Pentru ca toate televiziunile discuta despre avioane , mi-am amintit de cea mai cumplita experienta inaripata pe care avut-o…Zburam spre New York din Chicago, avionul decolase dar se incapatina sa se invirta in cerc deasupra orasului. Eu eram fericit ,imi placea privelistea, aveam loc la geam si stateam cu ochii lipiti de Hancock sau Sears,zgirie nori faimosi.
Oricit de novice intr-ale zborului as fi mi-am data seama ca ceva nu e in regula, faceam ture deasupra orasului. Ce m-a impresionat insa a fost calmul pasagerilor si al stewardeselor. Calmul ala n-am sa-l uit niciodata. Cu o voce linistita pilotul , dupa o vreme buna de invirtit deasupra orasului , ne-a anuntat ca sunt ceva probleme tehnice dar ca totul se va rezolva. Incepusem aterizarea…Abia atunci mi-am data seama ca gluma e serioasa. O pista era acoperita cu un soi de spuma si in jurul ei erau zeci de masini de politie, salvare, pompieri…Nici atunci americanii din avion, era o cursa de linie interna, nu au intrat in panica…Asa doar ma putut si eu sa-mi pastrez calmul…
Nu mai tin minte nici zdruncinatul infiorator , nici balansul groaznic pe care l-a facut avionul inainte de a se opri…Tin minte doar aplauzele pasagerilor adresate pilotului. Au coborit calmi din avion , si-au deschis Blackberry-urile si au inceput sa vorbeasca…Ca si cind nu s-ar fi intimplat nimic.
Am fost indrumati spre o alta poarta de imbarcare unde astepta un alt avion, pregatit sa plece spre N.Y.. Toti s-au indreptat intr-acolo….Eu am renuntat. M-am dus tinta intr-o autogara de unde am luat un Grayhound, una din celebrele lor firme de autobuse..Mi-a fost deajuns…