Tin bine minte una din zilele care mi-au marcat copilaria, ba chiar si adolescenta. Nu cred ca astazi toti adolescentii se regasesc in exceptiile aratate la televizor,adolescente-tarfulite,scapate de sub controlul parintilor sau pusti dereglati au existat mereu,doar ca n-au aparut prin ziare, asa ca sunt convins ca exista si azi multi adolescenti care traiesc aceeasi poveste pe care am trait-o si eu intr-o zi,candva. Ziua in care am fost daramat sufleteste a fost cea in care am aflat, citind „Vicontele de Bragelonne” ca D’Artagnan a murit…
Manat de amintirile astea am ajuns la noul film american”Cei trei muschetari”, o oribilitate care n-are nimic de-a face cu copilaria mea…Noul blockbuster e unul din cele mai urmarite filme ale acestui an…Prea putin din ce e in cartea lui Dumas am regasit in mizeria americana de tip Rambo…Batalii aeriene, amenzi date muschetarilor pentru ca si-au parcat gresit caii…Oribil…
Oare nu ar fi normal ca atunci cind o opera faimoasa e facuta praf, modificata in te miri ce adaptari moderne, sa scrie pe afis ca nu e vorba de opera clasica? E ca si cum ai cumpara un televizor dar acasa, deschizand cutia, gasesti un laptop…Tot cu ecran, tot cu butoane, tot la curent…
M-au pacalit,chiar credeam ca doua ore o sa-l revad pe Richelieu , pe care-l stiu eu si o sa o urasc pe Milady asa cum am facut-o atunci, candva…
E cunoscut faptul ca Dumas a fost baiatul unei negrese si al unui creol, deci a avut sange de negru, se vede asta cu ochiul liber in orice fotografie care-l infatiseaza…E binecunoscută si anecdota conform căreia, auzind în foaierul unui teatru un individ şoptind că Dumas „ar avea mult sânge negru”, i-a replicat: „E perfect adevărat, domnule, am sânge negru. Tatăl meu era mulatru, bunicul era negru şi stră-stră-moşul meu era maimuţă. Avem, prin urmare, aceeaşi origine. Numai că a mea porneşte acolo unde a dumitale se opreşte!”
Ar fi bine ca maimutele sa nu mai pacaleasca adultii folosindu-se de copilaria lor… Asta cred eu, un Negru. . .
