media, a reinventat fotbalul cu A.C Milan dar mai ales a avut puterea ca pe linga marile showuri cu audiente zdrobitoare sa inoculeze colaboratorilor lui din televizune ca nu audienta e intodeauna covirsitoare in luarea unor decizii…Astazi adevaratii oameni de televizune din Italia (ei sunt cei care au inventat divertismentul tv modern) au un mare respect pentru ideile de televizune ale actualului premier italian . 

             Mi-am amintit de toate astea privind „10 pentru Romania” la Realitatea. Am vazut acolo oameni frumosi, am auzit cuvinte curate… Gala s-a desfasurat la Cluj si cred ca uneori staiful ( cuvint importat din imperiul austro-ungar) e mai de valoare decit niste cifre seci…. Dincolo de ele, de cifrele de audienta…Ce mare lucru in ziua de azi, pe minute numarate pina in publicitate, pe cifre de audienta studiate minut/minut doar ca sa vezi unde ai coborit si unde ai urcat in timpul programului , pe o goana nebuna dupa fiecare minut, sa ai puterea ca vineri seara, in prime-time sa-l lasi pe Furdui Iancu sa cinte…Eu, alergatorul dupa ele, dupa cifrele astea nenorocite, MA INCLIN !

       Acum citiva ani am primit o oferta cel putin bizara de la o televiziune care tocmai intrase pe piata media…Sa prezint un buletin de stiri…M-a bulversat oferta…M-a pus pe ginduri dar nu in sensul daca sa accept sau nu, nici nu se punea problema, doar ca nu intelegeam rationamentul omului…Cel care mi-o facuse nu era un „oarecine” in piata media si asta m-a surprins cel mai mult…Azi  toate buletinele de stiri de la noi sunt catastrofice sau necrofile. Uneori ma gindesc daca omul,cel care mi-a facut oferta atunci nu era un vizonar care intuia ca piata va fi inundata de stiri negre…prezentate de negru.. 

      „Dupa moarte inghiile si parul continua sa creasca , doar telefoanele se mai raresc”,,,Nu mai tin minte cine a spus vorbele astea dar mi s-au parut haioase…Am vazut un clasament al celor mai vandabili morti din 2010…Exista si asa ceva ! O lume nebuna…Adeseori m-am intrebat de unde pasiunea necrofila a romanului. Clasamentul dovedeste ca pasiunea nu e pur romaneasca…Daca eram destul de dobitoc sa fi acceptat propunerea de atunci poate azi prezentam serios stirea asta la televizor. Asa ma amuz de ea pe blog…Cei mai vandabili morti…

               1- Michael Jackson – a scos anul asta 275 mil. dolari

               2-Elvis Presley – 62 milioane de dolari

         J.R Tolkien – engelzul care a scris Lord of the rings, a murit in 1973 –53 milioane dolari

            4-Charles Shultz- cel mai mare caricaturist american, a inventat personajele Snoopy si Charlie Brown. Poate va amintiti de ei…Eu ii tin minte de pe abtibilduri din gumele de mestecat dar si din Crtani Film, desenele animate de la televizunea sirba…A scos anul asta 38 milioane dolari

      5- John Lennon- a scos 21 milioane de dolari….

            Clasamentul asta e asteptat de multi consumatori de produse artistice, an dupa an…E o idee si pentru piata din Romania…Ar fi interesant de aflat cit a obtinut Madalina Manole din drepturi de autor dupa moartea ei…Sau cit i-a revenit lui Gheorghe Dinica dupa ce i-au fost difuzate intens filmele de multe televizuni dupa ce maestrul s-a stins…Am afla astfel si care e valoarea artistului in Romania „dupa”…Ce inseamna la noi drepturi de autor!!!! E o idee….

           L-am revazut zilele trecute la televizor…

          Calinescu era singurul moderator care tinea publicul indiferent de invitat. Putini sunt cei care stiu ca talk-showurile au o regula bine definita in televiziune. In America, patria talk-showurilor, moderatorii  sunt platiti tocmai in functie de acest criteriu. Cifrele de audienta pe care le faci cu un invitat oarecare, acolo se vede diferenta, acolo se vede valoarea. In televiziune e faimoasa povestea cu negocierea salariului lui Larry King care intr-o seara a adunat 12 milioane de telespectatori cu Michael Jackson si apoi , cu un tinar medic de razboi (razboiul,un subiect uzat,plictisitor la americani, ca la noi criza) a adunat 11,4 milioane de telespectatori. A fost argumentul sau puternic de crestere a salariului. Calinescu reusea asta…Cu umor, buna-dispozitie tinea publicul indiferent de invitat…

         Tuca venea cu exclusivitati. Mai coltos, cu cerul gurii negru, tinea publicul cu dezvaluiri si interviuri in exclusivitate…Dar sigur nu se imitau !

