Imediat dupa revolutie , prin 91-92-93 am ajuns prin studiourile Radio Timisoara. Ma leaga amintiri frumoase de vremurile alea si mereu imi spun ca atunci cind m-oi intoarce acasa voi bate din nou la usa radioului…Am fost ucenicul a doi dintre cei mai buni oameni de radio pe care i-am cunoscut vreodata, Bogdan Puris si Victor Spirache, stateam noptile de vineri asteptind sa intru, alaturi de ei, in direct la VND (vineri noaptea in direct) cu Andrei Partos. Uneori ma umflam in pene cind prindeam vreun „direct” de citeva minute de la Timisoara la „Romania in Blue Jeans” de la „Radio Romania Tineret” cu Sorin Caracseghi …
Cindva, pe atunci ascultind mii de discuri , cumparindu-le de prin piata sau fugind sa le iau de prin magazine de la Varsac (Jugoslavia) l-am descoperit pe Gerry Rafferty…In 20 de ani a lansat doar trei albume…Uneori il googleam sperind ca pregateste ceva nou, alteori ma enerva lentoarea lui si il asociam mereu cu vorba romaneasca „brinza buna in burduf de ciine” . Adica ma razboiam mereu cu felul lui de a fi…Intr-o zi , colegul meu Puris de la Radio Timisoara i-a prezentat albumul in programul lui „Pop Matineu” si am stat in parcare vreo 20 de minute sa nu ratez emisiunea, desi ii aveam discul acasa…
Trei discuri in 20 de ani…Acum gata, nu mai am cu cine sa ma razboiesc…Cit de mult m-as bucura daca ai mei colegii de la radiourile in voga azi…Zu, 21, Kiss… si-ar aminti luni dimineata de el. Atit , o melodie doar printre toate celelalte…Acum cind eu nu mai am cu cine sa ma razboiesc…
Odihneste-te prietene, Gerry Rafferty ! ( ascultati melodia, sunt sigur ca numele lui nu va spune prea multe dar asculati melodia !)