Putem sa privim cu interes filmele romanesti de dinainte de ‘ 89 dar sa nu uitam adevarul istoric, idealurile comuniste pentru care luptau personajele principale ale multor astfel de filme au ingenunchiat si au distrus generatii! N-au fost idealuri castigatoare!
Cred ca povestile care trebuiesc spuse sau ecranizate sunt cele ale unora ca Radu Gyr
… Pentru ca detinutii din puscariile comuniste n-aveau voie sa aiba creioane sau hartie, Gyr scria poeziile intr-un mod inedit. Pe bucati de sticla sufla praf de la deratizare apoi scria cu degetul poezia . Bucatiile de sticla mergeau din mana in mana si unii dintre detinuti le invatau pe de rost… Asa le-au transmis mai departe…Recititi-l pe Radu Gyr sau descoperiti-l… Mie-mi place…
„Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane”…
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