            Gabriele LaPorta, faimos in Rai pentru multe decizii controversate, taia , se spune, din salariile moderatorilor care nu erau originali, care aduceau in programele lor aceleasi subiecte cu ale concurentei. G.L.Porta avea chiar un criteriu interesant. Nu trebuia copiat subiectul pe care concurenta l-a prezentat in ultimile 2 saptamini…

            Astazi, la noi , abundenta aduce imitatie…Totul e copy-paste…

       N-am avut habar de asta…Imi place Valeriu Penisoara, sunt sigur ca multi n-ati auzit de numele asta…Am tinut mortis ca-n showul meu de 1 dec sa-i pomenesc numele si m-am bucurat cind Hagi i-a stiut numele si muzica…Un moldovean care a cintat cel mai frumos imn al Craiovei Maxima, pe versurile lui Paunescu…Dar n-am avut habar ca Penisoara s-a stins demult undeva departe de Romania…Cioran n-a mai vrut sa se intoarca NICIODATA in Romania, Enescu sau Brancusi sunt inmormintati departe de tara, Cuza a murit la Heidelberg in Germania, Nadia locuieste in America , Bute in Canada…Si lista e lunga…”De bucurie rar avuram parte…” Poate ca amintiti…

 UPDATE- am primit comentariul de mai jos…

„nu pot decat sa fiu mandru ca domnul penisoara mi-a fost invatator iar sotia dumnealui diriginta.imi pare foarte rau ca nu am fost acasa cand a plecat de printre noi pentru a-mi lua ramas bun de la omul care ne-a invatat in primul rand sa fim oameni.la 25 de ani inca memorez toate sfaturile dumnealui despre cum trebuie sa ne comportam si cine trebuie sa fim,niste oameni drepti,mandri si creativi.”

            Imi place sa-mi studiez cu atentie invitatii din showuri…Ii privesc inainte de a intra in platoul de filmare, le urmaresc reactiile din discutile cu echipa redactionala sau din intilnirile cu publicul venit la filmare. Toate astea spun multe despre oameni…Mereu altii, mereu diferiti…
           Pare mare lumea asta dar e teribil de mica. Pe unii ii cunosc de ani de zile si-i revad periodic prin emisiile mele, cu altii m-am vazut o data sau de doua ori si apoi au disparut…E greu sa gasesti continuitatea. Am fost usierul multora, eu doar le-am deschis usa spre public…Apoi depinde de ei…
         In 2000 invitatii de la „Academia Vedetelor” erau altii decit cei din 2005 de la „Ciao Darwin” sau altii decit cei din 2010 de la „Blonde”…  Am dat doar repere cincinale… Sunt un moderator norocos care a avut sansa sa-i aibe in platou si pe Dan Spataru dar si pe Bianca Dragusanu…Sa intilnesc emisiuni de tv sau vedete care au ars intens un sezon, doua sau trei  si apoi s-au stins incet-incet…       

              Cind m-am dus la filmarea de 1 decembrie eram pregatit sa inregistrez in memorie tot ce se putea…Sa trag cu ochiul, sa vad, sa ascult…Hagi, Nadia ,Ilie Nastase…
             Am inceput sa le povestesc regulamentul jocului si niciunul n-a dat vreun semn de plictiseala, graba. Adeseori ii auzeam pe multi…”Hai Negruleeee, sa-i dam drumul ca vedem noi ce-o iesi”…Ei au ascultat atenti…Ei, invitati adeseori in zeci de showuri in toata lumea…
           In drumul spre platoul de filmare blondele, publicul au navalit spre ei cu autografe. Am incercat sa-i scot de acolo dar discret mi-au facut semn ca totul e in regula, ca nu-i deranjeaza autografele, fotografiile. Am intirziat vreo jumatate de ora filmarea…Hagi urma sa se intoarca in aceeasi seara in Istanbul…I-am spionat apoi cu coada ochiului in platou. Il masurau cu privirea stabilindu-si repere si locuri asa cum o fac moderatorii profesionisti.
          Spirituali, joviali au povestit despre Patzaichin sau Ovidiu (poetul) cu naturalete si amuzament.
          La plecare si-au luat ramas bun de la toti cei din jur…Au iesit cu greu printre zeci de oameni care vroiau sa le stringa din nou mina…Un coleg din echipa mi-a remintit de o invitata care a uitat sa ne salute la plecare. O donsoara cu sinii la vedere prin ziare…

