Am avut curiozitatea saptamina asta sa caut articole, prin publicatii serioase, despre 15 ianuarie…Eminescu…Putine,rare si critice…
Nu sunt mare admirator de Eminescu, nu-mi place Eminescu lui „Ce-ti doresc eu tie…’Umbra mea” sau „Sarmanul Dionis” m-au miscat mai mult decit „Luceafarul”, adica mi-a placut mai mult proza lui decit poezia…Si dintre toate basmele abia astept sa-i citesc Darei ,fetita mea, „Fat Frumos din lacrima”…E poate cel mai slefuit basm cult romanesc…
Dincolo de toate insa, dupa mintea mea de profan intr-ale poeziei, Eminescu adevarat e cel din „Oda in metru antic” cu primul vers cu atitea verbe puse unul dupa altul…Inchinata lui Napoleon, „Oda in metru antic” e poate inceputul poeziei moderne…
E ianuarie…inca…Asta-i Eminescu ce-mi place mie…
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei ‘nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Până-n fund băui voluptatea morţii
Ne-ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii tulburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri linişiti, pe mine
Mie redă-ma!