Ma uit la televizor zilele astea…Citesc ziarele…Peste tot stiri despre Mile…Am scris aici despre amicul meu din Timisoara. N-am scris insa parerea lui despre anumite lucruri,oameni,fapte din breasla in care a lucrat. Am birfit breasla uneori,fie ca eram prin Deva fie ca stateam la o terasa in Timisora… Vad stiri de tipul „adevaratul profesionist in televiziune”, ” cel mai bun reporter” citite ,scrise de oameni obisnuiti sa ridice in slavi cadavre. Astia suntem noi…Apreciem mortii…Atit…In viata suntem „obiecte consumabile” moartea insa iti aduce stiri de prima pagina,medalii si reportaje lacrimogene…
Muncesc intr-o breasla de ipocriti, traim intr-o tara de ipocriti unde moartea doar da valoare…Din 2008 Mile a plecat din breasla asta, a plecat chiar si din tara asta perioade bune de timp.Si-a facut o agentie de turism undeva prin Muntenegru..Mile e un exemplu clar de ipocrizie a noastra, a tuturor.
Explicati-mi de unde si de cind a aparut in tara asta dispretul pentru cei vii si adulatia pentru cei morti? De ce suntem asa setati…Am vazut ca la Chisinau se vorbeste mereu, peste tot de Vieru. Dar cind i-am intrebat pe cei de acolo daca Vieru aparea la televizor, era invitat,prezent in viata publica, toti ridicau din umeri…”Nu prea”,imi raspundeau…”Cind traia,nu prea…”
Sunt un admirator al sportului,nu pierd marile evenimente niciodata ,din orice zona sportiva ar fi ele dar n-am auzit niciodata de handbalistul Marian Cosma. Era un jucator de handbal dar,sincer, nu era unul din marii sportivi ai tarii. Am aflat de el dupa moartea lui cind circul mediatic a fost penibil. Adulam mortii si nu de putine ori exageram…De ce?
Eu ar trebui sa fiu primul care ar trebui sa dea un raspuns…Cind traia, pe Dan Spataru il invitam rar in showurile mele,dar pitipoancele nu lipseau niciodata…M-am adaptat perfect curentului. DE CE? Cine a adus curentul asta in Romania?
Astazi nu am sa ajung la Timisoara…Dar sunt sigur ca televiziuniile,ziarele vor fi pline de imagini de la inmormintarea lui Mile…Ce ne-am mai fi distrat pe seama asta la un citro in Unirii… O tara in care doar mortii sunt rasplatiti…”Trista,plina de humor…”