Am mai scris despre asta aici, pe blog, totusi…Politicieni romani, indiferent de unde ar fi ei, mi se par niste bieti pacalici, totusi imi pierd adeseori vremea urmarindu-i prin te miri ce talk-showuri televizate…Habar n-am de ce…Dintr-un astfel de talk-show am aflat ca Miscarea Legionara din Romania isi propune sa candideze…Nu cred in extremele verzi dupa cum n-am nicio atragere spre cele rosii…Totusi , poti intalni margaritare in ambele mlastini…Am un astfel de exemplu, un adevarat margaritar…
Radu Gyr… Pentru ca detinutii n-aveau voie sa aiba in puscarii creioane sau hartie, Gyr scria poeziile intr-un mod inedit. Pe bucati de sticla sufla praf de la deratizare apoi scria cu degetul poezia . Bucatiile de sticla mergeau din mana in mana si unii dintre detinuti le invatau pe de rost… Asa le-au transmis mai departe… Cred ca poezia de mai jos e cel mai frumos protest in versuri … Recititi-l pe Radu Gyr sau descoperiti-l…
„Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane”…
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
