Copilaria si adolescenta mi le-am petrecut fascinat fiind de tot ce insemna Jugolsavia, la fel ca multi adolescenti ai acelor ani care se uitau la televiziunea sirba si ascultau radiourile sirbesti…
Am avut bucuria sa vad mari derbyuri si mari victorii ale fotbalului sirbesc, de cind am fost pe Maracana, stadionul lui Crvena Zvezda din Beograd , nu mai impresioneaza nicio galerie a vreunei echipe de fotbal…Nimic nu se compara cu entuziasmul sirbilor dar sa te fereasca Dumnezeu de agresivitatea lor…Nici azi, dupa atitia ani de cind Jugoslavia a disparut, nu reusesc sa fac deosebirea, inca nu ma obisnuiesc ca Serbia e o tara , Croatia alta si Bosnia o alta tara…
La 1-0 pentru ai nostrii am vazut si am auzit de pretutindeni rezultate optimiste…La 1-0 m-a sunat Milo, un prieten sirb din Timisoara…”Va maninca astia pe piine…”…Milo avea dreptate…
Acum 4-5 ani Bosnia era o tara darimata , o tara iesita dintr-un ingrozitor razboi…Acum 4-5 ani Sarajevo era un oras distrus…Astazi bosniacii au puterea sa repriveasca fotbalul, ba chiar au puterea sa-l rejoace…Stiam ca Milo avea dreptate spunindu-mi la telefon ca finalul va fi altul…Chiar daca nu se inghit nici acum, dupa razboi, undeva , in adincul sufletului lor, intre Romania si Bosnia , sunt sigur ca toti sirbii, croatii, macedonienii au ales Bosnia…Undeva, Jugoslavia inca exista…Fireste,le-am tinut pumnii alor nostri dar la 2-1 ,adolescentul din mine a sarit in sus de bucurie si si-a adus aminte de Jugoslavia…Marile performante nu se fac cu talent ci cu sudoare !