Uimitor cit de multe sunt femeile ieftine care ar face orice sa apara prin ziare colorate…Uimitor cit de mult pret pun ziarele colorate pe astfel de femei ieftine…
Putine sunt gazetele care sa reamintesca viata unei femei adevarate, acum cind se implinesc 72 de ani de la plecarea ei…
Regina Maria a fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii cea care a caracterizat inca de pe atunci Romania ca fiind „o tara instabila si destul de corupta”. Regina Maria a fost numită de popor „Mama răniţilor”, „Regina-soldat”, pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, când, alături de doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de campanie şi a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate.
Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, moştenitor al tronului României. Alaturi de sotul ei, regele Ferdinand, regina a schimbat soarta Romaniei…Am ajuns la Balcic , locul preferat al reginei, si am vazut in castel o multime de romani, cu lanturi de aur si burti uriase, mirati ca locul ala a fost cladit de o regina a Romaniei. Habar n-aveau…Dupa 10 minute au si uitat…Cautau un restaurant ieftin , asta era principala lor grija…
Privindu-i pe ei, privind personajele de azi din talk-showurile politice ma intreb adeseori daca Romania a meritat macar prezenta unei familii regale…”Un popor de oi merita un guvern de lupi”…Continui sa cred ca regalitatea a adus celele mai mari impliniri poporului roman !!! La 72 de ani de la plecarea Reginei Maria va reamintesc o parte din testamentul ei…
“Tarii mele si Poporului meu, cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca. (…) Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (…) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”
