Un an…

 

    „Povara recunostintei e mai grea decit povara urii…” -paul anghel-

      I-am cinstit amintirea , am stat la taclale cu colegi , prieteni ,ne-am adus aminte…S-a dus deja un an fara Valeriu Lazarov… Cred ca am mai scris asta aici, am scris-o chiar si-n cartea mea, inca-i mai am numarul de telefon in mobil, inca mai am unele mesaje primite….Ce norocos am fost…O ora linga Lazarov insemna un semestru intreg de facultate de jurnalism…Am supravietuit profesional ascultindu-i sfaturile, urmindu-i tabieturile intr-ale televiziunii…  „Blondele” ca format   l-am facut independent de casa lui de productie dar showul a devenit un succes de televiziune doar datorita sfaturilor lui. I-am spus asta , printr-un sms, imediat dupa prima difuzare…

       Gasiti-va mentori ! E singura cale spre succes ! Adeseori dupa vreun succes rasunator  de televizune eu ma impopotonam, strigam victoria in gura mare…Ma privea calm si-mi spunea…”Dan, Dumnezeu a fost blind cu noi…” S-a dus un an . Sunt bucuros ca l-am intilnit, ca mi-a schimbat viata. Televizunea l-a rasfatat, i-a dat faima, pasiune, bani…Acum Dumnezeu e blind cu el…

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.