Daca tot m-am trezit cu stampila de zgarcit, exista un mare zgarcit pe care-l cunosc de cand aveam vreo 14 ani si care imprumuta bani de la prieteni sau rude si pe care apoi uita sa-i inapoieze. A patit-o pana si finul sau care i-a scris apoi o epigrama.
” de ti-ai face testamentul, tu da nu-mi lasi mii de franci. Nasule, sa-mi lasi obrazul ca sa-mi fac din el obraz” . Pe zgarcit l-am cumoscut e la 14 ani cand am citit prima data Neamul Soimarestilor. E Sadoveanu. Finul pagubit e Pastorel Teodoreanu. Cred ca istoria si literatura pot fi vandute si asa…
-
articole recente
- Când nu mai pricep nimic…
- Prostul moare de grija altuia
- afacerea “candidatul”
- “Crăciunul fără Iisus nu e sărbătoare, ci petrecere” – Rafail Noica-
- Careul e ușa spre colivie !
- Umilirea !
- Sunt vechi !
- Jocul Cuvintelor
- Vorbele care mi-au plácut…
- Seniorii
- Ai mei
- Marea cea scumpă …
- Victima
- Câte-n lună și-n stele !
- Lumina
- Turnătorii
- Eu, progresistul !
- Despre religie
- 20 de ani …
- Poza de istorie