Cu „u” romanesc !

 

      Aproape de fiecare data cind ajung la Paris vizitez cimitirele faimoase. Mi-a luat mult timp pina sa descopar un mormant in Per Lachaise..(cind ajungeti prin Paris nu ezitati sa vizitati cimitirul) http://www.pere-lachaise.com/perelachaise.php?lang=en…L-am cautat citeva minute bune pe alei pline de pietre funerare pe care erau inscriptionate nume faimoase…Pe drum mi-am amintit de frumoasele lui case pe care le-a lasat in tara…Linga Moinesti se afla conacul de la Tescani,acolo unde Plesu a scris celebrul „Jurnal de la Tescani”, vila Luminis de la Sinaia e o casa care-i poarta amprenta, la Liveni se afla casa in care a copilarit…Le-a lasat pe toate in urma si a plecat in Franta atunci cind comunistii au preluat puterea…Mormantul lui e la doi pasi de cel al lui Georges Bizet si nu departe de Balzac…

           Un mormint pierdut printre personalitati mondiale despre care copii  japonezi invata la scoala…Am vazut citiva care se fotografiau cu cripta lui Balzac…Intr-un final l-am gasit. Unul din cei mai mari romani din toate timpurile sta pierdut, undeva, pe o alee din Pere Lachaise inconjurat de lume buna, asa cum si-ar fi dorit…

           La plecare,in metroul parisian, trei tigani romani cintau la un acorden „Valurile Dunarii” . Mi-am indesat sapca pe cap sperind sa nu ma recunoasca dar n-am reusit…M-au inconjurat ,tropaind si urlind….Zilele trecute francezii au pus la bataie 300 de euro de cap de acordeon si i-au trimis in excursie acasa, cu avionul, unde erau asteptati de televiziunile romanesti, asa cum sunt asteptate marile echipe de fotbal…Mi-am amintit de Pere Lachaise vazindu-i pe tigani filmati in aeroport …Mi-ar fi placut ca acolo, la locul  de veci al marelui roman sa se auda dintr-un mic difuzor , in surdina, „Rapsodia Romana”…Atit de in surdina incit sa acopere toate acordeoanele romanesti din Paris…Singurul  roman pe care l-am intilnit in Pere Lachaise. Despre bagheta lui se vorbeste putin, despre acordeoanele lor mult… George Enescu….(cu „u” romanesc si nu cu „o” frantuzesc…

Update-ma bucura nespus sa vad ca am pe acest blog prieteni precum Alex_L.Cititi comentariul lui si veti vedea ca lupta cu acordeoanele nu e pierduta…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.