Tocmai am citit intr-un ziar cu de toate o stire care spune ca am o retinere in a-mi face preieteni din lumea showbizului. Culmea, chiar au dreptate…E o lume in care ma invirt de 15 ani….Lume multa, oameni putini…Cit despre prieteni…
Singurul prieten mi-a fost Dick, un maidanez pe care l-am gasit la usa casei cind aveam vreo 14 ani…Mi-a stat alaturi 18 ani…Mi-a cunoscut colegii de scoala generala, apoi pe cei de liceu dar si pe cei din facultate. Mereu alti oameni in viata mea. Pe toti ii latra,pe toti incerca sa-i alunge. „Nu-i crede,sunt singurul tau prieten” parea sa spuna cu fiecare latrat. Mi-a cunoscut mai apoi colegii de serviciu. M-a vazut copil de scoala generala, liceean, student, ma insotea pina la tramvai cind m-am angajat la un birou de contabilitate in Timisoara si apoi ,dormea in garaj linga prima mea Dacie.
Mama , tata si Dick sunt singurele fiinte care le-a vazut pe toate astea. Erau si fapte pe care doar el le stia. Noptiile petrecute cu primele mele iubite pe bancile din preajma casei, departe de ochii parintilor.Ma simtea de la o posta , sarea gardul si venea linga mine. Mi-a cunoscut iubitele dar mi-a cunoscut si sotia. Prietenul meu de la 14 ani…Pe la 32 ai mei , a inceput sa ma priveasca altfel. Nu mai latra dar continua sa miriie la cei care-mi intrau in casa. Deja lucram la televiziune, faceam emisuni la TVR , prezentasem festivaluri importante , Mamaia, Eurovision si pe acasa incepeau sa vina oameni cunoscuti, cintareti, prezentatori,artisti…Nu mai putea sa-i latre ca alta data, doar ii miriia. Eram singurul care stia ce-mi spune…’Nu-i crede,sunt singurul tau preieten…”Mi-o spunea ca atunci, la scoala, la liceu, la facultate…
Intr-o dimineata ,era toamna, statea si adulmeca soarele…Atit doar, privea la soare si-l mirosea. Ma pregateam sa plec de acasa, era vreo 10 dimineata si aveam o emisie in direct la radio…M-am apropiat sa-l mingii , ca de obicei la plecare. A fost prima data cind m-a miriit.N-a facut-o niciodata in 14 ani…Cind m-am intors l-am gasit pe un morman de frunze. L-am mingiiat, l-am luat in brate…Am fugit pina in casa sa-i aduc o cana de lapte cald…Cinci minute, atit mi-a luat sa incalzesc laptele…M-a pacalit…A asteptat sa plec ca sa plece…Putea sa plece oricind in ziua aia,am plecat dimineata si am venit dupa amiaza tirziu acasa…A asteptat sa-l mai mingii o data si apoi s-a dus. L-am ingopat in curtea casei.
Cu vremea am plecat din Timisoara dar de fiecare data cind ma intorc acasa ma opresc in curte sa-l salut…Cunosc zilnic oameni ,unii imi trec pagul casei dar mi-a ramas in minte un latrat pe care doar eu il inteleg…”Nu-i crede,sunt singurul tau prieten,…”