De prin 1999 prezint ,an dupa an, revelioane la televizor…Habar n-am cum de am ajuns un specialist al revelioanele dar mai ales habar n-am cum de am avut sansa ca revelioanele mele sa fie cele mai urmarite in toti anii astia…An dupa an…Am deschis sticle de sampanie cu presedinti de tara si manelisti,cu sportivi faimosi in toata lumea,cu cintareti de muzica populara sau cu actori celebri…Nu cred sa fi fost „fata cunoscuta” care sa nu fi trecut pe linga sticlele mele cu sampanie in ultimii 11 ani…Unii vor ramine in istorie,ca Piersic,Basescu,Similea,Dan Spataru despre altii nu mai stiu mare lucru precum K1 sau Ro-Mania…Un revelion in schimb mi-a ramas in minte…Primul…
Partenera mea de prezentare,imi amintesc,a fost o tinara actrita cu care ,mai apoi,in vara,aveam sa prezint o editie de Callatis. Revelionul era insa prima mea colaborarea cu …Lavinia Sandru. Totul era in direct ,artisti,muzica,umor…La miezul noptii am reusit sa iesim in curte ca sa transmitem in direct un foc de artificii. Aveam pe atunci o Dacie noua careia ii cautam in coarne toata ziua,o spalam,o samponam,ii cautam cele mai bune locuri de parcare. Inainte de a incepe transmisia in direct am ochit un loc de parcare liber,bine pozitionat,aproape de scena pe care urma sa iesim la miezul noptii. Adica o aveam mereu sub ochi. Asa s-a si intimplat…La 12 noapte au pornit artificiile si abia atunci mi-am dat seama de ce locurile alea de parcare ramasesera goale. Acolo erau plasate artificiile si toate cadeau din cer fix pe capota mea, a Daciei pe care o rasfatam zilnic. N-aveam cum pleca de pe scena,eram in direct,cheile ramasesera in paltonul din redactie asa ca ,mimam bucuria,beam sampanie,uram La multi ani in direct si priveam cum artificiile imi ciuruiesc masina…
Spre dimineata mi-am dat seama ca nu am facut nicio fotografie toata noaptea,ca nu aveam nicio amintire de la primul meu revelion…Eram sigur ca nu voi mai avea vreodata sansa asta,sa mai prezint vreodata alt revelion la televizor…Aveam un aparat foto Toshiba si tocmai cumparasem un film intreg special pentru noaptea aia.Ieseam din emisie pe la 5 dimineata si era vreo 4 jumatate,lumea se pregatea de perinita .Disperat am inceput sa caut pe cineva care sa ma ajute cu fotografia. Atunci l-am vazut in culise…Inalt,desirat, tinea intr-o mina o farfurie din care ciugulea ceva. Gil Dobrica se pregatea sa cinte.M-am dus glont la el…”Gil,fa-mi o poza,miine plec la Timisoara si n-am nicio amintire de aici”…”Sigur batrine,se rezolva…” M-am intors pe scena sa prezint un alt moment ,convins fiind ca Gil ma va fotografia din culise…Cind colo,deodata,il vad intrind pe scena ,cu aparatul in mina,in plina transmisie in direct. Toti au innebunit pe loc. Gil Dobrica,cu spatele la camere,in direct la televizor ,din doi pasi de-ai lui a ajuns in mijlocul scenei si ma fotografia,poza dupa poza…”Lasa batrine,sa ai si tu o amintire de aici…” imi spune tragindu-mi cu ochiul in timp ce toata regia de emisie expodase…
Fotografia inca o pastrez…Sapt viitoare voi ajunge la al 11-lea revelion la televizor…In toti anii astia insa,la 12 noaptea imi amintesc de Dacia mea gri-sobolan ciuruita de artificii…Si de Gil….
fotografia facuta de Gil...