Simbata dupa-amiaza eram prin Chisinau si la un semafor ,dintr-o masina am auzit Hells Bells…Initial n-am vrut sa merg la concertul lor, sunt mare fan Ac/Dc dar i-am mai vazut…
Sunetele de chitara pe care le-am auzit mi-au deschis apetitul…L-am sunat pe Huidu, era la Zurich…N-aveam bilet…”Negruleeee…te bag eu, hai, ne vedem la concert…” mi-a spus Serbanica.
Cind eram adolescent am luat primul lor disc din piata din Timisoara , Back in black, cu coperti negre pe care-l am si acum…..Angus Young, chitaristul imbracat scolareste e unul din putinii muzicieni care mi-au insotit viata…Ii ascultam oriunde, oricind…Pe la 14 ani am convins-o pe bunica sa-mi croseteze un pulover pe care sa scrie Ac/Dc. Nu i-a iesit deloc fulgerul dar ce mai conta…
La 55 de ani, scolarul Angus a brazdat scena de zeci de ori, s-a dezbracat la bustul gol, s-a tavalit cu chitara in brate… Huidu mi-a soptit la un moment dat…”Exista viata si dupa 50…”
La plecare am vrut sa cumpar un tricou inscriptionat Ac/Dc dar m-am razgindit…Fulgerul se vedea perfect, era bine centrat intre ac si dc ori pentru mine AC/DC inseamna un pulover crosetat de mina bunicii…Adica toata adolescenta mea…