Am fost un las la revolutie, in Timisoara si n-are legatura cu varsta pe care o aveam…Ziua stateam aproape de Catedrala, ca sa pot fugi mai repede spre Piata Maria si seara, pe la 5, cand se intuneca, fugeam acasa. De fricaI Cei curajosi ramaneau! Apoi, lasam sa treaca vreo cateva tramvaie, in statia din Piata Maria, ca sa stau si sa-l ascult pe Tokes vorbind de la geamul parohiei, dar apoi fugeam cu tramvaiul 7 spre casa. De frica…Cei curajosi ramaneau ! Decembrie…Timisoara…
Decembrie…Timisoara…
Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.