Amintirea…

Eram in aeroport cand un domn la vreo 60 de ani s-a apropiat de mine. E profesor in Cluj si mi-a povestit ca sotia lui, Aura, a murit de cancer cu 5 ani in urma. „Domnule Negru,sa nu va suparati pe mine ,nu-mi prea plac emisiunile d-voastra dar Aura nu rata niciuna. De cand sotia mea a murit va caut emisiunile la televizor si de fiecare data dau sonorul mai tare si las televiziorul deschis sa se auda in toata casa. E ca si cand Aura ar fi din nou acasa”. E cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care am primit-o vreodata…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.