Mi-as fi dorit sa o intilnesc pe Sorana. Ne-am cunoscut demult, pe cind ei inca erau casatoriti dar anii mi-au lasat doar amintirea ei….Amintirea lor…Am stat deoparte , in masina , vis a vis de Bellu asteptind sa ajunga convoiul funerar…o multime de oameni , unii atrasi de carele de transmisie ale televiziunilor, altii pentru ca au auzit la televizor, multi gura-casca… I-am privit de departe cosgiugul si n-am vrut deloc sa-l vad la chip asa, acum…O tinara domnisoara de la o televizune de stiri isi aranja mereu coafura asteptind sa intre in direct. As fi pus pariu ca habar n-avea despre cine vorbeste…( e boala televizunilor de la noi de a pune pina si la stiri cocote de 18 ani , lipsite de credibilitate) …
Zeci de oameni aveau in piept bentite tricolore, reporterii alergau incercind sa surprinda ceva senzational, masiniile s-au blocat si soferi nervosi au inceput sa claxoneze…Stateam intr-un colt si priveam naucit toata forfota asta…Cindva , cind Dara, fetita mea, o sa creasca si o sa invete la scoala despre golanii din Piata Universitatii, am s-o iau de mina si am s-o duc sa-i arat locul in care s-a oprit astazi , pentru todeauna, Cristi….Si am sa-i spun cu mindrie ca tati, cindva, intr-o alta viata din Timisoara , i-a fost prieten lui Cristi Paturca…