Am intilnit ieri unul din oamenii pe care-mi doream sa-i intilnesc de multa vreme…Pur si simplu intimplator. Mergeam cu masina si l-am vazut pe marginea drumului , in parcare pregatindu-se sa intre in masina lui. Am oprit, am coborit, m-am prezentat si i-am spus ca-mi doresc sa-i string mana de mai bine de 20 de ani…
Andrei Voiculescu e unul din cei care mi-au cladit adolescenta, programele lui muzicale de la Europa Libera mi-au deschis drumuri,poate si datorita lui azi am acasa toata colectia Jethro Tall sau Ultravox sau Pink Floyd sau Genesis sau… Azi sunt inexplicabile si rare aparitiile lui publice…L-am vazut ultima data la Turcescu, cu ani in urma…
Stiam ca l-a adus Noel Bernard la Europa Libera , stiam ca la concursul de dj pentru postul de la Europa Libera s-a batut cu Camil Petrescu, fiul scriitorului, el fiind nepotul poetului Vasile Voiculescu… Prima data in programul lui radio am auzit de Madness, Cyndi Lauper sau Dire Straits…
Am stat de vorba, acolo, in parcare vreo 10 minute.Habar n-am ce-o fi crezut omul despre mine , habar n-am ce-oi fi biiguit in cele 10 minute…Apoi in masina, asa brusc m-a apucat dorul de John Fogerty…Habar n-am de ce, asa pur si simplu si dintr-o data. In dimineata in care am plecat la bacalaureat m-am trezit, tin bine minte asta, cu un hit de-a lui Fogerty in minte, pe care l-am fredonat apoi toata ziua. Aveam 18 ani..Ii ascult si acum, la 40 de ani discurile…Intinirea mea cu Andrei Voiculescu a avut miros de bacalaureat si de John Fogerty…