Am intilnit-o o singura data ,in autobus,cindva, in Bucuresti. Veneam arareori in capitala si de fiecare data ,noi, provinciali, Catalin Stefanescu,Uscat,Trofin eram cazati la hotelul Parc,nu foarte departe de TVR. Plecam de acolo spre televiziune mai intodeauna cu autobusul,era o statie la citiva pasi de hotel.
Intr-o dimineata am zarit- o pe un scaun in autobus si m-am bagat in seama. Pret de citeva statii i-am povestit ca desi la mine in Timisoara desenele animate (crtani film) se vedeau zilnic la televizor la sarbi,totusi Gala Desenului Animat,cu motanul care tinea soricelul in gura la final,mi-a marcat copilaria. Mi-am dat seama din reactia ei ca toti cei care o recunosteau ii spuneau asta. . .Am coborit apoi si am mai palavragit citeva minute,pina am strabatut drumul pe jos,din statia de autobus pina la televiziune. Parca despre Timisoara, parca despre aglomeratia din Bucuresti. . .Era primavara ,daca bine tin minte,prin ’98. . .
A fost singura data cind am intilnit-o pe doamna cu pisica si soricelul,VIORICA BUCUR. . Tanti cu desenele animate din copilaria mea… DUMNEZEU sa o linisteasca!
Autobuzul
Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.