Ne vedem rar…Am lucrat impreuna intr-un proiect pe care , eu cel putin, il voi tine minte toata viata. Am „birfit-o” de mult ori si de fiecare data „cobirfitorii” aveau aceeasi buna parere…Cred ca inca nu e folosita la randament maxim in televiziune . Dar mai are timp. Reuseste un lucru important in televiziune.Sa impleteasca frumusetea cu expresivitatea.E adevarat, jumatate din reusita i se datoreaza mamei,partea cu frumusetea…Ii citesc jurnalul…Pornind de la ideea lui Bendeac de a-i scrie pe blog, i-am propus Simonei acelasi lucru. Sa ne scrie o pagina aici,pe blog. Ma bucur ca mi-a imbratisat ideea…Simona Gherghe…
„Scriu randurile astea, chinuita de febra. La cateva sute de kilometri distanta, la Iasi, mama e chinuita de griji…
Scrisoare catre mama
Mi-e dor de tine acum. Mainile tale, care fac minuni, sunt calde si moi. Intotdeauna. iti spun ca ma doare si tu doar iti asezi palma… si trece. Iar apoi ma saruti.
– Unde pupa mama trece!
Eu rad si m-asez cu capul in poala ta. Ma mangai si mi-e tare bine. Cand mangaie mama, parca si timpul se opreste in loc…Mana ta ma linisteste, ma vindeca si ma elibereaza de toate.
As vrea sa fiu iar mica si sa ma mangaie mama… Sa refuz sa ma trezesc dimineata fara portia de rasfat. Sa ma spele ea, sa ma scoata din cada si sa-mi spuna ca-s un pestisor, sa-mi cante seara, inainte de culcare sau sa-mi citeasca nebuniile lui Habarnam. Si sa radem amandoua in hohote! Sa-mi faca cea mai gustoasa mancare din lume, cu mainile ei albe, calde, usoare: friganele moi, poale-n brau pufoase sau ostropel de pui. Mmm…
Uite, mama, daca inchid ochii, parca-ti simt palmele pe tample…
Cea mai puternica forma de iubire, lasata de Dumnezeu pe pamant, este aceea a mamei pentru pruncul ei. E singura iubire pe viata. Neconditionata de nimic, nestinsa, nealterata.
Stii, mama, nu ti-am zis niciodata „te iubesc”. Dar tu simti asta… Poate ca ar fi trebuit s-o spun, pana acum. Pentru ca nu te iubesc doar de 32 de ani, de cand m-ai adus tu pe lumea asta. Te iubesc de 60 de ani, atat cati ai tu! Nu intamplator tu esti mama mea si eu iti sunt fiica…
N-am sa-ti uit niciodata privirea, de atunci cand am plecat de-acasa, in urma cu 8 ani. Stateai in prag, Tu, mai puternica, intotdeauna, dar cu atata durere in ochi… Stiu ca ai plans. Am plans si eu. Imi port, ca niste pietre de gat, toate despartirile de peste ani… Daca as fi avut talent la scris, ti-as fi scris versuri. Le meriti… Daca as avut talent la pictat, ti-as fi desenat portrete. Le-ai fi meritat. Si ai fi un model pe cinste, chiar daca tu spui ca eu sunt varianta ta imbunatatita…
Ma simti asa cum n-o mai face nimeni. Dintr-un „alo” la telefon, dintr-o privire sau dintr-un „buna seara”, spus de mine la televizor. N-am cum sa m-ascund.
Iti multumesc pentru tot.
Pentru ca m-ai crescut frumos, in lumea asta, nu tocmai frumoasa.
Pentru ca ma iubesti neconditionat.
Pentru ca existi!”
Simona