Sunt pe zi ce trece mai impresionat de normalitatea moldovenilor…Am revenit mai repede acasa, am citeva filmari grele saptamina viitoare in Bucuresti, Blondele dar si noul show, Plasa de stele… Data viitoare insa  mi-am propus sa intirzii o zi – doua pe acolo. Data viitoare sper sa-l intilnesc si pe Gabi Balint, e deja un erou la Chisinau, a batut Kazastahnul cu 1-0. Am aflat ca orgoliul fostelor state CSI , fosta URSS e mare…El a mingiiat orgoliul moldovenilor. Am vorbit cu el doar pe Facebook, asa cum am facut-o si cu Dan Balan. In showul de la Chisnau , la un moment dat am pomenit de adresa mea de pe Facebook. O mare greseala, am vreo 600 de cereri de prietenie si nu stiu cind o sa ajung sa le dau acceptul…Dar vreau s-o fac…!

    In drum spre aeroport am oprit la o librarie. Carti amestecate, in rusa , in romana, Sadoveanu si Puskin, abecedare in litere chirilice amestecate cu celelalte.

     Am luat un Esenin…Imi place mult si era o colectie pe care n-o am acasa…

      M-a fascinat mereu viata lui…E unul din marii poeti ai lumii…A fost un vagabond care a avut o putere de seductie uluitoare…Era dependent de alcool si de droguri, a fost casatorit de 5 ori. Cea de-a cincea sotie a fost nepoata lui Tolstoi. Scria pe unde apuca, pe bucati de hirtie pe care doar prietenii apropiati aveau grija sa le pastreze. Pe astfel de bucati s-au pastrat versuri care astazi sunt cunoscute oriunde in lume. Scria si arunca, motolea hirtia si o arunca. Apropiatii luau hirtiile din cosul de gunoi…

         De un Craciun si-a taiat venele de la mina. Cu propriul singe a scris un poem de adio apoi  s-a spinzurat de teviile de incalzire din tavanul camerei…Toate le-a facut pina la 30 de ani. Serghei Esenin a murit la 30 de ani…

Serghei Esenin – Ne ducem toti

Ne ducem toti cîte putin, mereu,
Catre-un liman de tihna si-mpacare,
Poate curînd va trebui si eu
Bulendrele sa-mi strîng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingasi si subtiri!
Si tu, pamînt! Si voi, cîmpii ca marea!
In [Cuvînt scris incorect.] preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stapîni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace voua, salcii ce-n apus
Va oglinditi în apa purpurie.

Atît de multe gînduri am urzit,
Am scris atîtea cîntece visate
Si pe pamîntul trist sunt fericit
C-am respirat si c-am trait de toate.

Sunt fericit c-am sarutat femei
Si-am lenevit pe iarba parfumata,
Iar fiarelor, ca unor frati ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodata.

Acolo stiu ca nu fosneste-n zari
Cu gîturi lungi de lebada, secara…
De asta-n preajma tainicei plecari
Eu ma-nfior si-mi simt adînc povara.

Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume…
De asta poate mi-s asa de dragi
Toti oamenii cu care sunt pe lume