Inca mai primesc comentarii la postul meu…”Cea mai grea zi…”. Cred ca e postul cu cele mai multe comentarii… Tocmai ce am primit unul care m-a impresionat…Ii respect dorinta si nu-i voi da numele sau mailul celui care mi-a scris aceste rinduri…
„Cea mai grea zi…A fost o zi de toamna.Ziua in care am intrat in camera tatalui meu.Desi era bolnav de cateva luni,speranta ca se va face bine si ne va creste mari…era si ea mare.Speram si eu asta in fiecare zi.Si am sperat pana in ziua care am intrat din nou in camera lui si l-am auzit cerandu-i mamei ajutorul sa se intoarca pe cealalta parte.Mi-am dat seama ca viata se scurge cu repeziciune din el…si asa a fost.La miezul noptii am auzit-o pe mama plangand…tata nu mai era…si a luat cu el toate povestile cu care ne adormea in fiecare seara.De atunci nimeni nu mi-a mai spus o poveste!Imi este dor …desi au trecut 30 de ani.”