Draga Adrian Mutu, draga echipa nationala de fotbal,
I-am intilnit simbata seara intr-un aeroport si, vorbind cu ei,m-am gindit la voi. Aveau ochii cirpiti de somn, isi doreau sa ajunga acasa de Paste dar li se vedea pe fata bucuria,nu oboseala. Tocmai se intorceau din Azerbaijan unde au participat la Campionatele Mondiale pentru Juniori si Cadeti de Scrima. Erau 4 pusti din lotul national, n-aveau mai mult de 16 ani. Unul, Dragos, avea o vinataie mare la frunte, un neamt a intrat in el fortindu-l sa se duca in tusa…
Mi-au povestit cum anul trecut au mers la Grenoble la o competitie internationala. Si atunci m-am gindit la voi. Nimeni nu le-a decontat bilete de avion asa ca, doi antrenori , un sofer si 9 sportivi s-au inghesuit intr-un microbus . Era noiembrie si noaptea tirziu au ajuns la Arad unde au dormit . A doua zi au plecat la drum, au batut toata Europa si noaptea tirziu au ajuns in Franta. Acolo au dormit in autocar,inghesutiti, soferul se trezea o data la doua ore sa porneasca motorul ca sa se incalzeasca ,era noiembrie si era deja frig. Dimineata,s-au trezit in autocar si s-au dus la concurs!!! In seara aia au avut noroc si de un hotel. Au luat medalii si s-au intors. Pe acelasi drum, in tot atitea zile,cu aceleasi halte doar cu citeva medalii in plus in autocar.
Ii priveam povestindu-mi toate astea si mi-am amintit de frumosul tau jeep pe care l-am vazut de atitea ori la televizor,cu jantele argintii care se intorceau invers, gindindu-ma cit de bine se poate dormi in el in apropiere de Genoble noaptea, in noiembrie. Dar voi n-aveti de unde stii asta pentru ca voi niciodata n-ati adus la intoarcerea in tara vreo medalie in autocar. NICIODATA! Un autocar in care se pot inghesui 9 sportivi, 2 antrenori ,un sofer si trei medalii…