Am facut mii de fotografii de-a lungul anilor dar azi mi-am dat seama ca nu am niciuna cu Veniamin, cel de care ma leaga bucurii si necazuri… Mi-a fost apropiat in zilele prabusite dar si-n cele luminoase…De ani si ani de zile…Veniamin e linistea mea de la Cozia…
Linistea
Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.