Draga echipa nationala de fotbal,
I-am intilnit simbata seara intr-un aeroport si, vorbind cu ei,m-am gindit la voi,la fotbalistii romani…Ei,cei care m-au facut sa ma gandesc la voi, aveau ochii cirpiti de somn, isi doreau sa ajunga acasa dar li se vedea pe fata bucuria, nu oboseala. Tocmai se intorceau din Azerbaijan unde au participat la Campionatele Mondiale pentru Juniori si Cadeti de Scrima. Erau 4 pusti din lotul national, n-aveau mai mult de 16 ani. Unul, Dragos, avea o vinataie mare la frunte, un neamt a intrat in el fortindu-l sa se duca in tusa…
Mi-au povestit cum anul trecut au mers la Grenoble la o competitie internationala. Si atunci m-am gindit la voi. Nimeni nu le-a decontat bilete de avion asa ca, doi antrenori , un sofer si 9 sportivi s-au inghesuit intr-un microbus . Era noiembrie si noaptea tirziu au ajuns la Arad unde au dormit . A doua zi au plecat la drum, au batut toata Europa si noaptea tirziu au ajuns in Franta. Acolo au dormit in autocar,inghesutiti, soferul se trezea o data la doua ore sa porneasca motorul ca sa-i incalzeasca ,era noiembrie si era deja frig. Dimineata, s-au trezit in autocar,s-au spalat intr-o benzinarie si s-au dus la concurs!!! In seara aia, cea de dupa concurs, au avut noroc si de un hotel. Au luat medalii si s-au intors. Pe acelasi drum, in tot atitea zile,cu aceleasi halte doar cu citeva medalii in plus in autocar.
Dragilor jucatori de nationala, ascultindu-le povestea mi-am amintit de salariile voastre, dar si de frumoasele voastre jeepuri, gindindu-ma cit de bine se poate dormi in ele in apropiere de Genoble noaptea, in noiembrie. Dar voi n-aveti de unde stii asta pentru ca voi niciodata n-ati adus la intoarcerea in tara vreo medalie in autocar. NICIODATA!
O nationala fara NICIO medalie dar cu jeepuri elegante si cu un stadion scump cit o autostrada… Ca toate autostrazile europene pe care uneori poti intilni un autocar in care se inghesuie 9 sportivi, 2 antrenori ,un sofer si trei medalii…