           In drumul spre casa mi-am remaintit de un meci de fotbal caritabil in care Hagi mi-a dat o pasa de la vreo 30 de metri , mingea mi-a lovit capul si de acolo a intrat in poarta. Dadusem gol dar eu n-am facut nimic. Doar stateam acolo si mingea m-a lovit…. M-am bucurat, am gesticulat, am urlat ..era golul meu, eu eram trecut pe tabela…Apoi, dupa minutele mele de euforie Hagi m-a batut pe spate. spunindu-mi..”hai in joc, sa construim din nou”…

            Poate ei ne lipsesc…cei care construiesc mereu. Noi , euforicii suntem multi…

       „Romania nu e o tara mica, e o tara ciopartita”-  l-am auzit pe Paunescu spunind asta cindva…Romanii de peste Prut voteaza…In ultima vreme, s-a facut anul deja, muncesc si in Chisinau pe divertismentul de televizune si am avut sansa sa vorbesc cu multi moldoveni, de toate felurile, liberali,democrati,comunisti,rusofili,pro-europeni,anti-europeni…de toate felurile…

        Ma dezgusta politica oriunde s-ar face ea…E facuta de oameni care nu au reusit in alte meserii si au ales-o pe asta, de politician. Stiu ca blogul asta e vizitat de multi romani de peste Prut, de moldoveni din Chisinau, Balti sau Soroca si imi doresc ca ei, cei care vor vota duminica, sa reuseasca sa gaseasca lumina,linistea…Asta e de gasit…LUMINA! Sa va dea Dumnezeu linistea de a gasi lumina…

      Un proiect de lege propune ca televiziunile generaliste sa difuzeze saptaminal 2 ore de emisiuni culturale.  Obligatoriu…Proiectul de lege insa nu spune si care vor fi moderatorii care vor reusi sa tina publicul in fata televizoarelor in cele doua ore. Aici e marea problema. Cultura in Romania are vinzatori prosti. Degeaba va exista cantitatea de 2 ore / saptamina daca nimeni nu se va uita atunci la televizor. Ma uit adeseori pe TVR Cultural. Talk-showuri lenese, lente in care moderatorul se ia la intrecere cu invitatul in demonstratii, in explicatii…talk-showuri care alunga telespectatorul..

       Vinzatorii de cultura in Romania sunt necredibili, lipsiti de vlaga. Acolo e problema, nu la cantitate…Leonard Bernstein , faimosul dirijor, a avut puterea sa produca si sa prezinte showuri de televiziune in care explica copiilor marile capodopere muzicale, pe intelesul lor. Bernard Pivot face audiente uluitoare in Franta pe talk-showuri culturale tocmai pentru ca a avut curajul sa darime mentalitati, ziduri de gindire. Amintiti-va de Pavarotti. Atunci cind a simtit ca publicul tinar fuge de opera a adus alaturi de opera mari nume din pop-rock. Pavarotti and friends (u2,shakira etc)…

        Citi de la noi ar avea curajul sa faca astea? Cine ar avea puterea sa-l aduca pe Guta intr-un talk-show cultural in care sa se vorbeasca despre traditia tambalului in Romania? ( l-am auzit povestind cu patos despre asta, cindva)…Cultura in Romania are vinzatori mediocrii…Aici e hiba, nu la cantitate…

       Priviti o lectie extraordinara de cultura pe tv…Bernstein expicind pustilor muzica, pe limba lor…

    M-a impresionat povestea unui prieten de-al blogului spusa aici…Am gasit-o in comentarii la postul ‘Toate intr-o zi…” Iat-o…

     ” Cand eram mic am stat in frig iarna, invatam la lumanare cand se „lua curentul”, tanjeam dupa banane, luam paine cu cartela, ma uitam cu jind la un ambalaj mai colorat. Ai mei parinti il injurau pe Ceausescu si il acuzau pentru toate astea. Imi spuneau cu frica sa nu spun ce aud in casa pentru ca il aresteaza pe tata, si in sufletul meu de atunci spaima mai mare nu era si Ceausescu era cel mai mare om de pe pamant.
Ani mai tarziu am ajuns sa am in fata pe masa de operatie unul din fii dictatorului si eu sa fiu medicul curant.
Am realizat cat de repede au trecut anii. Spaima inca imi ramasese in suflet…”

         Mi-am amintit cum pe la 20 de ani imi cautam de lucru pe la radiourile sau televiziunile nou aparute in Timisoara. Colaboram cu postul public dar priveam aspirational spre posturile private. Aveau echipamente, marketing, studiouri…Intr-o zi am stat in anticamera unui stab de la o televiziune locala vreo 4 ore…Nu m-a primit…Parea important, cu pager la briu, mereu ocupat si afectat de importanta functiei. Peste citeva luni am inceput colaborarea cu TVR… Aroganta si pagerul lui sclipicios au fost sansa mea in profesie. Daca se apleca atunci asupra mea, putin doar, poate ca azi altul era drumul meu…L-am reintilnit dupa ani de zile. Habar n-a avut ca mi-a schimbat viata. Televizunea la care lucra pe atunci s-a prabusit demult…Si nici pager la briu parca nu mai avea…

