Cind am ajuns prima data in Praga am fost curios sa vad locul in care si-a dat foc Jan Palach…M-a impresionat mult povestea lui, mi-a urmarit adolescenta…Jan Palach a fost un fost un student (la Universitatea Carolină) din Cehoslovacia, care și-a dat foc în Piața Wenceslas din Praga pe 16 ianuarie 1969 în semn de protest față de invazia Cehoslovaciei de către trupe ale Tratatului de la Varșovia. A ramas un martir al regimului comunist si un simbol al libertatii in intreaga lume…Un asteroid ii poarta numele, sunt zeci de strazi in Cehia care se numesc Jan Pallach si copii invata la istorie despre el…
In Polonia am fost impresionat de preotul Jerzy Popieluszko, o figură-cheie a sindicatului Solidaritatea asasinat de poliţia regimului comunist. Imi amintesc ca polonezii care veneau la marea Neagra erau priviti cu simpatie si adeseori li se faceau semnul de victorie. Ei aveau Solidaritatea ! Prelatul a fost răpit de trei ofiţeri ai poliţiei politice la 19 octombrie 1984. Răpitorii săi , securitatea poloneza, l-au torturat până la moarte şi i-au aruncat cadavrul în apele Vistulei, la 120 km nord de Varşovia. Preotul a fost beatificat in cadrul unei slujbe la care au participat peste 170 000 de polonezi. Astazi el este o parte din istoria Poloniei…
In Romania la 2 martie 1989 un pictor, Liviu Babes si-a dat foc pe o pirtie de schi incercind astfel sa atraga atentia asupra crimelor comunismului. A avut o pancarda pe care scria „Stop Crimes! Stop Comunism!” . Astazi in Romania nimeni nu-i mai pomeneste numele. Pe pirtia Bradu exista parca o cruce de fier care-i pomeneste sacrificiul. Atit !!!! Nu exista NICIO diferenta intre gestul suprem al romanului si cel al eroului mondial ceh, Jan Palach…Despre roman nu mai vorbeste nimeni, nici macar romanii. Singura sansa de a reaminti despre gestul lui , acela de a-si da foc pe o pirtie in semn de protest, ar fi ca intimplarea sa fie pomenita prin tabloide sau in vreo emisiune tip tabloid…Un om moare pe o pirtie dindu-si foc! Titlu bun de tabloide…Poate cineva asa isi aminteste de pictorul Babes…
Cred ca adevaratele sacrificii sunt cele facute atunci…Cind nu se mai putea…Ma inclin in fata lor…
Mi-ar placea ca postul asta, cel cu pictorul Babes sa fie mai preluat de ziare decit cel in care am pomenit despre Bianca sau Pestritu…Sau as avea o alta idee…Le-as folosi pe ele ca sa promovez idei, gesturi si oameni uitati…Le fac o propunere…La iarna sa mergem impreuna pe pirtia Bradu, cu tot cirdul de ziaristi de monden dupa ele si acolo cineva sa pomeneasca de gestul pictorului Babes…E o impietate? Poate fi o modalitate de promovare a unor intimplari, oameni, gesturi valoraose cu ajutorul celor care momentan sunt in vizorul publicului larg?
P.S.- Acum 10 minute ( e doua noaptea) , dupa o lunga dezbatere, am convenit cu un amic ca singura modalitate de a afla cu adevarat cine l-a ucis pe Culianu e ca aceasta crima sa fie dezbatuta in emisiunile tabloid…De ce sa nu folosim titele si tabloidizarea spre pomovarea altora? Repet, e o impietate?
