Imi place…

 

        Plecand de la idiotenia de a-l canoniza pe Eminescu mi-am amintit de un poet de care sunt cu adevarat indragostit… Sunt multi cei care n-au auzit de Radu Gyr…  A stat 16 ani in puscariile comuniste… E trecut sub tacere poate si pentru ca a fost un fruntas al miscarii legionare, e textierul imnului legionar, Sfanta Tinerete Legionara… Mi-e paralela politica, legionarii au fost la fel de idioti ca si comunistii… Daca-i tragi un pumn unuia, conteaza  cu ce mana il lovesti? Cu stanga sau cu dreapta? Conteaza ca-l lovesti ! Nu esti absolvit de vina daca o faci cu mana stanga. Nici daca o faci cu dreapta… Gyr are poezii sublime dar inca e marginalizat… Cred ca orientarea politica inca ii atirna greu… Habar n-am de ce la unii da, la altii ba, cum s-o fi facut departajarea? Ati auzit vorbindu-se despre Mitrea Cocor al lui Sadoveanu? Despre orientarea lui pro-comunista din anii ’50? Cati mai stiu ca Alifantis a cantat-o pe aia cu „Traiasca Ceausescu, Partidul si Poporul” ?  De ce la noi pumnul luat din dreapta e mai grav decat cel luat din stinga?

        Radu Gyr are poezii senzationale… Pentru ca detinutii n-aveau voie sa aiba in puscarii creioane sau hartie, Gyr  scria poeziile intr-un mod inedit. Pe bucati de sticla  sufla praf de la deratizare apoi scria cu degetul poezia . Bucatiile de sticla mergeau din mana in mana si unii dintre detinuti le invatau pe de rost… Asa le-au transmis mai departe… Cred ca poezia de mai jos e cel mai puternic protest in versuri  impotriva pumnului venit din stanga… Recititi-l pe Radu Gyr sau descoperiti-l… Mie-mi place…        

 

                           „Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane”…

   

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

          

Acest articol a fost publicat în Scrise cu negru. Salvează legătura permanentă.