              Vi le amintiti? Povestile care v-au marcat? Oameni de atunci pe care i-ati reintilnit apoi? Uneori cei mari ni se par mari doar pentru ca stam noi in genunchi…

      Ieri dimineata o domnisoara la vreo 19 ani m-a oprit intr-o parcare ca sa facem o poza impreuna. Apoi mi-a spus ca mai avem o fotografie impreuna facuta la „Competitia”, pe malul marii, ea avea 10-11 ani pe atunci si era la mare cu bunica ei. „Competitia” era un show de tv pe care l-am prezentat intr-o vara de la Olimp, cind Andreea Balan a azvirlit-o in piscina pe Elena Carstea..Acum poza am facut-o cu telefonul fetei, un Iphone 4…Cea de atunci probabil cu un aparat cu film..M-a luat dorul de Carstea….

        La prinz am stat la taclale pentru un interviu cu o jurnalista de la o revista . Am continuat discutia si dupa ce a inchis reportofonul si la un moment dat mi-a povestit cum parintii ei faceau o exceptie duminca seara si o trimiteau la culcare la 22,30 ca sa prinda finalul de la „Academia Vedetelor”…”Eram mica pe atunci dar nu le ratam”… Instinctiv m-am uitat la telefonul fetei sperind sa nu fie tot un Iphone 4…

            La platoul de filmare am intilnit-o pe Roxana, „Mama Natura”… Acum 5-6 ani era inca la liceu , pufoasa si speriata de lumini, camere,racnete…de televiziune in general. „Ciao Darwin” a consacrat-o atunci… Acum,la platou era sa n-o mai recunosc…

          Am schimabat de-a lungul anilor zeci de formate tv.Cit de mult tinjeam la vremea aia dupa un format  pe care sa nu-l mai schimb, sa-l prezint ani de zile…Azi imi dau seama cit de norocos am fost ca le-am schimbat mereu…

       Seara am deschis blogul si am inceput sa citesc comentariile …Unul din ele e urmatorul..

pupacioasa spune:

14 noiembrie 2010 la 18:22 de mica mica te admir…esti asa dulce si te dedici atat de mult in tot ceea ce faci…bv dane!!!you are simply the best!….vb Tinei Turner;)…poopici de la vaslui:)”      

       Carevasazica tot de mica…Toate intr-o zi!  Ziua in care mi-am dat seama ca au trecut anii…

    Fascinant Marcel Iures simbata seara la TVR…Lipsit de frustrari , complexe…   ” Nu suntem mai prejos de altii…” Citesc zilnic in ziare sume cistigate de te miri ce „vedete” de apar pe la televizor ,d’alde Negru,Esca,Bianca…Niciodata n-am vazut vreo speculatie macar despre cit a luat Iures cind l-a batut pe Bruce Willis in „Hart’s war”… Discret,lipsit de frustrari, cu un zimbet larg hollywoodian…Fascinant Iures…

       National Enquirer a ajuns sub orice limita…Fondat in 1926 de William Griffin , un anti semit celebru care mai apoi, peste citiva ani , avea sa devina un simpatizant puternic al miscarii naziste,National Enquirer e un tabloid faimos pentru subiectele inventate de-a lungul anilor. Nu putine au fost procesele pierdute dar apetenta publicului pentru crime, violente domestice si sex a facut ca publicatia sa supravietuiasca.

        Dupa ce l-au urmarit pas cu pas pe Patrick Swayze in ultimile luni de viata, dupa ce a numarat zilele pina la moartea lui Michael Jackson acum N.Enquirer il vineaza pe Michael Douglas, bolnav de cancer in faza terminala. Fotografii de paparazo si previziuni daca actorul prinde sau nu revelionul. O lume bolnava…

         Pentru ca sunt un mare iubitor de Michael Douglas, dupa cum tata e marele fan a lui Kirk Douglas, ma alatur lui Vincent Hole, un bloger olandez care a cerut fanilor lui Michael Douglas din intreaga lume sa riposteze la vinatoarea pe care National E. o duce impotriva lui M.Douglas. …Eu o fac postind vorbele astea pe blog…Fotografiile de paparazzo cu Douglas bolnav, slabit ramin o rusine. Pentru mine Michale Douglas arata asa…

       Brandurile noastre , romanesti au disparut de multa vreme…Nici macar cuvintul romanesc „marca” nu-l mai folosim , l-am inlocuit cu „brand”…Totusi, imaginati-va talk-showurile de la noi daca un brand solid ar fi intrat acum in faliment. Breaking – news, acuzatii , scandal, invitati peste invitati…Un circ in toata regula. Dar mai ales vinatoare de vinovati…Trebuia sa gasim tapi ispasitori…

