Uneori ma simt stingher sa descopar prin google analytics ca unii dintre cititorii acestui blog vin aici via tabloidele care-mi preiau posturile. Stingher pentru ca multi ajung aici fara sa aibe de a face cu lumea prietenilor mei virtuali pe care mi-o doresc cit mai mica !!!  Da, cit mai mica ! Asta e motivul pentru care NU vreau sa mi se popularize blogul, nu am cerut NIMANUI , NICIODATA vreun link, refuz sa discut cu cei care-mi propun reclame pe blog, o companie insista sa ne intilnim macar sa-mi faca  o oferta. REFUZ.

       Imi e deajuns televizorul pentru „audiente mari”… De multi ani de zile… Imi doresc ca blogul sa ramina in intimitatea citorva prieteni virtuali. Atit ! A celor care vad altceva decit goana dupa dupa marile audiente cu care sunt intovarasit de atita vreme. Nu vreau „audienta” aici!!! Nu vreau linkuri, vizitatori multi, bannere, reclame …nimic din toate astea!

      Vreau prieteni care sa-l iubeasca pe Mircea Ivanescu, spre pilda. Despre care Negru n-o sa poata vorbi niciodata la televizor…Stiu, am auzit ca blogul meu e un sindrom gen dr.Jekyll and mr Hide…Imi asum dihotomia…Aici il iubesc pe Mircea Ivamescu, dupa mintea mea unul din cei mai mari poeti pe care i-a dat Romania vreodata. Inca traieste, retras , departe de lume. Cred ca Ivanescu merita Nobelul pentru literatura atunci cind in 1999 a fost propus, fiind un pionier al postmodernismului european. La insistentele unui amic, Marius Ghilezan, un mare buchinist, am citit-o pe Herta Muler. Nu m-a convins…Ivanescu imi place…Incercati-l daca-l gasiti prin vreo librarie. Merita…

Mircea Ivanescu – Frunze-

as vrea sa ma asez pe marginea trotuarului,
sa astept sa se faca noapte la capatul strazii – singuratatea
mea de acuma mai are
ceva la fel cu cea din copilarie,
când nu stiam ca trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate rascumpara
cu nimic vremea de atunci? nu mai ramâne
adevarat nici un gest, chiar asezat
pe strada cu capul în mâini?
si lumina, care se spulbera pe obiecte,
si obiectele se fac frunze,
si se fac frunze.