Tocmai m-a sunat o ziarista sa ma intrebe ce parerea am despre ceara din urechile Ioanei Tufar, noul subiect de conversatie al multora…Am tacut si n-am spus nimic…Pur si simplu…I-am spus doar ca traim pe „miscatoare poteci” dar „cine-si va pierde credinta in izbanda pe aceste mereu miscatoare poteci…Noi nu, niciodata! Noi nu”…Fata, ziarista, o fi spus ca-s nebun…Am siguranta ca nu stia nici versurile lui Labis , nici muzica Andei…
Eu sunt doar un mare iubitor de Anda Calugareanu…Candva, un apropiat de-al Andei mi-a povestit cite ceva despre ultimile ei zile…Cancerul la plamini a mistuit-o…In ultimile zile a tratat-o un biofizician faimos, Carol Przbila care l-a tratat si pe Ceausescu. Przbilla a stat citeva luni in preajma lui Einstein si era faimos la vremea aia…Anda n-a scapat…S-a stins in ’92…
Imi place Anda…O reascult adeseori…Ascultati-o….Versurile sunt ale lui Labis. In ultima lui zi, Labis vizitase „Capşa”, pentru o degustare, a vrut apoi să ia tramvaiul pentru a se întâlni cu Maria Polevoi, iubita sa. Labiş s-a dezechilibrat, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a căzut cu capul pe caldarâm. Măduva spinării îi era secţionată (practic era decapitat şi trupul paralizat). La spital mai era conştient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Avea 21 de ani…