          Zilele trecute studiourile de film Metro-Goldwyn-Mayer, unul din cele mai reprezentative grupuri de la Hollywood a cerut intrarea trustului in faliment. Incapacitatea de a plati o datorie de 4 miliarde de dolari a adus „the end”…”Pe aripile vintului”, seria „James Bond”, „Rocky” sunt embleme americane aparute la MGM…Leul care rage e in coma. 205 premii Oscar si peste 4000 de filme sunt in portofoliul MGM. Oamenii mor..de ce n-ar muri uneori si leii? Sunt lucruri normale, firesti…Noi mai avem mult pina sa ne regasim normalitatea…

       „Noapte instelata” a lui Van Gogh e inspirata din stralucirea Luceafarului…Bolnav fiind Van Gogh ii scria lui Emile Bernard de pe un pat de spital…”Când o să mă fac bine, pentru a putea picta şi eu un cer înstelat, tabloul care se află întotdeauna în mintea mea?”…A facut-o in iunie 1889..

      Nu de putine ori am intilnit colegi din televiziune sau artisti dezamagiti ca n-au nicio modalitate de a-i opri pe cei care-si fac reclama pe spatele lor…Cu citiva ani in urma, in drum spre mare am oprit la o benzinarie din Cernavoda si cei din benzinarie mi-au aratat obrazul apostrofindu-ma ca n-am ajuns sa prezint habar n-am ce spectacol…Intr-adevar, in oras erau afise pe care eram trecut prezentatorul susei. Habar n-aveam…

        In alta lume, la o alta scara , luna trecuta David Lettereman, concurentul lui Jay Leno, a cistigat un proces intentat celor de la Macy’s , un puternic lant de magazine american, care au lansat in online zvonul ca moderatorul isi cumpara saptaminal cite un parfum de la promotii…Nu-mi dau seama cum  dar avocatii lui Letterman au descoperit sursa zvonului si au recuperat prejudicii de 15 000 de dolari. E adevarat, bani de buzunar pentru Letterman dar nu banii erau miza acolo…E de neconceput ca la ei sa existe afise cu de Niro sau Pacino trecuti fictiv , doar ca sa adune public…adeseori la noi asta s-a intimplat cu nume mari,  nu de putine ori se regaseau pe afise de suse Piersic, Iordache, Dinica….Fara ca lor sa li se fi cerut cineva acceptul…Doar asa…

          O alta lume , alte mirosuri…Zilele trecute m-am trezit intr-un articol de ziar drept „client fidel” al unei pizzerii din Bucuresti…Delarte Pizza…N-am fost in viata mea pe acolo ,nu stiu unde e si nici macar nu mai tin minte ziua in care am mincat pizza ultima data…http://www.presaonline.com/stiri/de-la-cititori/delarte-pizza-pasta-grill-gateste-pentru-vedete-1057858.html

         Cititind articolul mi-am amintit de un excelent titlu aparut in Catavencu, imediat dupa ’90 cind i s-a interzis regelui Mihai sa intre in tara, fiind blocat pe pista in aeroport..Poate va amintiti momentul…Catvencu a titrat…”Iliescu s-a purtat ca pe pista lu’ ma-sa”…Asta e tara…pizza lu’ ma-sa !

         Azi ar fi trebuit sa inceapa un nou razboi mondial…Dupa spusele unei prezicatoare din Bulgaria,Baba Vanga care a murit acum citiva ani si a lasat previziuni pentru 3000 de ani…Culmea e ca stirea n-a aparut doar pe televizuni sau ziare de scandal ci a fost dezbatuta si pe statii tv serioase, credibile. CNN e un exemplu…

           Nimeni , nici Nostradamus, nici Baba-bulgaroaica nici alt prezicator n-a intuit niciuna din descoperirile tehnice ale omului. Toti au prevazut cutremure, cataclisme,inundatii, lideri ucisi, razboaie…Toate normale si firesti pentru umanintate atit cit va exista ea pe pamint…Dar niciul n-a prevazut ca oamenii vor putea vorbi intre ei, dintr-o tara in alta, (telefonul) ca oamenii vor putea zbura, ca vor ajunge in stele sau ca se vor uita unii la altii printr-o cutie , televizor…Inventiile, cele mai stralucitoare progrese ale omului nu figureaza prin catastifele prezicatorilor…De asta nu cred in prezicatori si ma mira dezbaterea serioasa despre lucruri neserioase de pe CNN…

    Tocmai l-am sunat pe Catalin Maruta…Am ramas uimit citind un articol in care titlul mare era..”Negru il ataca pe Maruta” ,articolul era inspirat din postul meu anterior despre Paunescu…

      Fac televizune in prime time de 11 ani, sezon dupa sezon . Atunci cind showurile mele existau multe din gazetele colorate de azi nu mijisera inca pe piata. Acum e o abundenta uluitoare.

