Pt că e Iunie-mineriada văd multe postări despre Cristian Pațurcă, cel cu „Imnul Golanilor”.
Îi deplâng mulți soarta.
M-a legat o lungă prietenie de Cristi in anii ’90.
Apoi l-am „omorât”.
Habar n-am din ce motiv, eu și toți prietenii lui de atunci l-am „omorât” îndepărtându-ne de el , părăsindu-l.
A sfârșit îngrozitor de sărac și de singur.
„Boala sărăciei”, tuberculoza l-a prăpădit.
România dă un sfert din cazurile de TBC din toată Europa.
Unde credeți că s-au adunat din nou prietenii lui ?
Exact: la …. înmormântare!
Țin minte că am parcat mașina lângă Bellu și n-am avut curajul să cobor ca să particip la funeralii.
Că nici măcar nu meritam.
Acu’, la aniversarea/ comemorarea Mineriadei, Pațurcă e un erou.
Mai ales pentru noi, haimanalele și trădătorii lui.
„Mai bine golan decat… „