Daca tot m-am trezit cu stampila de zgarcit, exista un mare zgarcit pe care-l cunosc de cand aveam vreo 14 ani si care imprumuta bani de la prieteni sau rude si pe care apoi uita sa-i inapoieze. A patit-o pana si finul sau care i-a scris apoi o epigrama.
” de ti-ai face testamentul, tu da nu-mi lasi mii de franci. Nasule, sa-mi lasi obrazul ca sa-mi fac din el obraz” . Pe zgarcit l-am cumoscut e la 14 ani cand am citit prima data Neamul Soimarestilor. E Sadoveanu. Finul pagubit e Pastorel Teodoreanu. Cred ca istoria si literatura pot fi vandute si asa…
Zgarcitul
Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.