        In 11 ani de prime-time NU am vorbit NICIODATA de rau pe vreun coleg de breasla. NICIODATA !!!!  Dincolo de zgircenia mea sunt dispus sa dau 10 000 de euro unui jurnalist care-mi aduce o singura dovada ca in toti anii mei de televiziune am aruncat o vorba macar unui coleg. O singura vorba! Pun banii la bataie! Cu Catalin am rezolvat-o la telefon…

         La cum arata lumea noastra vor aparea probabil peste citeva zile destule femei care vor spune ca s-au iubit iubit cindva cu Paunescu…Vor fi destule poate care vor fi gata sa ofere detalii intime, picanterii despre nopti de amor ,chefuri si petreceri…Trag nadejdea ca nu…Dar daca da, imi rog colegii de oriunde, ziare sau televizuni … ignorati-le! Macar o vreme…Zilele trecute am stat citeva minute la taclale cu Teo Trandafir si despartindu-ma de ea mi-am amintit ca in showurile ei niciodata nu vorbea cu morti, curve, nebuni sau perversi …Prefer de o mie de ori o manea de-a lui Guta in schimbul perversilor de azi.  Un om drag mie , un jurnalist influent , cu condei si putere media imi spunea cindva ca mai jos de manele nu se poate. L-am reintilnit mai deunazi…”Dan, atunci m-am inselat, se poate! ”

      Poate nu vom gasi prin gazete picanterii spuse de presupuse iubite din trecutul lui Paunescu…Poate nu…

         p.s- nu sunt un jurnalist cultural, ma inscriu in rindul celor care promoveaza dileala, imi asum rolul…

•       -Victor Giurgiu , Dan Balteanu, Marius Andruh, Marius Porumb,Nicolae Saulescu, Ionel Vlad…sunt doar citiva dintre cei multi membrii ai Academiei Romane , primiti in Academie in 2009 sau in 2010…Citesc declaratia unuia numit Ionel Haiduc, seful de la Academie, care a spus…”N-am apucat sa-l alegem membru al Academiei pe Paunescu”… Academia Romana e mai putin implicata in viata sociala decit Nicolae Guta…
•  In Romania sunt peste 20 de televiziuni care emit in limba romana, unele cu audiente insignifiante, cu talk-showuri mondene ieftine la care se uita maxim o scara de bloc…Si totusi nu s-a gasit nicio statie tv care sa-i ofere lui Paunescu 3 microfoane si o masa unde sa-si expuna poezia si muzica…Cu siguranta audientele nu ar fi fost zdrobitoare dar n-ar fi fost cu nimic mai prejos de unele talk-showurile mondene cu aceleasi personaje. Abundenta la noi a adus o veritabila imitatie. Fara cifre spactaculoase un astfel de program ar fi scos statia tv din malaxorul imitatilor , cel putin pe acel tronson orar. Cu costuri minime…o masa si doua microfoane…

          Ziarele , putine, cite existau pe atunci,  in 1961 ,  anuntau intr-o zi de mai  moartea lui Lucian Blaga…Am avut curiozitatea cindva sa caut ziarele aparute dupa ce oamenii care au facut istorie s-au stins…Blaga, Arghezi, Sadoveanu…Cindva , poate va exista un altul care va avea curiozitatea sa vada ziarele zilelor noastre….Ziarele agoniei lui Paunescu…Mi-e jena si rusine sa vad pe primele pagini curve dezbracate si intr-un colt mic , in dreapta sau in stinga, fotografia lui … Atit…Noroi si stele…Mi-e rusine de cei ce vor fi…”Si-ar putea si nu se poate…Si noroi si stele…”

  „Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie”- adrian paunescu-

    Cand eram pusti l-am auzit prima data la radio… Cand eram adolescent ii memoram poeziile… Matur fiind ma gandesc uneori cat de putini sunt cei ce ajung la maturitate sa-si intalneasca personajul preferat pe care in copilarie il ascultau la radio si caruia in adolescenta ii memorau cartile. Sunt un norocos…

