Nu am reusit sa devin un copil adoptat de Bucuresti, poate si de asta obsesiva mea idee de reintoarcere acasa, la Timisoara…Banatenii au o adversitate viscerala fata de capitala, de fapt cred ca o au fata de tot ce e dincolo de Carpati…O resimt uneori desi mi-o reprim de cele mai multe ori…Imi place exemplul cu D Artagnan care ca sa devina muschetar s-a dus la Paris, un exemplu valabil pentru multi bucuresteni adoptati si totusi n-am putut sa inteleg niciodata felul de a fi al Bucurestiului…
Lucian, un prieten din copilarie, are vreo 35 de ani si n-a ajuns niciodata in Bucuresti desi stie pe de rost Viena,Belgrad sau Budapesta.Sunt capitale mult mai apropiate de Timisoara decat Bucuresti. Azi a venit prima data din Timisoara si ne-am dat intalnire in Piata Universitatii. M-a sunat cand a ajuns.. „Dane, unde-i piata aia ca eu am ajuns intr-un sens giratoriu”…Cam asta-i diferenta dintre imperiul habsburgic si miticeala din capitala. Omul cauta o piata precum cea din Sibiu,Timisoara,Brasov,Viena sau oricare alt oras normal…Bucurestiul are sensuri giratorii numite pompos „piete”…
