Prin anii 90 l-am cunoscut pe Temistocle Popa, un domn elegant, dichisit si sfatos…Pe atunci am apreciat la el lipsa de frustrare, intelegea ca lumea muzicala e intr-o mare schimbare.Eu eram un pusti razvratit, lucram la radio si difuzam doar americanisme. Erau anii 90 cand nimeni nu mai asculta muzica romaneasca. Cred ca acum s-a stins impacat vazand ca totusi clasica muzica romaneasca inca-si are ascultatori. Cu vreo 20 de ani in urma l-am avut invitat in emisiunea mea de la Timisoara, venise impreuna cu Dan Spataru si am fost o gazda nepoliticoasa, tantalaul din mine cauta doar senzationalul. Azi ma uit in urma cu manie la tantalaul ce eram atunci…Habar n-aveam ca intr-o zi ma voi lauda ca i-am cunoscut…Respect Maestre! Drum bun…
-
articole recente
- Când nu mai pricep nimic…
- Prostul moare de grija altuia
- afacerea “candidatul”
- “Crăciunul fără Iisus nu e sărbătoare, ci petrecere” – Rafail Noica-
- Careul e ușa spre colivie !
- Umilirea !
- Sunt vechi !
- Jocul Cuvintelor
- Vorbele care mi-au plácut…
- Seniorii
- Ai mei
- Marea cea scumpă …
- Victima
- Câte-n lună și-n stele !
- Lumina
- Turnătorii
- Eu, progresistul !
- Despre religie
- 20 de ani …
- Poza de istorie