    Candva , l-am prezentat la un eveniment la Sala Palatului. Era o gala patronata de Emma Nicholson destinata copiilor orfani… Sala plina, mai cu seama copii de pe la scoli. Cantau Voltaj, Holograf si vrand-nevrand am ajuns si la momentul discursurilor. Ca prezentator ma temeam de clipa asta, stiam ca pustii din sala n-or sa aibe rabdare sa asculte discursuri si totodata aveam o stare de jena in a le spune celor ce urmau sa vorbeasca ca ar fi bine sa fie concisi… Si a inceput… un ministru, un secretar de stat, alt ministru… sala deja fremata… Pustii vroiau muzica… Cand a urcat el pe scena s-a lasat liniste. Habar n-am de ce… Nu-mi pot explica. A vorbit vreo 7 minute,  cel mai lung discurs al serii. Nu-mi amintesc despre ce, stiu doar ca-l priveam mirat, fascinat, contrariat ca toti cei din sala. A captat vreo 300 de pusti care sigur nu erau interesati de subiect dar care-l ascultau… In liniste…

     Stiam ca e pasionat de fotbal si intr-o zi am avut sansa sa fiu invitat la Recursul etapei , showul lui Ovidiu Ioanitoaia… Erau acolo Nicu Constantin cu Rapid, Dan Bitman cu Steaua, Tudor Chirila cu Dinamo, eu cu Poli Timisoara… Pe scaun am nimerit chiar langa el… Cand  l-a prezentat pe Nicu Constantin, nea Ovidiu, moderatorul, l-a intrebat cu ce echipa tine.. .”De cand am facut ochi tin cu Rapidul” a venit raspunsul… Am simtit un cot  de la cel de langa mine… m-am aplecat si mi-a soptit, fara sa fie auzit de nimeni… ”Si inca ce ochi a facut….”Am bufnit in ras… Nicu Constantin ma privea nedumerit prin ochelarii lui cu dioptrii colosale… Da, si inca ce ochi…

      Fie ca-l vad la televizor, fie ca i-am stat in preajma, mereu am simtit la el o siguranta a celui care stie ca are un loc rezervat spre departe… Asa cum adolescenta mea a fost captata  de poeziile lui, la fel se va intimpla cu generatii de tineri de acu’ incolo… Sunt sigur ca, odata , candva, fetita mea va lacrima la versurile-i… ”Enigmatici si cuminti, terminandu-si rostul lor, langa noi se sting si mor, dragii nostri, dragi parinti..” Atunci, candva, ea o sa le spuna celor ce vor fi… „Tati l-a cunoscut pe Adrian Paunescu…”

       In ziua de azi simpla asociere cu televizunea ii face pe multi sa strimbe din nas…Ma bucur ca am avut sansa sa prind si vremurile in care televiziunea avea un alt parfum…Ce putini am fost , ce multi am ramas…Am o inregistrare a unui program tv pe care l-am prezentat la Timisoara si in care invitatii,membrii unei trupe rock, fumau in platou…De neimaginat azi asa ceva…Privind caseta vhs ma intrebam daca nu cumva , pentru televiziune, tigarile lor erau mai putin nocive decit asistentele de azi…Sunt norocos, am incercat ambele programe…Si cu tigari si cu asistente…

        Am descoperit insa o inregistrare uluitoare a unui show tv , divertisment, la care invitat a fost un nume greu al culturii mondiale. Daca showul s-ar face in ziua de azi citi dintre oamenii de cultura  de la noi ar refuza invitatia? Eu cred ca toti…Cine a gresit? Unde s-a gresit? Priviti-l intr-un show de divertisment, ca invitat, pe Dali…SALVADOR DALI…

    NBC a facut o editie speciala si Madonna a spus la WNYC, un radio faimos din New-York, ca e dilema pe care n-o va lasa fara raspuns si ca ofera 10 000 dolari celui care-i va gasi explicatia. Credeti sau nu si eu am stat pina la 2 noaptea la OTV sa vad diverse pareri despre filmulet…M-a prins subiectul…Misterul a bulversat America…Cred ca analistii lor media au dreptate, misterele, extraterestrii , sfirsitul lumii vor fi subiectele care vor inlocui pe piata tabloidelor americane mondenul…Zona de „Celibrity” pierde tot mai mult teren pe masura ce se apropie mediatizatul 2012…

        Misterul acestor zile vine tot de la Chaplin…Scriam intr-un post anterior ca televiziunile de peste ocean sunt din nou  interesate de rapirea cadavrului lui Chaplin…Subiect care in ultima vreme face mai mare audienta decit „parasutele” lor de tabloide…Si daca au vazut ca functioneaza au continuat…Un alt filmulet „Chaplin” a bulversat America…

           In „Circus”, filmul lui Chaplin din 1928 , apare al un moment dat o doamna care tine in mina un telefon mobil, vorbeste la el si la un moment dat se opreste , cautind parca cu privirea camera de filmat. Expertii lor care au invadat televiziunile ca la „pumnul lui Basescu”, au spus ca nu e trucaj…Cei mai multi spun ca din 2012 oamenii vor putea calatori in timp si ca doamna cu telefonul este o calatoare in timp care a incalcat codul vrind sa se laude celorlalti ca a aparut intr-un film „Chaplin”…

        Si ipotezele continua…Se dau cu parerea experti, actori, nebuni, psihologi…Pe audiente mari….Priviti filmul…Te pune pe ginduri?

