Mi-am pierdut în dimineața asta singurul prieten.
16 ani eu am fost întreaga lui lume si el a fost „omul” meu preferat .
Am întâlnit mulți oameni care de departe păreau ceva și de aproape erau altceva.
Câinii sunt așa cum par…
Îi spuneam Google și-l alintam Pufi.
Era un ciobănesc mioritic uriaș și pentru mine, Pufi avea blană in loc de aripi.
16 ani am fost împreună.
A fost singurul care cerea puțin și merita mult…
De azi, pe lângă tata și bunici, mai am și un câine care mă așteptată…
MULȚUMESC pentru toți ani ăștia !
Pufi e de azi dincolo de soare…
-
articole recente
- Prostul moare de grija altuia
- afacerea “candidatul”
- “Crăciunul fără Iisus nu e sărbătoare, ci petrecere” – Rafail Noica-
- Careul e ușa spre colivie !
- Umilirea !
- Sunt vechi !
- Jocul Cuvintelor
- Vorbele care mi-au plácut…
- Seniorii
- Ai mei
- Marea cea scumpă …
- Victima
- Câte-n lună și-n stele !
- Lumina
- Turnătorii
- Eu, progresistul !
- Despre religie
- 20 de ani …
- Poza de istorie
- Iarna