          Imi plac intelectualii unguri, rafinamentul lor, eleganta…Imi plac ungurii in general…La mine acasa, in Timisoara ungurii, nemtii , evreii sunt priviti cu respect, n-am simtit nicodata resentimentele despre care se scrie si se vorbeste adeseori prin tara…Iarna, primii care ieseau sa curete zapada pe strada mea erau vecinii unguri si nemti. O faceau apoi si romanii poate si de rusinea celorlalti…

           Zoltan Kovacs e un ungur pe care-l cunosc de multi ani…De foarte multi ani…A fondat in Timisoara un trust media care detinut suprematia in zona aproape 20 de ani….Imedia dupa ’90 „Agenda” era obligatorie in casa oricarui timisoarean. Fara studii de specialitate, fara team-buidinguri pe la mari corporatii de presa, timisoreanul-ungur a cladit cel mai solid produs media din provincie. Inca ma oboseste si enerveaza termenul asta  „provincie” … Nu cred ca  un alt produs media va reusi sa capteze atentia pe plan local asa cum a facut-o „Agenda”… Niciodata implicat politic, intr-o perioada in care politicul era in toate, fara fotografii in paginile sale timp de ani de zile, saptaminalul a atins cote de piata impresionabile…O adevarata lectie de jurnalism.

             Am intilnit de-a lungul anilor in Bucuresti zeci de „personaje” importante, cu aere de cunoscatori intr-ale presei, cu fite de mari jurnalisti si cu lectii despre cum se face un ziar vandabil…De fiecare data cind le urmaream aroganta mi-l aminteam pe Zoli de la Timisoara…

            Zilele trecute Zoli si-a vindut visul…”Agenda” s-a vindut…Cindva , in istoria presei , lectia ungurului care a dominat Timisoara 20 de ani va avea o pagina aparte. „Agenda” a fost si o parte din viata mea..

      Din cind in cind am tras cu ochiul pe canalele de stiri la circul politic…Dar doar din cind in cind…Plictisitor, previzibil ca un derby aranjat Steaua-Dinamo cind galeriile se incaiera si ei, barosani  de la loja oficiala , trintesc meciul …O spun ori de cite ori am ocazia…Cred ca doar monarhia ar fi avut forta sa ne curete , sa ne linisteasca…E un drum insa pe care noi, cindva , l-am pierdut…Atunci, in ’91-’92 inca se mai putea…Atunci cind Ratiu a luat 3% si toti rideau de papionul lui englezesc…

      Zilele trecute Regele Mihai si-a serbat ziua de nastere…Cred insa ca tatal regelui Mihai, Carol al 2-lea, in pofida tuturor parerilor, ramine unul din cele mai fascinante personaje din istoria Romaniei…Ani lui de domnie au fost marcati pe de-o parte de o crestere economica puternica, de o intensa dezvoltare culturala, iar pe de alta parte, e adevarat, de o destramare a vietii politice democratice. Cred insa ca niciodata in istoria Romaniei arta nu a cunoscut o dezvoltare mai mare . Am siguranta ca fara inclinarea sa spre protectia artei astazi cultura noastra ar fi arata altfel…Arghezi, Camil Petrescu, Blaga, Cezar Petrescu, Sadoveanu i-au inchinat opere omagiale…Din pacate azi se arata doar partea intunecata a lui Carol al 2-lea poate si pentru ca e cea mai vandabila. Partea dictatoriala, amoroasa, aventuriera….

        In februarie 1866 ne-am trezit ca fiind o tara fara capatai. Bratianu se ruga de toata Europa sa ne furnizeze un print strain si Europa ne-a intors spatele…Salvarea atunci s-a numit Hohenzollern… Nemtii care au facut pentru Romania mai mult decit au facut toti presedintii romani laolalta…In decembrie 1989 ne-am trezit ca fiind o tara fara capatai. Inca suntem asa…

        Privesc cu groaza si spaima televizorul sperind sa nu vina un „breaking news”… Dincolo de politica, de simpatii sau antipatii pentru mine ramine unul din cei care mi-au linistit si razvratit adolescenta … Mai tirziu, sper maturitate am avut sansa sa-l si intilnesc… Astazi sper ca televiziunea sa exagereze , asa cum o face de obicei. Vad o stire pe ecran … Internat in stare grava…Trag nadejdea unei exagerari ! Si-i astept vorbele scrise asa cum o faceam mereu…Mie,  Adrian Paunescu mi-a razvratit si linistit adolescenta…